112 matches
-
aș fi cel mai fericit om de pe acest pământ... Acum STOP formalităților, draga mea dragă prietenă, cu poezie în priviri și iubire în sânge ...mai vorbim noi, căci nu piere lumea mea... nici a ta... atâta timp cât tu scrii... Așa, printre picățelele noastre... te pup dulce pe obraz... pentru că acolo aș vrea să merit, deocamdată... Vreau să fiu eu cel care așteaptă... cel care te așteaptă... Cu drag, al tău Viitor Referință Bibliografică: GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN
GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342737_a_344066]
-
atâta timp cât tu scrii... Așa, printre picățelele noastre... te pup dulce pe obraz... pentru că acolo aș vrea să merit, deocamdată... Vreau să fiu eu cel care așteaptă... cel care te așteaptă... Cu drag, al tău Viitor Referință Bibliografică: GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342737_a_344066]
-
ta niciodată nu vrei să mă alungi.Eu îți tot scriu, cu riscul de-a cădea-n penibil,tu mă ignori, retrăgându-te-n tăcere absolută,dar nu știi că-n viață...nimic nu-i imposibil.... VIII. GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1778 din 13 noiembrie 2015. Bună dimineața, soare! M-aș hrăni ca un leu dintr-o groapă cu lei din timpul alor noștri romani, cu tot ceea ce ești tu... Ai zis că a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
gâdilă sub bărbie Și ei urcă pe frânghie. Ascultând la unison, Se grăbesc în cer, la somn. În urma lor soarele Trimite ștergarele. Ce familie ciudată, Curăță fără de plată! Tot ce din pământuri crește Stropul lor curat hrănește. BUBURUZA Roșie cu picățele, doarme între viorele, Stând pe frunză, ca-ntr-un giulgi, toate florile-i fac sluj. Să ghicească de noroc, la ureche-are-un ghioc, Ce ascunde-n el secrete, ce se spun doar la ureche. Buburuză mititică, tu mi-ai spus încă
DOMNUL NOR ŞI DOAMNA PLOAIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346519_a_347848]
-
ordin cromatic, mă simt ca un elefant într-un magazin de porțelanuri, mai ales după ce îmbrac ( profitând de faptul că d-na Florescu stă cu spatele și îmi aranjează patul pentru dormit ) pijama roz-drajeu sau ceai ( nu știu exact! ) cu picățele și cu alte briz-briz-uri, care mă așteaptă pe speteaza unui scaun. - Som ușor, domnule Vernescu! Ușor de zis, dar greu de făcut. E trecut de miezul nopții, iar eu încă mă foiesc și mă zbat în aluatul acesta lipicios ca
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
să și le pregătească, Adriana profitând de soarele arzător și de apa încă destul de caldă, își scoase încălțămintea și intră lângă mal, cu picioarele în apă, unde bancuri de peștișori cât un deget de mari, frumos colorați în negru cu picățele albe o făceau să se simtă ca atunci când era puștoaică și mergea cu gașca de prieteni la scaldă. Ridicându-și pantalonii deasupra genunchilor intră după bancurile de pești care ba se apropia de ea cât stătea nemișcată, ba dispăreau imediat
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
molatic, Ce murdărește decât spală, Părând ca fi în aria murdară.. De mai din sud. De nu-ți vine să ieși pe-afară, Nu batjocori vremea de ocară, Te-ar disprețui și Dumnezeu, Afară te-ai preface și în seu .. Picățele de ploi, ploi si ploicele, Mărunțele ce vin ca nebunele, Să ne asude și între micile idei, Întrecute d-ale-i pământ nevoi.. Dacă cu ploaia ai fi braț la braț, Cu un căscat lung la antebraț, S-ar fractura prelung si
PLOI DIN CEAŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376170_a_377499]
-
lor! Dar așa, când le vezi pe fetele alea cu buze groase și roșii, cu părul blond făcut inele, cu tocuri de «cinșpe centi» pe care se clatină, cu halatul pe braț, ca să li se vadă decolteul și unghii cu picățele, știi că nu au nimic în cap. În loc să se preocupe de studiat dosare, picteză frunzulițe pe unghii de doi centimetri lungime. Prea mulți avocați în țara asta, prea mulți! Și mulți proști care se dau pe mâna lor, dar cine
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
despre România într-o nouă fază politică și Metoda istorică și metoda estetică în critica literară, Nichifor Crainic semnează articolul La 25 de ani de la moartea lui M. Eminescu, Ion Dragoslav e prezent cu un fragment din romanul Brâul cu picățele roșii. În domeniul istoriei literare, se publică un studiu despre Barbu Paris Mumuleanu și un altul cu titlul De la Mahabharata indică la doina românească de Jan Urban Jarník. Mai colaborează Paul I. Papadopol, Ion Chiru-Nanov, Ștefan Meteș, D. N. Ciotori
DOINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286813_a_288142]
-
din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agățat de cer. Razele călduțe le mângâie boticul umed dar și blănița maro-sură iar ei mulțumiți de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picățele de somn. -Oare când vine mămuca? - întreabă Pit, puiul mai mare, născut mai repede cu un sfert de oră. -Doar nu ți-e foame, măi frățioare? -Ba, am un cântecel în stomac! Nu-l auzi? -Să nu spui că-ți
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ieșea pe o câmpie frumoasa inundată de razele de lumini, acolo zărea o domnișoară frumoasă stând pe iarbă, cu o broderie în față. Cosea crengile copacilor în mai multe nuanțe de verde, apoi pârâul cu peștișori zglobii, galbeni, roșii cu picățele negre, rămânând loc în goblen și pentru păsările cerului, cu aripile întinse. Îi plăcea să discute cu ea, îl impresiona inteligența ei și de fiecare dată se sfătuia cu ea despre mersul lucrurilor din țară. Fata avea o imagine clară
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
intrat s-o viziteze. Holul cel mare ducea în două direcții: sub apă și deasupra pământului către cer. Camera de jos era un acvariu uriaș. În jurul lui înotau tot felul de pești mici și negri, cu burta rotundă și cu picățele galbene pe spate, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O lampă suspendată se rotea pe lanțul ei, aruncând picățele pe pielea de zebră și făcându-i pe clienți să se simtă și mai beți decât erau. Din când În când, câte unul se ridica de pe scaun și Începea să se schimonosească și să pocnească din degete În sunetul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la o întrebare atât de importantă. „Nu-i place cum arăt!” își spuse Sorina. Se duce, iarăși, în dormitor. Se mai privește o dată în oglindă. Asta e! Nu prea-i stă bine cu rochia asta-n carouri. Uite, cea cu picățele parcă ar aranja-o mai mult. Ei, da, dar cealaltă, tricotată, i-ar veni și mai bine. Ia, s-o îmbrace. „Parcă nu-i rău!” zice Sorina, ca și cum ar vrea s-o audă și oglinda. Sorina! Da, bunicuță, vin! Ajunsă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
un pas mai departe și să-mi Închipui și un cap mai potrivit pentru acest trup... Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea greu de pieptănat. Avea o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că era capabil să se ocupe de afaceri Într-un asemenea loc... Acum jumătate de an... Cred că a fost perioada cea mai călduroasă din vară, spuse directorul celui dispărut. Își mîngîie chelia, acoperită de broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci cînd știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șapte ani, nu mai am pe nimeni, și arătă cu mâna spre stânga mea, în spate. M-am întors: pe o etajeră-colțar, pe care abia acum o vedeam, am descoperit fotografia, ușor mărită, a unei fete cu îmbrăcăminte școlară, cu picățele, șorț de culoare închisă și guler alb: era Keti. Nu încăpea nici o îndoială. M-am apropiat puțin speriat, am luat fotografia cu tot cu suportul și apărătorile de sticlă între care era fixată, și o privii din nou, de aproape. Emoția îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un tip bogat când se va sfârși cu mine. Vreau să te bucuri. Foarte curând, Fielding s-a întors în fugă pe Carraway. Eu m-am dus și m-am așezat lângă vestiar. Mi-am fixat privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
editor al tău. Să-i spui să-și facă treaba mai cu simț de răspundere. — Da. Da. Linia gurii definește fața, ca și cum ar fi privită într-o oglindă veche care surprinde imperfecțiunea cărării - da, cu un vârtej de praf și picățele pe geam. Se poate aprecia fără nici o eroare cărui secol îi aparține. Conduce un Iago mic și negru, un 666. Noaptea, lucrurile mari și rapide par mai cu seamă negre. Cel mai negru lucru pe care l-am văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
n-a mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
marele gagicar. Claire porni proiectorul și stinse luminile. Se întoarse pe canapea și se cuibări la loc. Pe ecran începu al doilea film al serii. Fără muzică, fără generic, fără subtitrări, ca în vechile filme mute: doar întuneric și niște picățele gri - singura indicație că filmul rula. Întunecimea se rupse la colțurile ecranului, o formă începu să prindă contur și în imagine apăru capul unui câine: un pitbull cu mască. Câinele se repezi la aparatul de filmat, ecranul se întunecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe patul matrimonial cu o dezinvoltură sardanapalică. Prezența mea nu părea să-i atragă atenția în mod deosebit. Privea prin mine, dincolo de mine, și de acolo, reflectându-se în oglinda din spatele meu, privirea ricoșa înapoi în ochii lui albaștri cu picățele. - Spune-mi cu ce te ocupi, tinere! Parcă ziceai că te cheamă....? - Leo, Leonard Tupilat. - Aha. Parfaitement! O să-ți spun Michel. Așa. Voiam să știu... - Mda, mă rog, sunt profesor de engleză la... - Très interesant! Deci îi citești în original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Trebuie să vorbești cu Dumnezeii tăi, chiar dacă se întâmplă ca ei să nu arate cum se spune și să nu creadă despre tine ceea ce tu crezi despre ei. Dintr-odată își dădu seama că îi plăcea cămașa aia galbenă cu picățele roșii pe care o refuzase azi dimineață. Da, era al naibii de trendy. Până la magazin nu erau mai mult de 150 de metri. Da, dar mâine trebuie să sosească auditul extern, în frunte cu project managerul. Shit! nu putea să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]