114 matches
-
numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl. mărgele, pătlăgea/pătlăgică - pătlăgele, picățea/picățică - picățele, pietricică/pietricea - pl. pietricele, purcea/purcică - pl. purcele, rămurea/rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică - pl. broșurele/broșurici, domnișorică - pl. domnișorele/domnișorici, păsărică
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
1916, luptător patriot pentru toate cauzele naționale, romantică figură de boier, impulsiv, temerar și cu arțaguri, corect și dezinteresat În viața lui particulară și cea publică (minune mare!), generos și entuziast, după cum Îl arăta și lava liera lui albastră cu picățele albe; mânuind spada ca un mus chetar cu conștiința abia tulburată de uciderea adversarului pentru un fleac de articol În ziar, cum fu Georges Em. Lahovary, directorul monitorului liberal L’Indépendance Roumaine, căruia i s-a ridicat fântâna amintitoare a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luat și biletul spre Mangalia (420 de lei, clasa a III-a); am să plec joi dimineață la 6.10 și am să ajung la 4 după masă, cu vagon direct. Când ai să primești scrisoarea asta, cortul albastru cu picățele albastre și albe are să fâlfâie sub cerul mangaliot, pe plaja mică a pescarilor. Acum în casa plină de soare au început pregătirile de plecare: spălat, rochii. Mirosul bun de pâine umple sufrageria... Mă gândesc la Tine<footnote id=”2”>Majusculă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dată lângă ea. Mă atrăgea în biserică sculptura mare în ghips a Fecioarei Maria, pentru că-i vedeai inima. Care fusese zugrăvită pe rochia ei azurie și lungă pân’la tălpi - o inimă foarte mare, de un roșu întunecat, cu câteva picățele negre. Arătătorul ridicat al Sfintei Fecioare îți îndrepta privirea asupra inimii. Inima fusese atât de prost pictată că până la urmă era totuși reușită, preschimbându-se, fără voia zugravului, în ceva ce nu era menirea ei să fie. Uneori, când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așa-i stă în obicei, și nu că e un semn care să mă facă atentă. Iar când ne întorceam de la biserică acasă, revenea la subiect, dar într-atât de laconic încât vorbirea îi conținea și tăcerea. Concentra inima cu picățele negre și harbuzul spintecat în cuvințelul aia, spunându-mi: „Aia cu Maria să n-o spui nimănui“. I-am respectat îndemnul chiar și după ce-a murit și după ce ajunsesem la oraș. Până când nu m-am apucat de scris, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la Pierce & Pierce, pare să nu-i pese pentru că-i spune șoferului să dea radioul mai tare, „Be My Baby“ la WYNN, iar șoferul, un ne-american, îl dă mai tare.“ Asta e din cel de-al patrulea roman, Glamorama: „Picățele - picățele pe întreg panoul al treilea, vezi? - nu, nu ăla - al doilea de la podea și tocmai asta voiam să-i arăt cuiva ieri, însă a intervenit ședința foto și Yaki Nakamari sau care naiba e numele decoratorului - sigur nu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Pierce & Pierce, pare să nu-i pese pentru că-i spune șoferului să dea radioul mai tare, „Be My Baby“ la WYNN, iar șoferul, un ne-american, îl dă mai tare.“ Asta e din cel de-al patrulea roman, Glamorama: „Picățele - picățele pe întreg panoul al treilea, vezi? - nu, nu ăla - al doilea de la podea și tocmai asta voiam să-i arăt cuiva ieri, însă a intervenit ședința foto și Yaki Nakamari sau care naiba e numele decoratorului - sigur nu un meseriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-i arăt cuiva ieri, însă a intervenit ședința foto și Yaki Nakamari sau care naiba e numele decoratorului - sigur nu un meseriaș - m-a confundat cu altcineva și n-am reușit să fac plângerea, dar domnilor - și doamnelor - ele există: picățelele, enervantele picățele, și nu arată deloc accidental, ca și cum ar fi fost făcute de o mașină - așa că nu vreau prea multă descriere, doar povestea, șlefuită, fără brizbizuri, esențialul: cine, ce, unde, când și nu-l uitați pe de ce, deși pe fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cuiva ieri, însă a intervenit ședința foto și Yaki Nakamari sau care naiba e numele decoratorului - sigur nu un meseriaș - m-a confundat cu altcineva și n-am reușit să fac plângerea, dar domnilor - și doamnelor - ele există: picățelele, enervantele picățele, și nu arată deloc accidental, ca și cum ar fi fost făcute de o mașină - așa că nu vreau prea multă descriere, doar povestea, șlefuită, fără brizbizuri, esențialul: cine, ce, unde, când și nu-l uitați pe de ce, deși pe fețele voastre de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușor să-l evit; alteori nu. Asemeni multor stimabili (deși cam neglijenți) consumatori de droguri, de cele mai multe ori pudra de cocaină mi se revărsa pe haină, trebuind să-mi scutur reverele ori de câte ori ieșeam de la toaletă sau să trag câteva bobârnace picățelelor albe de pe pantalonii noilor mele costume Cerutti, așa încât uneori devenea într-adevăr vizibil că nu eram total nepătat de droguri, ceea ce a dus în final la zilnice percheziții corporale din partea lui Terence, care îmi dibuia pachețelele de methadonă și coca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă gândesc la American Psycho. Kimball scoase ceva din carnet și se întinse să mi-l înmâneze: o notă de plată de la restaurantul Ming’s, într-o folie de plastic. Nota era mototolită și - am înghițit în sec - împroșcată cu picățele cafenii. Pe cealaltă parte se vedeau scrise cu cerneală cuvintele: „O să ți-o trag și ție...cățea.“ Kimball făcu o pauză după ce i-am dat înapoi nota de plată. - Această comandă a fost livrată familiei Rubinstein. Kimball așteptă reacția mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puteam să văd casa care se mutila cu de la sine putere. Vopseaua pur și simplu năpârlea, producând o rafală fină ca de confeti, lăsând la iveală stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și mai mult de casă, vrăjit de pata de culoarea somonului, care continua să se lărgească. Exista o altă casă dedesubtul acesteia. Iar în minte îmi apăru o zi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mergem după Răzvan, ajungem în camera ospețelor. Pe mese sunt numai minunății. Salată buf, chiftele, ouă înecate în maioneză. Peste tot e foarte multă maioneză. Hai, crăpați, ne vedem mai încolo. Răzvan se pierde printre coafuri platinate și papioane cu picățele. Găsesc niște pachețele de primăvară și mă gândesc că or fi căzut din buzunarul cuiva. Îmi pun două pe o farfurie de plastic, apoi mă așez și mănânc cu o furculiță de plastic. Iubita mea s-a așezat lângă mine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
despre România într-o nouă fază politică și Metoda istorică și metoda estetică în critica literară, Nichifor Crainic semnează articolul La 25 de ani de la moartea lui M. Eminescu, Ion Dragoslav e prezent cu un fragment din romanul Brâul cu picățele roșii. În domeniul istoriei literare, se publică un studiu despre Barbu Paris Mumuleanu și un altul cu titlul De la Mahabharata indică la doina românească de Jan Urban Jarník. Mai colaborează Paul I. Papadopol, Ion Chiru-Nanov, Ștefan Meteș, D. N. Ciotori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286813_a_288142]
-
de formula poetică din dimovianul Simbolism. Același scenariu este dezvoltat întro manieră diferită, dar tot dimoviană, în Lalelele: „Era lecția despre reproducerea sexuată/ Ne pusese s-aducem flori și ca niciodată/ clasa-nflorise cu allele/ roșii galbene și câteva cu picățele/ Era o lecție menită să evoke/ adevăruri adânci însă destul de echivoce/ pe care noi le credeam arhicunoscute/ de prin bancuri miștouri dispute/ între fetele smiorcăitele și noi eroii băieți/ despre ce vom păți-mpreună de-a lungul întregii vieți/ adevăruri
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Barbu Cioculescu N-aș spune că în preajma primului meu an de școală părinții s-au împrumutat de la o bancă, spre a mă putea echipa. Mama m-a îmbrăcat într-un șorțuleț de pânză, gri cu picățele, care se încheia pe la spate, mi-a legat la gât o fundă albastră și mi-a pus în spinare un ghiozdănaș în care se afla o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul pe care-l urâse cel mai mult în viață. Cosciugul ieftin și prost lucrat era prea îngust și prea scund, suficient să "zdrelească nasul cadavrului într-
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce fără să-și dea seama, adormea. In ziua aceea, după somnul de după-amiază, bunica mi-a legat la gât - semn de supremă eleganță - o funtă mare de mătase albă cu picățele bleu; mergeam în vizită la Ditta Vogelsang, prietena ei din tinerețe. Nu se mai văzuseră de mulți ani, dinainte de război, își scriau de Crăciun și de Paști. O cunoșteam, deși n-o întâlnisem niciodată: o fată voioasă, pusă mereu pe
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
aceste extravaganțe au intenționat întotdeauna să impresioneze mai degrabă decât să servească. Nu-mi puteam închipui în nopțile mele de nemișcare și liniște un astfel de palat mai mult decât mă închipuiam comandând la croitor un costum cu linii și picățele. Dar dacă nu un palat al memoriei, de ce nu o cabană a memoriei? Avantajul unei cabane stătea nu în faptul că mi-o puteam imagina în cele mai limpezi și realiste amănunte - de la poteca înzăpezită de la ușă până la fereastra interioară
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
apropia de toți, fără greș, este fotbalul. "Cică niște cronicari, duceau lipsă de șalvari". Și, se vede treaba că, printr-un consens tacit ce aduce a monstruoasă coaliție, au decis să nu mai lase loc profanilor în aria mingii cu picățele. Ei sînt supărați că singurul domeniul în care pot emite pretenții tehniciste este la îndemîna, sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii, managerii, medicii, așii cinematografiei au jargonul lor specializat din care "civilii" sînt excluși de la primele enunțuri. La fotbal
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
un loc al singurătății "colective", dramatice, un cadru constrângător și respingător în aceeași măsură. Aici colegii discută molcom, beau gospodărește și se tachinează blând. Lobonțiu începe să zică ceva, Carmen are niște "pantaloni de pijama mișto/ așa nu-știu-cum/ plinuțo-delicați cu picățele", iar Filip, Derevlean și omul nostru stau "ca - hă hă hă - boii/ lângă cafele". Filip e "cel mai dulce om de pe planetă". Lobonțiu împarte salteaua cu Carmen, iar Derevlean și Cristina, prietenii lui Lobonțiu, "stau tolăniți în pat și vorbesc
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
iei, pe Halil Bey, același care, mai tîrziu, va ordona uciderea sa”. Nu mai puțin cumplită s-a arătat comportarea lui Stalin, inițiind, la finele celui de-al doilea război mondial, repatrierea armenilor, a căror mulțime „se împrăștia ca niște picățele, pînă la margine, spre Australia, Argentina, Etiopia ori Canada” și neezitînd a-i supune, pe cei reîntorși ca și pe localnici, unor deportări masive. Sadismul despotului roșu se vădea într-o anume factură a operației ce se desfășura „cu încetul
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
formativ esențial, fie și sub raport mai întâi emoțional. Spre a nu pomeni de situația de odraslă de profesori, cu avantajele, dar și cu capcanele în cauză. Factorul emoțional se deschide asupra momentului când mama încheie, pe la spate, șorțul cu picățele al copilului ce va fi dus în prima zi de școală. Și se încheie la ieșirea din sala de bacalaureat. Tinta școlii în România dinaintea ocupației sovietice era una dublă, de formare a caracterelor și de inducere pe scoarța cenușie
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
moda pălăriilor enorme, care trebuiau prinse cu ace lungi și primejdioase pentru... bărbați. De pălărie ținea, uneori, voaleta, care acoperea tot obrazul, de trebuia s-o ridici când doamna îți îngăduia s-o săruți; se purta, însă, și voaleta cu picățele, care ajungea numai până sub nas și lăsa liberă gura... Mult mai târziu au început femeile să umble fără pălării. Coco Chanel a fost prima femeie din lume care și-a tăiat părul scurt, a inventat costumul sport, bijuteriile false
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
Precum aș spune că dozez atâta materie întunecată în Andromeda, cât pentru a deveni cea mai masivă galaxie. Și-apoi, ea s-ar înghiți. Îmi amintesc imaginea acelei femei care smulgea penele de pe carnea unei găini. Un piept galben cu picățele roșii. Ea își tot ștergea buzele cu o batistă și picuri de apă săreau din mâinile ei. Cuțitul scheuna în carne mai tare decât un câine lovit de mașină. Era probabil cea mai nemiloasă moarte din natură. Încă țin pumnii
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]