9,829 matches
-
e atât de neștiutor, dar mai ales - hazliu sau poate - iresponsabil încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei și cele
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
face durerea pe bancă, Bătrâna se pierde în pulbere, parcă, Cuvântul și el mai mult se mâhnește Sub tăcerea plecată în lacrimi de pește. Ochirea norilor mulți Ochirea norilor mulți făcută în jos spre fluid, forțarea apei în câlți, deloc picăturile-n zid. Toropeala e rece de fapt prin arderea frigului tare. acum se ia din înalt cenușa căldurii ce moare. Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei trupeșe mexicance în timp ce tovarășul ei de excursie mânuiește o cameră video în spatele Curții Supreme n-a căzut picătură de ploaie și pe malul multicolor în același roi de albine anii din urmă și cei pe care-i mai am de trăit zumzăie în jurul unei minuscule corăbii de lemn scăpată ca prin minune din maxilarul tornadei în stratul cu
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
pădurii, nu au răzbit decât icnetele tot mai istovite ale omului, care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și, înainte cu puțin ca din Anghel Furcilă să se scurgă ultimele picături de vlagă, când nu se mai aștepta la nimic și începuse să creadă că i-a sunat ceasul de pe urmă, a apărut de aiurea îngerul de copil albastru, despuiat, făcut de Egreta, fata lui Cercel Caraenache, cu vântul turbat. Băiețelul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Maria-Gabriela Constantin Nu Știa câtă vreme să fi trecut de când privea absent picăturile de ploaie prelingându-se încet pe suprafața netedă de sticlă. Afară parcul spitalului avea ceva cenușiu deși seara era plăcută, cu aerul încurajator al începutului de primăvară, dulce ca o promisiune, cu o lumină neobișnuit de limpede, copacii decupându-se
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
O aude și acum, după ani de zile, pe Cecilia, cu râsul ei fenomenal și cu poveștile ei eroice din maternitate, cum se ia ea de țigănci că nu se spală, cum le învață pe proastele de la țară să pună picături în ochi bebelușilor, cum se repede ca o harpie în nesimțitele astea care după ce-și leapădă pruncul se dreg pe-ascuns cu o bere și fumează ca tâmpitele în veceu, crezând că nu le simte nimeni. -Paznică trebuia tu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
din Păunescu? Îi cîntau muzică bizantină? Era evident că și capsomana se gîndea, aburită, la cele ce vor urma. Ceea ce ministrul nu știa în ruptul capului era că la vestala parașutică, gîndirea era ceva difuz. Reprezentările ei curgeau disjuncte ca picăturile pe pereții unei cabine de duș. Se vedea cînd purtată pe brațe de un toreador, cînd violată de o gorilă, cînd singură și somnoroasă pe un maldăr de zdrențe, cum dormise în copilărie pe țoale azvîrlite ca să închipuie o saltea
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
șapte-opt bătăi energice din aripi, apoi o planare lungă pe curentul abia găsit. Să mai zici că sînt proaste ciorile! Vizavi de grădină, în biroul lui, președintele își bea ceaiul, cafea nu obișnuia, în care rezistase să nu toarne o picătură de whisky. Trebuia să se lase! Totuși nu îi era ușor, fiind zi de audiențe. Primul pe listă era Înalt Prea Sfințitul Ghedeon, mitropolit vicar, certat cu Dumnezeu și Codul Penal. Acum însă venea în numele Domnului cu o plîngere adevărată
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
că N. intra treptat în ceea ce rușii numesc "zapoi", expresie fără echivalent în vreo limbă modernă, stare ce presupune o totală ignorare a oricăror evenimente, inclusiv apocalipsa sau apelul de seară în armată, și că berea ar fi fost ultima picătură de care N. avea nevoie pentru a-și definitiva statutul... Pe la trei mă găsește (întâmplător, tocmai mă pregăteam de-o promenadă) Enrique și mă anunță cu glas tragic că suntem invitați, prin UNEAC, la ambasadă... Prepararea lui N. a durat
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
trecut pe acolo cu stânci, cu pietre, cu arbalete, pe unde toți se feresc să o spună cresc masacre. Mărturia e o femeie grasă, dormind dintr-o infinită candoare, pe un morman de coceni descojiți un chibrit face totul - o picătură de otravă. Să intri violent cu avionul în zid, la prânz să lași cheia sub preș, pentru fetița ce vine de la școală. Compoziție Ce ciudat, câteodată o stea adevărată trece prin noi ca o săgeată. Ce numim noi trup, e
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
De aceea, unii mai cred încă în rolul lor de ursitoare. Altminteri cum să înțelegi că în fiecare an vinul e altul, cu alt gust și altă aromă, cu altă "robă" și alt "corp" - cum spun podgorenii. Noi vărsăm câteva picături de vin pentru setea celor duși. Ei însă, îngerii, se mulțumesc doar cu aburul răcoros, plin de sevele și aromele dealurilor din jur. Să însemne asta că ceea ce rămâne ar fi "partea diavolilor"? Nu știu. Nu cred. În afară de pitoreștii clochards
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
de hrean și de pir, lângă dune. Și azi se mai tem în livezile de măslini, să nu se cuibărească, în fructele uleioase, puful de dacos, Catifeaua insectelor distrugătoare Ce azvârle rodul în haos. Toate sunt rânduite în nemărginitul ocean, picătura mică și mare, Cenușa ne împarte averea, s-o strângem, nepăsătoare la lauda sfinților din tropare. Numărătoarea Numărătoarea s-a terminat Cinci degete de la o mână, cinci degete de la mâna cealaltă, Coastele țin în coșul lor de calciu gălbui făptura
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
slugă căreia să-i spun: stăpâne! Muntele încremenirea pe valea muntelui e tot ce se mișcă Cocoșii în chihlimbar cântă Alte păsări comunale dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer și al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului sturz sunt de cristal Și cum îți spuneam: în orice zi de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ceaiul de dimineață Liniște tu clatini lingurița în ceașca de ceai liniște
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
fi tras în piept o rădăcină oarbă de panselă, trăind și acum. Lumina sărea de la etaj la prima răsucire a cheii în ușă: îi era frică să nu fie prinsă scriind cu greșeli, după ce amestecase cerneala din stilou cu două picături parfumate, smulse cu greu din dosul genunchilor îndoiți sub catedră. Știa că până jos se va face noapte, iar ea va deveni destul de ușoară pentru firele de iarbă, încât să rămână deasupra lor ca un verde prea tare să nu
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
în care senzaționalul și kitsch-ul metafizic să frapeze cu adevărat, dar a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și nu i-a ieșit decât o supă sentimentală și liricoidă. Abia în cheie minoră, autoironie, cinism și distanțare naratorială, picăturile de sînge ar fi sărit firesc „în toate părțile”, am fi râs cu adevărat și am fi reflectat la starea noastră reală. Abia atunci Cioran ar fi avut savoare pe fundalul statisticilor care indică căderile umanității. Fără ton ironic, capitolul
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
imediat după revoluție, fie nici măcar nu le-au scris, fiind prinși cu lupta de clasă. De aceea, un jurnal precum cel al Ninei Cassian, în care autoarea își dezvăluie fanatismul pro-comunist are o valoare istorică incomensurabilă. E drept, pe această picătură de sînge aparținînd vieții autentice autoarea pune două straturi de bandaj, dar important este faptul că urma este încă vizibilă și ea trebuie analizată cu toată atenția. Jurnalul Ninei Cassian din perioada 1948-1953 s-ar putea numi Erotism și proletcultism
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
puse de localnici pe seama "necuratului". Pe măsură ce avansează în investigație, detectivul descoperă un univers grotesc, guvernat după legi absurde - și ele aplicate strîmb de oameni cu mentalități străine de lumea civilizată. Trecutul acestui oraș aflat la limita fantasticului seamănă ca două picături de apă cu istoria reală a României în anii tranziției: Am avut mai multe proiecte de dezvoltare a orașului, ca să ieșim din mizeria în care ne zbatem. S-ar fi găsit și bani pentru ele. Toate s-au dus de
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
contribuie la stabilirea unor eventuale similitudini cu domnitorul moldovean. Ursul însuși a cărui împărăție este călcată de Harap Alb în căutarea salatei care, arsă în foc, doboară o armată (cînepa halucinogenă), are parte de un final care seamănă ca două picături de apă cu cel al lui Othello. Autorul nu are nici un fel de complexe în a exhiba - atunci cînd nu citează direct - replici și trăsături de caracter imediat recognoscibile chiar și la nivelul unui om cu o cultură generală medie
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
mai țin minte contextul vremii, cronicile cu care Laurețiu Ulici îi întîmpina pe debutanții vremii fac parte dintr-o cronică mai largă, despre lumea totalitarismului autohton. Poate că mă înșel, dar Laurențiu percepea debuturile și ca pe un fel de picătură chinezească împotriva regimului. În cronicile sale el încuraja direcția antitotalitară știind să facă din asta o chestiune estetică. Luînd aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurențiu Ulici a reușit să facă și o cronică
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
paralel, acolo unde tocmai ambiguitatea naturii lor, a mediului îi umple de mister. Pe coperta IV cartea e prezentată în același sens: "Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse simplu, de un povestaș a cărui viață seamănă ca două picături de apă cu a lui Mircea Cărtărescu." Este și jocul naratorului care când jură pe realitate ("Era real real."), când recunoaște mai mult în glumă "deformarea sfruntată a faptelor". Orice scriitor este "alunecos" prin însăși natura îndeletnicirii, dar parcă Mircea
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
bastonului meu, mă duc șonticăind până la bucătărie. Cineva și-a atârnat iar rufele la uscat aici, în ciuda avizelor de interdicție care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită până în oale. Mi-a picurat o picătură și pe cap, chiar acolo unde biata mea tărtăcuță este goală și nu pot să acuz pe nimeni, fiindcă picătura venea de sus, pur și simplu. Puradeii se fugăresc în jurul mesei scoțând urlete, îmi crează mereu emoții pentru echilibrul meu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită până în oale. Mi-a picurat o picătură și pe cap, chiar acolo unde biata mea tărtăcuță este goală și nu pot să acuz pe nimeni, fiindcă picătura venea de sus, pur și simplu. Puradeii se fugăresc în jurul mesei scoțând urlete, îmi crează mereu emoții pentru echilibrul meu. Mi-am agitat troașa între mânecile de cămăși și marginile zdrențuite ale cârpelor de bucătărie ca să vadă toată lumea. - Un cui
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
locuri comune ale banditismului de partid și de stat. Dezbrăcați de cravate și costume, stăpânii și stăpânele țării nu erau altceva decât niște borfași lacomi, roind în jurul prăzii precum hienele în jurul stârvurilor. Că transcrierea ședințelor conducerii pesediste semăna ca două picături de apă cu pagini întregi din "Nașul" lui Mario Puzzo era demult știut. O bandă de profitori cinici, scufundați în murdărie până peste urechi, exersa vechile ritualuri mafiotice cu o virtuozitate care l-ar fi umplut de invidie și pe
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
a noi conținuturi, laturi și forme din devenirea umană, din Ťcompozițiať umană". Se editează tot mai puține romane neatinse de maladia "superintelectualizării", care, metamorfozînd scrisul într-un "idiom cibernetic", face ca scrierile în chestiune "să semene într-olaltă ca două picături de apă". în raza unui interes predominant experimental, care pulverizează materia primară a trăirilor, analizate cu impasibilitate sub microscop precum simple probe anatomice, personajul se anormalizează excesiv, se desubstanțiază. Asistăm "pe de o parte, la cerebralizarea excesivă a scrisului, care
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
pe om să-și spună păsul, pentru că el asta cerea - să fie lăsat să vorbească națiunii. Așa că a trîntit un discurs de trei minute din care nu s-a înțeles nimic, iar apoi și-a văzut de drum. Cele două picături de aur R:Dacă tot am vorbit de scriitorii în preajma cărora nu resimțiți confort sufletesc, o întrebare este inevitabilă. Care sunt scriitorii francezi ai secolului XX cu care vă aflați în rezonanță? M.T.:Fără îndoială unul dintre ei este Andrč
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]