182 matches
-
de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a anilor 400 a. H., între generația nouă de intelectuali, acaparată de gîndirea sofistă, și „cetățenii maturi, partizani ai tradițiilor solide”. Primii se îndeletniceau cu spectacole de cuvinte și de idei, provocînd animație printre tineretul amator de noutăți și de picanterii. Tradiționaliștii țineau la valorile îndătinate, la unitatea elenă, care s-a dovedit puternică și solidară în timpul războaielor cu perșii și inspirînd grecilor încredere în forțele proprii. Dezbinările începuseră să devină periculoase, iar situația se resimțea încordată pe măsura trecerii timpului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
viață, la contexte, la personaje În situații, la instituții și actori sociali. O lectură discretă a cotidianului, a mașinii de trăit care fabrică și strivește personaje. Într-un interviu acordat recent, informează cititorii că vor fi dezamăgiți dacă vor căuta picanterii și crede că a folosit confesiunile despre viața sa ca pretexte pentru a vorbi despre psihologie. Am citit-o și eu cu această grilă de lectură și am detectat o psihologie socială clinică autentică, o psihosociologie a vieții cotidiene, o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în manieră anecdotică figuri și scene cu haz, încercând, în tonuri surâzătoare, să reînvie o epocă pe care o cunoaște bine. Târgurile de provincie, unde peregrinează trupe de actori, sunt cadrul predilect al evocării, ispitită, cu un pronunțat gust al picanteriei, să promoveze vorba de duh și momentele de farsă. „Schițele” și „povestirile” acestea sunt, ca structură, mici scenete, dialogul fiind procedeul care îi stă lui A. cel mai la indemână. A și dramatizat, în 1952, Momente de Caragiale, autorul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. 2 Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tolbă” doldora de anecdote, în special din viața „oamenilor mari” și, scontând un efect de ilaritate, le plasează cu un surâs în colțul gurii, prin jurnalele unde activează, selectându-le apoi în broșuri. Dincolo de vorbe de duh, anecdote, istorioare hazlii, picanterii și alte nostimade răsar și informații ce pot interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
natura regimurilor pe care le servesc. Prezenta carte nu le dezvăluie cititorilor nici un fel de secrete sau „informații din interior”, fie ele spectaculoase sau lipsite de interes. Sperăm să oferim, în schimb, elementele necesare înțelegerii domeniului în sine, precum și multe picanterii care, fără îndoială, vor continua să ajungă la urechile publicului. Capitolul 1tc " Capitolul 1" Ce este activitatea de informații?tc "Ce este activitatea de informații?" În romane și în imaginația publicului, domeniul informațiilor a fost foarte des asociat cu spionajul
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pentru a se răzbuna pe autorita tea părinților. Ceea ce nu știu ele este că sunt foarte căuta te de către bărbații consumatori de prostituție, paginile web din categoria XXX dedicând o atenție specială imaginilor cu un prim act sexual sau cu picanterii sexuale regizate pe fondul inocenței acestor fete. „Peștele“, mare sau mic „Peștele“ este bărbatul, binefăcătorul, mentorul, protectorul, exploatatorul prostituatei. El o scoate din impas, îi face rost de clienți, o învață meserie și îi lasă cam 5% din încasări. Noroc
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
publice nu pot fi sancționați decât moral, oprobriul public și propria lor conștiință constituind un tribunal destul de însemnat și pregnant în ceea ce-i privește. Amestecul acesta de vinovății și nuanțe prea rar diferențiate în mass-media (din pricina spectaculosului pripit și a picanteriilor politice pe care se mizează) a făcut, în ultima vreme, ca aerul Dosariadei să fie mai degrabă unul sulfuros și aburitor. Bănuieli și suspiciuni neavenite (pe lângă unele deconspirări reale și tranșante) au lansat în agora noi nume de marcă doar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind de Mateiu I. Caragiale (Mircea Scarlat), pentru a sugera ciclicitatea istoriei într-o viziune influențată de realismul magic și mitic sud-american. Virtuțile fanteziei epice (ca în scena dialogului Leontinei Vaideeni cu soțul îngropat sub camera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
Dar, în epocă, gurile rele au vehiculat ideea că Mihai ar fi, în realitate, fructul dragostei dintre principesa Elena și colonelul Mano (Constantin Manos), comandant al trupelor de gardă ale Curții Regale a Greciei în timpul exilului din Elveția. Doritorii de picanterii au preferat această ipoteză, plină de senzațional romanțios, posibilității banale, de concepere în perioada de logodnă, și nașterii la termen. Nașterea prematură a alimentat răspândirea știrilor - din interpretarea comunicatelor oficiale, nu din speculații ziaristice - referitoare la complicațiile legate de starea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
zona cea mai importantă unde este focalizată principala desfășurare a freamătului sutelor și sutelor de talente ce vor străluci în toate cele 28 de zile ale Festivalului. Din respect pentru cititori, lansăm și informația că vor fi selectate uneori doar picanteriile unor astfel de manifestări. Cum ar fi pentru început, de exemplu, declarațiile sincere, sentimentale și un răspuns al lui Daniel Barenboim - aflat pentru a treia oară la Festivalul Enescu - pe care l-a dat unui reporter: “Festivalul George Enescu este
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
48). Am putea reformula în mod corespunzător acest lucru încă o dată, pentru a scoate în evidență legătura strânsă dintre perspectiva lui Lippmann și obiectivitatea jurnalistică: Singura modalitate de a relata o întâmplare jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Satire, cu deosebirea că aici principalii vizați sunt ariviștii și îmbogățiții de război. Gustul excesiv pentru relatarea unor scene cotidiene, petrecute în jurul mesei sau în alcov, estompează mult intențiile moralizatoare. Transcrierea, inabil literaturizată, a unei experiențe banale, exterioare, presărată cu picanterii, i-a adus lui C., dimpotrivă, susținute acuzații de imoralitate. Consemnarea zi cu zi a celor văzute și trăite de autor în timpul refugiului în Moldova (Pagini de pribegie, 1919) sau ca însoțitor al unei trupe a Teatrului Național din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
el că este destul. Abia cînd aceasta își revenea începea să o bată. Niciodată înainte! Om așezat, cu tabieturile lui. Dar cum vorbea Robert? Ei, bine, cu o voce plăcută de bariton, vorbea corect gramatical și-și presăra discursul cu picanterii de succes la publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost așa de urît, zău că nu l-aș fi votat. Mai mult, cînd îl vedeam cum pupă blonda aia în public, cu ostentație, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în general, nu m-am prea înțeles niciodată. Am frecventat mai demult un curs pe care Manolescu îl ținea la Litere. Era destul de mult norod la cursul manolescian. Pe vremea aia, Manolescu era și politician și strecura tot felul de picanterii cu moș Diaconescu, Țepelea. Doar din aceste amănunte să fi fost construit cursul și Manolescu ar fi avut asigurată o frecvență mai mult decât mulțumitoare. Prima dată când am ajuns la cursul lui, tema era literatura proletcultistă. Am plecat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
folosit metoda de demonstrație învățată la Galați de la admirabilul pedagog ce-mi fusese dascăl. Această ultimă vacanță, dinainte de cursurile liceale, n-a fost lipsită și de o bravură sexuală: deprins cu cinematografele, de dragul filmului, începusem să adaug plăcerii „estetice“ o picanterie ocazională care, cu timpul, a ajuns să covârșească interesul pentru spectacol: să lipesc pulpa piciorului meu de cea a vecinului din rând, dacă acesta, după un scurt examen, când începeam să văd mai clar prin întuneric, îmi convenea - adică să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vânturi intempestive, pustiuri și hăuri ne-ar atrage ființele noastre întru pierzanie. Episoadele tragice s-ar ține lanț și atunci omului nu i-ar rămâne decât așteptarea în gol, o existență doar cu mici suspansuri, brodate cu narațiuni erotice și picanterii de doi bani, înscriindu-se într-o ironie a sorții deloc de invidiat. Noroc de cei pregătiți și educați. Atunci totul se vede sub alte culori, înviorătoare, atractive, izvoare de frumusețe din spectacolul curcubeului cultural. Nu ezit să revin la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
soare torid se întâlneau cu toată lumea bună a Bucureștiului, îi permitea să cultive o mică societate mondenă, cu ceaiuri dansante, excursii, nopți târ zii, iar mai apoi, când Monica a devenit majoră, fumau împreună țigara de seară, comentând noutățile și picanteriile fiecărei zile. Trebuie subliniat faptul că această amiciție era doar latura minoră a relației dintre mamă și fiică. Mo nica Lovinescu a spus-o răspicat: „Era prietena mea cea mai bună de joc și de serios, dublul meu înnobilat, conștiința
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obișnuită, cu un amestec omenesc de calități și defecte: avea o inteligență superioară mediei, dar nu excepțională, o cultură vastă, dar nu comparabilă cu a marilor intelectuali interbelici, iubea luxul și comoditatea, era o mare gurmandă, era amatoare să afle picanterii despre cei din jur și cultiva, din nevoia de a fi lăsată în pace ca să-și poată continua rolul de păstrătoare a moștenirii Monicăi Lovinescu și corespondența cu aceasta, o pliere precaută la ingerințele politice în chestiunile sociale și personale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
veleitari. Inutil să mai adaug că „poezia” frizerilor, croitorilor, plutonierilor majori e omagială, cu „sentimente alese” pentru partid, pentru „Tovarășul” și „Tovarășa”. *Nu o dată, Carmen se comportă ca „une petite aguicheuse”, adică provocator, șocant, mai ales sub aspect verbal. Badineriile, picanteriile, tachineriile, formulările sale explicite țin de un anume „program”. Prin ele vrea să demonstreze - întrucît presupune că unii s-ar mai îndoi de asta - că e „fată deșteaptă”, independentă, emancipată, puternică. în biroul nostru, telefonul e pe masa mea. Luni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
expediată în noua formulă că subsemnatul nu avizează efectuarea deplasării. La Oslo și Helsinki nu am participat în delegație, fiind prezentă adjuncta mea, o doamnă blondă, viitor ambasador în Australia și Mexic, de care presa națională s-a ocupat cu picanterie recent. (Apropo de blonde și de Norvegia, o altă Walkirie națională avea să afle într-o emisiune Tv în direct că Norvegia are Rege și, ca atare, sărmanii, n-au președinte. Ce păcat!) Misiunea mea ca director avea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
act” nu pretinde a fi mai mult decât atât, iar D’ale Carnavalului avea să fie piesa cea mai contestată, fiind în același timp, în ciuda aspectului „carnavalesc”, una dintre piesele care se lasă speculate tocmai pentru grotescul imens, pentru enormul picanteriilor proprii atmosfe rei de carnaval. Năpasta a reprezentat mai degrabă o încercare nereușită, însă semnificativă și realmente cura joasă de a schimba registrul, de la comedie, la drama cu note expresioniste, pentru că nu despre o dramă natu- ralistă este vorba în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mare măsură, dar explicația nu stă doar în voința lor. Oricine studiază științe politice știe că nici o evoluție democratică nu se explică doar prin interesele politicienilor, ci și prin cele ale cetățenilor. Nu știu însă ce aș fi putut răspunde „picanteriilor” domnului „Fontanelli” pentru care sunt „toașa profesoară”, „savant de renume mondial”, în rândul „oligarhilor incompetenți și jefuitori” care „fac afaceri cu statul” și „vând „legume expirate” sau domnului „Figaro” pentru care sunt „o idioată care semnează această mizerie de articol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
voluptoasă turnătorie despre care nu știm precis dacă este dezvăluitoare sau învăluitoare, important este că face valuri și aruncă în conul de umbră problemele anterioare. În acest sens, aprecierile se pot extinde și la Elena Udrea, cu inevitabilul adaos de picanterii și decolteuri, cu diferența că ea nu reprezintă jumătate dintr-un partid și este foarte clar și transparent de partea cui acționează. Nu ne minte că adevărul ei este Adevărul, ci arată mult mai cinstit că adevărul ei este Băsescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]