181 matches
-
Disney Land, momentele melancolice fiind alternate cu cele vesele, astfel încît să ai timp să-ți ștergi o lacrimă. Avem încropit și un mic restaurant șobolănesc față cu cel clasic, only for men (and women), dar și o mulțime de picanterii locale, care nu încetează să amuze, oferind dincolo de măiestria animatorilor, o imagine americană despre orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
trimitere la cartea lui Florin Manolescu despre Caragiale-tatăl ) este scris cu o evidentă plăcere, ceva mai relaxat și mai cald decât hermeneutica rece a celorlalte capitole. Descoperim aici savoarea trasului cu ochiul, recompunerea unor detalii biografice puțin cunoscute, gustul pentru picanterii ce se pot identifica în operă. Câteva din subiectele atinse în acest capitol sunt relația lui Mateiu cu tatăl său ("bastardul caută o legitimare de ordin ficțional pentru a o opune lipsei de legitimitate în plan social"), legătura lui cu
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
asta."- p. 145) Cu trei ani mai tînără decît Heidegger, Elisabeth Blochmann, căreia filozoful îi mărturisește o constantă prietenie, este interlocutorul feminin ideal. Cultă, rafinată și cunoscînd îndeaproape familia gînditorului, Elisabeth devine încarnarea epistolară a unui duhovnic spiritual. Amatorii de picanterii erotice vor fi dezamăgiți: nici urmă de efuziune intimă între cei doi. De o parte, admirația unei tinere față de celebritatea lui Heidegger, de cealaltă parte, tonul sfătos și adesea protector al unui intelectual ce se simte flatat de interesul pe
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
Nu aveam, așadar, cum să-i prevăd răspunsurile. Întrebările mele sunt, de mai multe ori, simple pretexte pentru ca acest gânditor privat și independent, "lup singuratic", cum se definea, să se exprime în toată anvergura ideației sale. Lipsesc din această carte picanteriile biografice, dezvăluirile de un senzaționalism ieftin, intimitatea văzută pe gaura cheii. Nu m-a interesat niciodată o asemenea perspectivă joasă, viața unui scriitor văzută la scară meschină. M-au preocupat mobilurile adânci ale lui Octavian Paler, iluziile și principiile sale
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
dreptate. Deci e adevărat, spuse Geta adresându-se Simonei și măsurându-i cu ochii măriți de curiozitate circonferința trupului, ai făcut-o! Ei da, am făcut-o, și pentru a nu mai pluti ambiguitatea în multe suflete neliniștite, setoase de picanterii, voi declara public, cu glas tare, în plină cancelarie, că sunt gravidă! Dacă vor fi curioși, le voi spune și în ce stadiu mă aflu... N-am de ce să mă rușinez, e viața mea, fac ce vreau cu ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei. A fost act de curaj nebun din partea ei și din partea mea. În parcul Copou, în chioșc, pe lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute în 1994, blogurile de astăzi nu se reduc la confesiuni textuale (citate culese anapoda din tratate zen, haiku-uri banale, picanterii semierotice, amintiri din copilărie și/sau de călătorie, rețete de supe); există numeroase audiobloguri, fotobloguri, sketchbloguri și chiar videobloguri (numite, nu râdeți, vloguri). Grație ușurinței cu care se poate crea un astfel de blog, aproape oricine este tentat să încerce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bine pus la punct cu parfum, loțiune de corp, ustensile pentru unghii. Și nu, asta nu înseamnă că este metrosexual, ci doar bine îngrijit. Îi place și știe să facă sex oral Ce mai încolo și încoace, sexul oral este picanteria oricărei partide de sex. Primit sau oferit, este clar o plăcere sexuală intensă. Dacă îi place să îți facă sex oral înseamna că nu are limite afective sau sexuale în a-ți demonstra că ești femeia potrivită pentru el. Și
Cele 5 calităţi indispensabile partenerului de sex () [Corola-journal/Journalistic/68459_a_69784]
-
din metodă, din obligație nu trece, însă, în Jurnal-ul de lector (completat cu Eminesciana) apărut în '44, la Casa Școalelor. O consemnare de impresii dintre cele mai diverse, despre cunoscuți, gravuri, locuri, spre laudă, spre memorie, aplecîndu-se să culeagă picanterii, omenind, dînd fiecăruia partea-i. O frază se deschide într-o idee nouă, doar schițată, deseori, într-un scris furat de gînduri. Care trec, toate, prin oameni și cărți. Maturitatea melancolică, a stilului pentru care marginile, ceea ce îndeobște se lasă
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
de închisori. Fiindcă, odată trecute niște praguri de durere, readaptarea devine tot atît de improbabilă, de imposibilă ca și întoarcerea din Infern: "lumea continuă să existe, dar cineva a șters cu un burete de pe lucruri importanța lor." (p. 136) Mici picanterii de avangardă, precum întîlnirea, aproape pe o masă de disecție, dintre nevolnicul Emanuel și otrăvitoarele tristeți ale lui Maldoror, dau ecou unor bolgii și așa îndeajuns de adînci. Cartea, "ceva mort... care conține lucruri vii" (p. 141), e pandantul acestor
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
mare deserviciu, uitînd că, dacă a avut un motiv să scrie cartea, el a constat în interesul pe care druizii îl stîrnesc tocmai prin misterul pe care îl emană. In schimb, dezbrăcăți de ritualuri și desfăcuți din taine, curățați de picanterii lugubre și absolviți de bănuieli criminale, dimensiunea lor capătă o micime anodină. Dar cum orice generalizare este periculoasă printr-o ilicită deschidere a valabilității unor constatări punctuale, nu poți afirma că explicarea rațională a oricărei teme istorice în numele adevărului duce
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
a urcat pe treptele succesului și promite să se mențină aici multă vreme. În perioada de debut cântăreața se îmbăta atât de tare încât uita propriile versuri. Picanteriile vor apărea în bibliografia care urmează să iasă pe piață pe 17 iulie. Creșterea alături de o mamă singură căci tatăl său era alcoolic, și-a pus amprenta asupra artistei. Suferința i-a adus artistei succesul deoarece, după cum afirma, melodiile sale
Adele uita versurile melodiilor din cauza băuturii () [Corola-journal/Journalistic/73578_a_74903]
-
scurt? „lui daniel/ nu-i plac poeziile/ cu Dumnezeu/ spune asta de câteva ori/ la răstimpuri/ și pe voci diferite// de la masa vecină/ o fată îl privește/ cu coada/ ochiului/ și își face cruce/ cu limba” (p. 65) Nu de dragul picanteriilor literare am insistat asupra acestor chestiuni oarecum de conjunctură. Ci pentru că suflul polemic al lui Robert {erban nu vizează neapărat pe un comentator sau pe altul, ci o întreagă tendință, foarte superficială de fapt, de valutare a poeziei contemporane. Adeseori
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul e sub nivelul maestrului, stilistic, cît și speculativ. Dar lacuna aceasta e prea mică față de bazarul de anecdote și picanterii cu care te întîmpină volumul. Și apoi, vorba lui Carl Schmitt din Glossariumul anilor ‘47-‘51: „Gib deinen Feinden nicht die Möglichkeit, dich zu begreifen.” („Nu le da dușmanilor posibilitatea să te înțeleagă”). Nae nu le-a dat prilejul adversarilor
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
Hôtel du Boulevard. Alcalay era ceva mai tânăr decât Socec și începuse ca buchinist. Și librăria Alcalay îi supraviețuiește fondatorului ei, care se stinge în 1920. E locul unde se oprește Lovinescu și unde, de altfel, își publică opera. De dragul picanteriei, o ultimă potrivire, în această poveste cu destule coincidențe. Legătura dintre cele două case de editură pe care, sumar, le-am evocat, o face un roman, care n-a văzut, din motive de înțeles, lumina tiparului la vremea lui: Jocurile
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
mult mai lungă. Unii dintre acești inși culturally challenged sunt oameni de omenie. Ceea ce Rosetti nu se sfiește să spună franc atunci când vine rândul omeniei. (Cam la urmă, de obicei.) Oricum, toți au vieți tulburătoare, bornate cu anecdote delicioase. Cu picanterii. Cu miticisme palatalizate. Ion Ghica, G. Sion, I.L. Caragiale par că-și dau mâna aici. Sus-amintita bunică are totdeauna pregătite vorbe cu două tăișuri. Nurorii de pildă, un pic prea țeapănă în societate, îi aruncă, parcă mirată un „quel beau
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
remarcabil este comersantul Klein care, după apariția în 1940 a "Decretelor Judaice" care reglementau situația evreilor pe teritoriul Franței, a publicat în "Le Moniteur" o reclamă care asigura de puritatea franceză a mărfurilor sale. Explicația domnului Klein, declarat catolic, are picanteriile ei, numele îl expunea unei confuzii periculoase cu evreii arestați și deportați în lagăre de concentrare, de aceea gestul de a scoate în evidență proveniența franceză debarasandându-se de orice posibil echivoc apărea ca o "normală" reacție de apărare. Cine-și
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
Nici în anul care a trecut, Andreea Bănică nu a ratat momentul de a-și continua cariera de sex simbol, lansând videoclipul intitulat - ați ghicit! - ”Sexy”! Melodia mediocră și interpretarea banală sunt condimentate cu afișarea diverselor părți anatomice ale diseuzei, picanterii care îi pasionează, în general, pe șantieriști, tractoriști și șoferi de TIR (vezi pozele pe care obișnuiesc să le expună la vedere). Ceea ce interpreta înțelege prin senzualitate este, de fapt vulgaritate/trivialitate. Întotdeauna am vrut ca prin videoclipurile mele să
Andreea Banică, o campioană a show-ului erotic () [Corola-journal/Journalistic/67199_a_68524]
-
dar puțini sunt cei care știu că bogata carieră a acestei înrudiri se datorează lui N. Iorga. Mai mult, acesta ține să-l recomande pe Creangă celor ce vor să se "înfrupte", la propriu, din scriitura densă în delicii și picanterii a "stilului rustic". În vitrina pentru străinătate, el poate figura ca reprezentant tipic al țăranului român, dotat atât cu înțelepciune hâtră (narquoise), dar și cu vigoare expresivă. În medalionul (fișa de autor) asupra lui Creangă din cuprinsul Antologiei, Iorga apasă
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
amant pe fereastră trăsurii. Pentru că în ciuda efectelor virile pompate glorios, Holmes acționează adesea cu o gelozie suspectă, asemeni unui enfant terrible, daca nu ca un putoi răsfățat, care are nevoie de atenție, maniac din teribilism, misogin cu grosolănie, homofil cu picanterie onctuoasa de cabaret. Întrebarea devine legitimă pentru orice cunoscător al lui Sherlock Homes made în Conan Doyle: Ce a mai rămas din Sherlock Holmes după tratamentul cu steroizi holly-wo-dieni al lui Guy Ritchie, modelat la școala de kick boxing din
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
deasupra, iată, capitolului intitulat chiar Imanența literaturii (acesta conținând totuși un foarte interesant inventar de metafore puse în circulație de altminteri rudimentarii cronicari). Ce strică echilibrul cărții sunt tocmai paginile de aplicație pe texte ale prezentului: cronici sportive, rubrici de picanterii culese din tribunale, anunțuri de mică publicitate. Toate, cum se vede, strict publicistice. Multe amuzante, desigur, dar nu atât în sine, cât în oglinda caragialismului de alaltăieri și de ieri (adică mai cu seamă din anii �80). Aici Negrici nu
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
găsit și, în consecință, nu se poate spune nimic despre ea. Nu e de mirare, în aceste condiții, că, deși editat, autorul e uitat. Memorialistul nu figurează în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (în care Călinescu, atent la picanterii, îi acordă colonelului Grigore Lăcusteanu două coloane), nici în Istoria critică a literaturii române (deși Nicolae Manolescu insistă asupra prozei subiective a pașoptiștilor), nici chiar în Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism (în ciuda faptului că Dumitru Micu nu
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
Marta Petreu și Ion Vartic; un fragment din licența, încă nepublicată, a lui Marius Chivu; o jumătate de idee aparținându-i lui Ovidiu Pecican; și, cu aceleași rezerve, o observație a lui Ion Pop-Curșeu. Li s-ar putea adăuga, ca picanterie, chiar dacă îndoielnică, mostra de repovestire în proză a Țiganiadei, de curând pusă în act de Traian Ștef. În rest, dacă este să fim riguroși, nimic-nimic-nimic. Sunt mai multe probleme de metodologie pe care aș prefera să le discut aici. Prima
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
-te în p... mă-tii că tot nu te votez”. Din stenogramă nu reiese niciun moment că SOV ar admite un eventual trucaj, așa cum titrează Evenimentul. De remarcat, stenogramele publicate de EvZ nu au legătură cu Sorin Popa, ci sunt „picanterii“ care ar putea avea ca și scop discreditarea presei care critică puterea. Iată și articolul: “Noi interceptări din dosarul din instanță al lui Sorin Ovidiu Vîntu. În ziua de 30.11.2009, Sorin Ovidiu Vîntu vorbește cu Sergiu Toader, șeful
"Da, măi, e trucată". Manipulare grosolană a EvZ referitoare la Vîntu şi caseta cu Băsescu lovind un copil () [Corola-journal/Journalistic/49669_a_50994]
-
și-ți trece goliciunea-n embargou și țâțele în fișa de cadastru de-mi face pula drepți ca fidel castru.” (p. 21) Transferul de care vorbesc are, aici, prospețime. Prin urmare, cu tușele sale groase cu tot, place. Măcar ca picanterie. Poate și pentru că, în registrul argotic, metafora (la care Dinescu nu poate renunța cu nici un chip), ca figură de stil, funcționează încă de minune. În poezie, vremea ei pare să fi apus. De exemplu, deși construit pe același calapod, unui
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]