256 matches
-
secvențe de diferite tipuri; fie dintr-o secvență de un singur tip, în anumite cazuri extreme; fie dintr-o succesiune de secvențe de același tip (de exemplu, când povestirile sunt incluse unele în altele, cum se întâmplă adesea în literatura picarescă). Evident, această eterogenitate este reglată de genul de discurs avut în vedere: secvențele narative, de exemplu, nu apar la fel într-un jurământ din secolul al XVIII-lea și într-un vodevil din secolul al XIX-lea. Într-un text
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a circulat și în spațiul italian. „Numit de câțiva critici literari <<primul roman din literatura europeană>>, Cele treisprezece întrebări despre dragoste este lung și plin de digresiuni; deși personajele principale au o origine nobilă, acțiunea diversificată în călătorii anticipă literatura picarescă. Cu toată retorica și prolixitatea sa, firul narativ este bine structurat și protagoniștii credibili.”599 Scriitorul italian își intitulează versiunea sa Filocolo, ceea ce ar desemna „durerile dragostei”. În exordium, naratorul povestește despre o doamnă, Maria, pe care a întâlnit-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
semnificativă pentru o experiență americană fără iluzii. Celelalte povestiri ale lui Kafka scrise în aceeași epocă 570 ne lasă să ne gândim la o soluție fatală și a cărei logică este înscrisă în toate secvențele structurii romanești. În parcursul său picaresc Karl Rossmann termină întotdeauna prin a fi desemnat ca parazit și expulzat. Ostilitatea sau indiferența oamenilor aduce la coborârea, chiar nimicirea (ca în povestirea maicii Thereza) a subiectului care nu poate să-și găsească un loc sau să fie primit
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de Nicole Casanova). 487 Gustav Janouch, Conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 74. 488 Ibid., pp. 244-245. 489 Lettre au père, OC, II, p. 880 (cităm după ediția Pléiade). 490 În Castelul, tema parazitismului era legată de cea a picarescului. Într-adevăr, K., despre care se spune că are un chip de actor, se străduiește prin mijloace diferite să pătrundă într-un mediu care îl respinge ca pe un corp străin. "Nu ești din sat, nu ești nimic. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
întrevede un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să „complice” și să agrementeze intriga întru captarea publicului favorit. Ucenicind în umbra maeștrilor recunoscuți ai genului (H. Sienkiewicz, Al. Dumas, M. Sadoveanu), B., artizanul, tinde să împace propria aptitudine fabulatorie cu exigențele documentare, dar fără să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
și P. P. Carp, ambii trimițându-și articolele de la Iași, precum și I. A. Geanoglu și V. Boerescu. În paginile C., Pantazi Ghica redactează, în afară de lungi editoriale, o „Revistă interioară”, „Cronica săptămânii” și foiletonul Un tânăr care a pătimit multe, nuvelă picarescă, surprinzând cu ascuțime peisajul social al epocii. La rubrica de varietăți, în numărul 3, se insera o scrisoare deschisă adresată lui B. P. Hasdeu de un Petrachi Bătăușul, pseudonim sub care se ascunde P. P. Carp. Ținta acestor rânduri ironice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286557_a_287886]
-
cultural-informațional unic în istoria Vasluiului pe care l-a condus, stimulat și reprezentat prin Grupul de presă CVINTET TE-RA, aspecte relevate în TVV-15 în explozia cultural informațională din județul Vaslui, (roman cronică, "combinație inspirată între cronică /jurnal intim/ roman picaresc") Tiparul, Bârlad, 2006. Președinte de cercuri și cenacluri literare, vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, președinte pentru județul Vaslui, promotor al Uniunii Presei Balcanice. Director general și editorialist pentru cele 4 mijloace de presă.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mor ; personajele evoluează, se schimbă ; se poate urmări chiar schimbarea unei întregi societăți (Forsyte Saga, Război și pace) sau ciclul ascensiunii și decăderii unei familii (Familia Budden~ brook). Prin tradiție, romanul trebuie să ia în serios dimensiunea timp. În romanul picaresc, succesiunea cronologică este totul: întâi s-a întâmplat acest lucru, apoi cutare altul. Aventurile, fiecare un incident care ar putea constitui o povestire independentă, sânt legate prin persoana eroului. Un roman de tip mai filozofic adaugă cronologiei elementul cauzalității. Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
printre cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism, baroc și clasicism, creația literară fiind investigată doar prin poezie. Al doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
care își găsește soția recăsătorită, fiica în Komsomol, renegându-și tatăl, și devine în final din nou prizonier, dar la români, unde taie opt ani stuf la Periprava, pentru „sabotarea relațiilor internaționale românești”. Afiliată de critica literară la tehnicile romanului picaresc, la celiniana „călătorie la capătul nopții” ori la un film zguduitor precum Siberiada, odiseea acestui Ilie fără țară este cea mai coerentă și mai convingătoare pledoarie românească pentru tragismul destinului basarabeano-bucovinean, depășind literatura lui Paul Goma. SCRIERI: Pisica ruptă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
miloase, neașteptate erupții de energie sentimentală” (Mircea Opriță). Vremea Mânzului Sec (1991), roman scris înainte de 1989, marchează trecerea lui P. la literatura non-SF. Semnând o prezentare pe coperta a patra, Ov. S. Crohmălniceanu vorbește de „o resuscitare originală a romanului picaresc”; rătăcirile personajelor în crepusculul lipsei de orizont ar justifica o astfel de etichetă. Cartea surprinde, într-un melanj ironic-melancolic, mecanica blazată care ritmează existența în anii ’80. Nimic nu pare să se întâmple, în afara unor nonîntâmplări (rutina unei slujbe inutile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, București, 1980; Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete, Iași, 1981; Inventar celest sau Taraba marelui talcioc cu hârburi strânse la un loc sau Turnanta frescă picarescă, București, 1982; Dacica, pref. Alexandru Balaci, București, 1984; Cetatea de sidef, București, 1985; Olympia (în colaborare cu Virgil Ludu), București, 1985; Turmele soarelui, pref. Mihai Ungheanu, București, 1985; Cartea sonetului, I-II, București, 1987-1990; Patriarhale și exotice, București, 1988; Jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
șablonizeze"35. Astfel au apărut parodiile romanului cavaleresc ("cea dintâi parodie a romanului cavaleresc de aventuri Dit d'aventures datează din secolul al XIII-lea"), ale romanului pastoral sau sentimental (precum Păstorul extravagant al lui Sorel) ori parodii ale romanului picaresc, precum Povestea hazlie a lui Francion; astfel a fost posibil romanul celei de-a doua linii stilistice în care se înscriu, cronologic, Gargantua și Pantagruel al lui Rabelais, Don Quijote al lui Cervantes și Tristram Shandy al lui Sterne, ca să exemplificăm
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
oarecum legate între ele, ci numai cazurile în care se stabilește o intenție clară a autorului textului care parodiază de trimitere la un text anterior (sau la o sumă de procedee, de convenții, de pildă parodierea epicului cavaleresc în romanul picaresc 47, care lansează o modă tocmai prin faptul că "opune un realism comic idealismului ofilit al tradiției cavalerești"48). Așa cum observa Sanda Golopenția-Eretescu în articolul "Grammaire de la parodie", "ea poate promova o similitudine, și atunci avem imitații, citate, aluzii sau
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
titlu) Viața și opiniunile lui Tristram Shandy. Gentleman a lui Sterne. Cel de-al doilea are ilustrarea perfectă în Gargantua și Pantagruel. Trăsătura remarcată de Jauss conține și motivația succesului de care s-au bucurat primele romane pastorale ori cele picarești, ale căror personaje centrale "empatizează" cu faptul cotidian înregistrat de epoca în care sunt scrise, dar și primele parodii ale acestora, precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, roman catalogat drept libertin și imoral. Pornind de la ideea că, de fapt, cel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pregătește trecerea spre romanul animalier al Evului Mediu. Un gest similar va fi făcut Homer în poemul Margites, unde se pare că s-a autoparodiat, alcătuind cânturi despre un erou incompetent și oferind premisele dezvoltării unei intrigi comice în romanul picaresc, prin intermediul antieroului. Dar, ținând seama că epopeea a generat parodie bazându-se pe distanțarea maximă de subiectul ei eroic, rezultatul fiind întotdeauna un text de o factură atât de diferită, cu o semnificație complet răsturnată, ne putem întreba dacă nu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai departe, în romanul latin) lucrurile au o natură contrarie. Nu a supraviețuit nici unul dintre elementele cultivate de epicul eroic, nici la nivel spațial, nici la nivel temporal. În cel dintâi caz, trebuie remarcată fantastica ușurință cu care se mișcă picareștii cezari ai lui Seneca și vechii eroi mitologici de genul lui Hercule "din cer pe pământ, de pe pământ în infern", căci "în viziunile comice despre lumea cealaltă ale satirei menippee, eroii trecutului absolut, reprezentanții diferitelor epoci istorice trecute și contemporanii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sic orsus ab alto163. Formule precum cea de mai sus ne introduc într-un univers în care rolul parodiei e să amestece multe din genurile literare cunoscute și practicate de antici, dar să ofere și ceva în plus: premisele romanelor picarești, căci aproape toate personajele și situațiile de comic buf în care sunt ele puse par a fi construite după rețetarul acestui tip de literatură, par să-l fi deținut avant la lettre. Din lupta organică dintre genurile parodiate și parodia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în care sunt ele puse par a fi construite după rețetarul acestui tip de literatură, par să-l fi deținut avant la lettre. Din lupta organică dintre genurile parodiate și parodia lui Petronius s-a născut noul, sub forma antieroului picaresc, inexistent în satira menippee. Acesta este și narator, și protagonist (Encolpius), parcurge neașteptate peripeții, existența lui se supune caracterului aventuros al desfășurării faptice, iar statutul său e întotdeauna unul de acceptată inferioritate. Satyriconul narează la persoana întâi, prin intermediul lui Encolpius
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
175. Oricum, pentru a-i pune acestei scrieri eticheta de roman parodic ar fi necesară înscrierea în plan paradigmatic, evocându-se și evoluția ulterioară a genului romanesc. Petronius contribuie, parodiind, la inițierea în problematizarea evolutivă de tip Bildungsroman caracteristică romanului picaresc. O comparație a "aventurilor cuplului" de așa-ziși eroi din Satyricon cu cele din primul roman picaresc spaniol, datat în 1554 (respectând, în primul caz, și semnificațiile legate de sexualitate ale termenului, care lipsesc în cel de-al doilea), Viața
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
plan paradigmatic, evocându-se și evoluția ulterioară a genului romanesc. Petronius contribuie, parodiind, la inițierea în problematizarea evolutivă de tip Bildungsroman caracteristică romanului picaresc. O comparație a "aventurilor cuplului" de așa-ziși eroi din Satyricon cu cele din primul roman picaresc spaniol, datat în 1554 (respectând, în primul caz, și semnificațiile legate de sexualitate ale termenului, care lipsesc în cel de-al doilea), Viața lui Lazarillo De Tormes 176 se susține pentru că în ambele opere sunt ridiculizate multe din virtuțile cărora
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
decât multe, dar superficial". Problema citării este subtil rezolvată. Evidentele preluări din parodia sacra pierd teren în favoarea unor forme mascate în romanul animalier (Romanul vulpii, spre exemplu), al cărui protagonist "împrumută" atât din "trăsăturile umane", cât și din ticăloșia eroilor picarești ale unor romane precum Satyricon-ul lui Petronius. Rolul parodiei în Evul Mediu a fost foarte mare tocmai din pricină că ea a pregătit, cum ne avertizează Bahtin, "noua conștiință literar-lingvistică, ea a pregătit marele roman al Renașterii". Evoluția internă a literaturii, prin
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din acest punct de vedere, ar fi studierea evoluției picarului în romanul francez de la sfârșitul perioadei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unei disjuncții, în timp ce al doilea e tributar unei jocțiuni. Ea se întemeiază pe inversarea raportului de putere în cadrul cuplului de personaje, reluându-se în Vineri sau limburile Pacificului, ca substanță, aceeași inversiune operată în modelul stăpân vs. slugă caracteristică romanului picaresc. În fond și Vineri, imagine a "bunului sălbatic", își domină protectorul, stăpânul englez, pe Robinson. Din schimbarea opticii asupra personajelor decurg și celelalte importante transformări ale romanului care merită luate în calcul atunci când se discută nivelul parodic al textului scris
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
or automatic. At this point, the elements are refunctionalized, to use their term. A new form develops aut of the old; only the function is altered. Parody therefore becomes a constructive principle in literary history"). 47 Vezi cel dintâi roman picaresc spaniol, apărut în 1554, Viața lui Lazarillo De Tormes, traducere de Irina Ilegitim, Editura Evenimentul, Iași, 2000. 48 Philippe, Gilles, Romanul. De la teorii la analize, traducere de Elena Popoiu, Editura Institutul European, Iași, 2002, p. 15. 49 În Cahiers de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]