169 matches
-
-i de foame, visa că era senator roman. în adâncurile sufletului său, Toto știa că ar fi fost exagerat să se viseze printre senatorii de frunte ai Romei, așa că se făcea că era printre senatorii de mâna a doua, care picoteau la ședințe și se trezeau la ospețe, cărora un porc umplut cu mirodenii, bine fript și înconjurat de făzănițe înecate cu stafide li se părea mai important decât orice triumvirat viu și care apăreau în Forum doar să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Patriei și poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de fier unde a locuit Tuculescu și mustăriile intimitatea lor rustică adăpostită de un gard de stuf mustul gros și tulbure picotind În cănile de lut Tiberiu avea doi ani și sugea ca un Bacchus mic și rotofei ne povesteam campionatele internaționale de atletism În umbra opaițului Bob Biman și Perry O’Brien și Ralph Boston ce bărbați nici un bărbat nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o discuție teologică nu era pregătită, știa doar când e Sfânta Maria Mare (de aia mică își amintea întotdeauna prea târziu) și mergea la biserică numai de Înviere, sărbătoare care-i plăcea în mod deosebit pentru că-și cumpăra pantofi. Horațiu picotea mulțumit. Mâncase în sfârșit. Era pregătit pentru mare călătorie în vis, pentru marea uniune spirituală cu Contesa. Contesa încercase de mai multe ori să-l inițieze în tainele telepatiei, îl forțase să doarmă lângă ea, apoi îl trezea brusc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai aștepți de la viață? Comandant ești, la cine să strigi ai, în Cosmos ai fost. Dar ia gândește-te, n-ai vrea matale, în pacea serilor de iarnă, când misiuni nu sunt, când navele sunt trase în huse și șefii picotesc, să ai acolo lângă rastel un suflețel ca mine, care să te curețe, să-ți schimbe o bujie, să-ți mai strângă un șurub... ei? — Aș vrea mult... recunoscu înduioșat Felix S 23. Păi vezi? făcu prima femeiușcă. Noi, omuleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nicăieri așa design. — Da, e o bancă ergonomică, răspunse tânăra. — Și trebuie toți să dormiți? întrebă comandantul. — Marea majoritate, răspunse tânăra pistruiată. S-a pornit de la constatarea că după prânz ni se face de regulă somn. Și-atunci de ce să picotim degeaba? Dormim de-a binelea o oră care ni se adaugă la programul de seară. — Și cei care, să zicem, nu vor să doarmă? — Intră la veghe. Dar sunt foarte puțini. Și sunt văzuți prost. — Mie, de pildă - spuse Aciobăniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
18 noapte cu luna - umbră lungă a crucii trecând peste gard 19 concurs de haiku - nu pot să scriu mai nimic de-atâta toamnă 20 gloata flamanda alungata de jandarmi -Poftiți la masa!" Corneliu Beldiman 21 bang supersonic - bătrân singur picotind la gură sobei Petru-Ioan Gardă 22 prima ninsoare - mormântul bunicii mult mai luminos 23 răsărit de soare - pe pervazul geamului un strat de nea Andronic Andra 24 Iarnă ploioasa - pentru om de zăpadă doar polistiren Fratila Genovel-Florentin 25 șomer disperat
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Într-un sfârșit ajungi la liman către seară și zaci îndelung eșuat în fotoliu cu-o ceașcă fierbinte de ceai de ghimbir cu lămâie strânsă-ntre mâini - colac de salvare după un timp picotești surâzând mulțumit sub adierea de-aripă a fluturelui gând care-ți șoptește că nu ai nevoie de prea mult pentru-a fi pe deplin fericit până când dând semn că-i iritat de-atâta liniște și armonie telefonul fluieră nerăbdător și
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
prosit, cuvânt folosit acum de toți bețivii din Fâlfani și se puse pe lincăit din pahar și de privit la televizor o foarte interesantă cursă de melci. Hilda cea dispărută rămase în această poziție pe când când soțul ei începu să picotească în fotoliu și nu apăru de fapt decât când, Veronel, cu lacrimi în ochi, spuse că pleacă, ca să nu mai deranjeze. Bucuria care se citea în ochii gazdelor îl convinse că a luat o hotărâre înțeleaptă. Ajuns la hotel dădu
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
toare și cam pofticioasă a lui Nelu care se afla la volan. Cum mergeau ei așa în tihnă, la un moment dat Relu scoase un răget: Uăiii, uăiii, hîîî! Nelu frână brusc și spuse și el: uaaa, iar Melu, care picotea pe bancheta din spate, se dezmetici și spuse la rândul său: oalee! Într-adevăr, în dreapta lor, puțin mai jos față de șosea, după un stufăriș rar, lucea sub razele lunii o fascinantă întindere de apă. Miracol! O baltă de care ei
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BRÂURI DE GER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră astrul cu o plecăciune, El
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352332_a_353661]
-
X) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 857 din 06 mai 2013 Toate Articolele Autorului Anca făcu fețe-fețe. Maria verifica ultimele notițe reale, Ștefan ar fi smuls munții să-i prăvălească peste aceste clipe, Tania murmura un crez, Emilia picotea în întuneric aruncând săgeți spre decorul creat instantaneu. - Vorbește, Anca! o îndemnă Bogdan Davidescu. Nu am niciun interes să ascund adevărul. Ți-ai făcut iluzii și de aici un întreg lanț de orgolii. Apoi se adresă scriitorului: Ștefan, te voi
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
amărâtelor de păsări, și culmea nepăsării fără un strop de apă în jgheab pentru a le-'ndulci cât de cât agonia, și toate acestea la vederea celor mici care se uitau cu ochii lor de steluțe la „pasările fermecate” care picoteau pe o câte-o stinghie sau erau așezate cu pieptul de pământ ca să-și poată duce zilele... Pe marginea lacului s-au bătătorit tot felul de poteci, iar oamenii în disperarea de-a găsi puțină răcoare, însoțiți, unii dintre ei
TRIST, FOARTE TRIST! INCREDIBILA NEPĂSARE A CELOR CARE NE REPREZINTĂ... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354963_a_356292]
-
că fericirea este o stare de grație... că este atunci când primești o floare fără motiv, când nici măcar ploaia insistentă și rece nu-ți poate șterge soarele din priviri ori când te atinge pe nas primul fulg de nea sau când picotești în cada plină de spumă. Tot drumul, cu metroul și apoi pe jos, până acasă, a trecut în revistă întreaga conversație în care Fănel abordase, printre altele, problema fericirii. Era de acord cu afirmația lui: "sămânța fericirii există în fiecare
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
ăsta, comentează pentru sine, cu voce scăzută, femeia corpolentă, pe care o suspectez că le-ar fi mamă celor doi. Haide, mă, du-te și tu după ală!, mai îngaimă ea și apoi, la fel de subit cum se deșteptase, rămâne să picotească la loc. Văzând toate acestea, încep să mă foiesc pe scaun. Fără nici o explicație. Așa, pur și simplu. Parcă mi-e și puțin frică. Mă simt singură. O mai fi Emil în vagon?, mă întreb. Aș vrea să îl strig
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
păstreze o șansă de scăpare ... Să înfrunte vânatul de aproape, să-și asume chiar riscul unui atac din partea lui, cum de atâtea ori o făcuse prin aceste păduri, ei, asta da faptă vânătorească! Atunci când îi vedea pe îmbuibații de dincolo picotind pe stand, în costumele lor de camuflaj și cu sticluța de coniac la îndemână, cu animalele ivindu-se leneș înaintea lor, nebănuind ce li se pregătește, îl apuca lehamitea. Să vânezi doar pentru a-ți satisface pofta de a ucide
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
sa trasă de reni, Moș Crăciun, vesel, neobosit și încărcat de energie pozitivă, va aduce daruri multe. Micuții îl vor aștepta cu nerăbdare, privind pe fereastră, doar-doar va apărea... În cele din urmă, obosiți de atâta așteptare, vor începe să picotească, în timp ce mama le va șopti un basm. Așa începe de fiecare dată Ajunul. Cu „A fost odată, ca niciodată...” Însă aceasta este deja o cu totul și cu totul altă poveste. Corina Diamanta Lupu București 6 decembrie 2016 Referință Bibliografică
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
aurul spre noi) Dac-ar sta pân-o s-apară Timpul cu mărunte ploi ... Merge torcând, lin, din caier Fire lungi de încins soare, Ciucuri verzi înfipți în aer Stau în blândă legănare. După răcoare tânjește Mereu desenează umbre Apoi, tandră picotește Și e prinsă-n vise sumbre ... Nu-i mirată. Doar mâhnită Cum iar frunzele-i atârnă Ca o năframă-nvechită Peste fața-i pală, cârnă ... Cerul alb prinde-n pahare Abur dulce și-l tot strânge Și pe semne de
SFÂRŞIT DE VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341075_a_342404]
-
cuvinte: - Rămâneți aici și interogați oamenii care locuiesc în apropiere, poate au văzut ceva; interogați și curvele de pe centură, descurcați-vă - ce naiba ! - doar nu pe degeaba vă plătește statul ! * * * Ajunsesem acasă mai repede de la serviciu și o găsii pe Adina picotind în fotoliu, în fața televizorului. Îmi sări în brațe, ca de obicei, după care gânguri cu voce mieroasă: - Domnule Remus Fabian, ce program îmi faci deseară ? Ieșim undeva ? Nu mă gândisem la asta , dar ideea nu era defel rea. Aveam un
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
BA !), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. MOTTO : „Un bărbat adevărat e ca un lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite, Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite. Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blăniță Și pândește peste vale după Roșia Scufiță. Oare pentru a câta oară ? Dar fetița nu mai vine, c-a murit povestea-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
pași mici spre el purcede. Oare pentru a câta oară ? Citește mai mult MOTTO :„Un bărbat adevărat e ca un lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite,Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite.Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blănițăși pândește peste vale după Roșia Scufiță.Oare pentru a câta oară ? Dar fetița nu mai vine, c-a murit povestea-n seară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
de Hermes Trismegistul și de Pan de Senex și de Puer tot de-un clan cu fălcile lățite de-un șirag de pearly-white din veșnicul arțag Poetul tolănit pe catifea Și apărat de muște, Drept, sub stea, ședea cărtărescean și picotea în afânarul de mărgean al opului opulescean în van hulit căci garantată era biserica lui toată și gintea lui de gură tare ce-n logoreică psaltare a asmuțit un veac întreg de la Niceea pân’ acum în chiar acest Eon nebun
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
dar care funcționa pe baza unor împrumuturi care urmau să fie plătite, ca de obicei, de popor! La fereastra uneia din trăsuri apărea, din când în când o batistă albă care flutura spre admiratori. Era, bineînțeles, un lacheu întrucât regele, picotea între perne și visa că mănâncă. Era visul său preferat fiindcă la volumul său, aproape 200 de kilograme perfect împodobite cu diabet, gută, tensiune și astm, ultimul Bourbon nici nu își dorea un alt vis. Desigur atmosfera era propice petrecerilor
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
aceste transfigurări sunt unduite vibrant poetic. Carmen Voisei denotă o liniște lucrătoare minții, o liniște avertizoare iluminării care ocrotește gândul, îl apără de nevolnicii și nimicnicie, este liniștea meditativă a înțelegerii existențiale. “Ce liniște, ce liniște mult așteptată înserarea aceasta picotind în calea drumețului ostenit și prin fumul arinișului iluzia căutându-și nerăbdătoare culcușul”(Ca o iluminare) Găsesc foarte interesant un procedeu stilistic original folosit la Carmen Voisei, imaginea se transformă în metafora în mod pictural, ca și cum, practic, un tablou capătă
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]