98 matches
-
nimic. Așa cum e, mic, nimeni n-ar observa, zău!, că s-a făcut și Sorin un băiețel rău. Și-apoi, el nu vrea să fie rău de-a binelea, ci, numai, așa, puțintel, cât să-i fie și Sorinei un picuț frică de el. Dar, cum să facă, cum să facă? N-are nici o idee. Stă și se gândește în sinea sa: s-o ierte? Nici vorbă, nimic din toate astea nu se poate ierta. Mingea să se joace și el
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că întreb. Cu tine se joacă. Îi ești drag, dar te vrea doar ca prieten. Nu ești băiatul cu care să iasă pe stradă... Să nu te superi că îți spun... poate că mă înșel, poate că sunt și un picuț cam geloasă... Așa-i că o iubești? De unde să știu? E prima dată când simt ceva mai aparte pentru o fată. Aici am strâns-o prima oară în brațe fără să-mi fie rușine de ceilalți... aici m-am sărutat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu au vrut. Cine o știe pe Alice Voinescu? Cine o știe pe Florica Neagoe? Bine că-i știm pe Lascăr Catargiu și o întreagă șleahtă de conservatori, pe făcăturile actuale, pe orice purtător de nădragi care a avut un picuț de putere sau a tras cu tunul în direcția propriei armate. Mircea: Cizelează-te! M-ai întrebat într-un e-mail ce am mai făcut în facultate, în afară de îngropat morți. Îți spun acum: am citit, Mihaela, am citit cu disperarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
potrivnici, spuse Vultur-în-Zbor. — Cam o sută la unu, îl aprobă Virgil. Și chiar dacă treci dincolo... Grimus poate fi foarte convingător. — Unde e poarta? întrebă mecanic Vultur-în-Zbor. — A, da, Poarta. Asta înseamnă să trecem de gloată. Și să mai urcăm un picuț. Până laă până la Liv. Casa neagră. O știi. Vocea i se poticni jalnic. — O știu, răspunse Vultur-în-Zbor. Am întâlnit-o pe Liv. îți transmite salutări. Virgil se desprinse dintr-un început de reverie. — Ai întâlnit-o? întrebă el. Ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă mai am o relație, pentru că tu consideri că a sosit momentul să-i pun capăt? Să mă Întrebi dacă mă pot imagina ca parteneră a ta pentru toată viața? Răspunsul e da, da, bineînțeles, Sammy, dar nu e un picuț cam devreme pentru discuția asta? Evaluam toate aceste posibilități și multe altele, când el spuse: —Trebuie să-ți cer să ai răbdare. Asta aduse lucrurile Într-un oarecare impas. Să am răbdare? Nu știam sigur, dar nu părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
M.F.P. a zâmbit. N-aș fi putut spune dacă pentru că nu mă credea sau pentru că o amuza întrebarea mea străvezie, dar, în timp ce îi studiam chipul remarcând ridurile de la colțurile ochilor și ale gurii, mi-am dat seama că era un picuț mai coaptă decât crezusem inițial. Ar fi putut avea treizeci și patru sau treizeci și cinci de ani - nu că asta ar fi avut vreo importanță sau că i-ar fi răpit în vreun fel din strălucirea tinerească. Până acum, nu-mi adresase decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lângă Tom, la câțiva metri, privindu‑ne cu ochi sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma urmei, sunt cam, da, cam două ore bune de atunci, zice Lucy. Pe puțin! Deci, dacă nu e aici, e un picuț ciudat. Se face că îmi aruncă o privire îngrijorată. Sau poate a avut vreun accident? Poate a fost reținut în... Zürich parc‑ai zis, nu? Mă uit la fața ei încrezută și disprețuitoare și mi se suie tot sângele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
scuze că vă deranjez, tovarășe președinte. Știu că sunteți un om ocupat. Eu... Se oprește. De parcă ar fi prea timidă să spună mai departe. E de datoria mea să ascult ce au oamenii de spus, zice el, zâmbind. Uneori, un picuț de relaxare mă face să lucrez mai cu spor. Ea surâde, se simte liniștită. El își eliberează masa de lucru și vine să se așeze în fața ei. Ea bea din ceai și se uită la el. Știe ce poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
capătul de la Sud, de peste pod și calea ferată. Spre "Astra"! Spre Rafinărie? "La Mizerabilii"? Dugheana mânjită cu graffiti, unde se vând și lumânări, și coroane, pentru morți? Da' cum să nu cunosc? fu mirat Avocatul. Ei, stai, stai, stai un picuț! Stai să vezi! Aseară, începem eu, Patru Degete, Vali Buletin și cu Bibi le Fou, să studiem, să ne documentăm serios și să ne facem de lucru cu o fiolă de Metaxa și, pe la unsprezece, unsprezece și jumătate noaptea, încheiem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
văzut! ― Haide, Aimée, nu-ți face mustrări pentru atâta lucru. Pe orice plajă se poate vedea cu decență mult mai mult... ― Ești un Cassanova! Apoi mai spuse: Ascultă, nesuferitule, te rog mai lasă-mă să dorm un pic. Numai un picuț și mergem. Nu prea e de mers, plouă cu găleata... ― Daaa? Atunci ce-i de făcut? ― Nimic mai simplu: dormi aici. ― Ah, nu, nu se poate... Așteptăm până stă ploaia... Și pe urmă plec. Hai, vino, culcă-te lângă mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
micuță și suavă De ce-s mov toți mă-ntreabă. Sunt micuță parfumată Și la toți eu le sunt dragă. Răspândesc parfumul meu Și se duce lin în jos a câmpul cel mai frumos. Ghiocelul cel mândruț A ieșit doar un picuț Să se bucure nițel De-un miros îmbietor. Care umblă călător C-un parfum încântător. Jos în codru Jos în codrul înverzit Mare nuntă s-a pornit Lăutarii greierașii, iar nuntașii fluturașii. Au dat drumul la cântare Cu o mare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că ești tare”, după care uită complet. Însă Guy tot face mișto de mine pe chestia asta, cerându-mi să fac înmulțiri, de parcă aș fi la circ. Știu că el crede că e amuzant - dar adevărul e că e un picuț cam agasant. O dată, i-am spus intenționat un număr greșit. După care s-a dovedit că avea cu adevărat nevoie de suma respectivă și a pus-o într-un contract, și aproape că am pierdut contractul din cauza asta. Așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de pe tapetul din fața mea o iau la vale. — Te simți bine ? spune Eddie, prinzându-mă chiar în clipa în care mai am puțin și mă prăbușesc pe podea. Cred că analgezicele alea au fost un pic cam tari, șoptesc. — Un picuț. Trish mă privește atentă. Sper că n-ai băut alcool azi, nu ? — Ăă... păi, ba da. — Aah. Are o grimasă. Nu-i nimic, o să fie bine atâta timp cât nu începi să ai halucinații. Dacă se întâmplă cumva, o să trebuiască să chemăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dintre toți muzicanții, pentru că-i singurul care și-a suflecat mânecile costumului. Și când orchestra face o pauză, băiatul ăsta arătos bea bere din ditamai halba și-o ridică în semn de noroc către Grete. Grete ridică și ea un picuț, păhăruțul ei cu vin. Și uite așa, fără ca mulțimea de inși binedispuși din jur să bage de seamă, se iscă între scenă și măsuța la care stă Grete o idilă. Și acu', să zicem că e vremea pauzei celei mari
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
el nu-i tocmai un bun dansator, pentru că este un om cu frica lui Dumnezeu, care a ajuns să aibă propria măcelărie și d-aia n-are timp să se omoare cu dansatul. Ș-acu' chiar apucă să râdă un picuț, Wottila ăsta, că dacă cineva vrea să ajungă să facă ceva, zice el, atunci ăla trebuie să știe să facă economie la dans și să-și ia carnea de la gură. Dar Erna îl înțelege atât de bine, ea cunoaște viața
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vreme... — ... puțoiu o să uite complet de tine! rânjește Ray. Ray Lennox e un tânăr mișto. Înalt cam de unu optzeci, păr castaniu cu cărare Într-o parte, o mustață puțintel prea lungă și neîngrijită, care Îl face să pară un picuț cam prost, un nas mare, coroiat și ochi alunecoși. Un polițai get-beget șabia a Început să joaciun rol mai activ la masoni. Asta era de fapt o treabă de caraliu În uniformă ordinară, da ne aflam În zonă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încă o bere, Les, și-ai face bine să prepari și un Grouse mic. — Un Grouse mare Les, am eu grijă de puțoiu ăsta englez, să ne stea la dispoziție. Îi fac cu ochiul barmanului. Mutra lui Hurley pălește un picuț. Cartea Întrecerilor e doar una dintre cărțile din pachet și, În caz că iei În serios jocul ăsta, te folosești de Întregul pachet dacă și când e nevoie. Micul comentariu zis numai pentru urechile lui e doar ca să-i amintesc lui Hurley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înspre ea, Îmi surprinde puțin privirea și mă imploră. Bărbatul ăla o să vă spună, e ofițer de poliție... — Îmi pare rău, Îi spun eu unui paznic, tipul e puțin țicnit. L-a apucat și cu mine În avion. Pare un picuț cam confuz, mă bat eu ușurel pe cap. Cei din securitatea aeroportului Îl târăsc pe măscăriciul ăla buimăcit și plin de proteste, În timp ce soția lui șocată Îi urmează Împreună cu copilul care acum țipă. Bladesey vine la mine Încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
devreme cu câinele ăla tâmpit care e demult de domeniul trecutului. I-am dat lui Ray Lennox biletul meu În plus și după ce ne Întâlnim la o bere În Antiquary, o luăm spre Sheraton pentru Cina Sportivului Stronach. Sunt un picuț Îngrijorat căci n-am vorbit cu Stronach de când cu ciondăneala noastră ca-ntre vecini din cauza decibelilor de Crăciun. O să fiu muci, dar plec cu mașina. O s-o iau mai târziu de acolo dacă sunt prea beat. Pornesc radioul de la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar nu-i plăcea deloc — Leigh a simțit că i se pune un nod în gât și că pulsul i se accelerează în mod inexplicabil. Părea că există doar două explicații plauzibile dar, cu toate că s-ar putea să fie un picuț cam ipohondră, nici Leigh nu credea că e pe cale să facă un atac de cord: era un atac de panică, pur și simplu. Încercând în zadar să-și alunge panica, Leigh își apăsă tâmplele cu degetele și își întinse gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți. Oricum, dacă aveai de gând să seduci un european, jeanșii strâmți erau un risc al meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta a însemnat alte patru zile și nopți în care Emmy a trebuit să-și îngrijească prietena. Erau impecabili. Atât de rotunzi și de plini și de frumoși, nu păreau falși câtuși de puțin... Mă rog, poate arătau doar un picuț falși, dar numai pentru cei care o știau pe Adriana dinainte și, așa cum spusese chiar Adi râzând, “Odată ce i-ai pus, sunt naturali”. Naturali sau nu, cui îi păsa când arătau atât de bine, fără cusur? Emmy se întrebase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Era timpul să ia lucrurile în serios și să găsească pe cineva care să aibă grijă de ea așa cum trebuie, iar Adriana era extrem de mulțumită de cum evoluau lucrurile până acum. Cu doisprezece ani mai în vârstă decât ea (și un picuț cam demodat, trebuia să recunoască), Toby era norocos să aibă lângă el o persoană așa tânără și frumoasă ca Adriana, iar el, slavă Domnului, părea să-și dea seama de treaba asta. Ca o replică, numele lui Toby se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
alea mici și simțea că-i vine să vomite. S-a plâns ea cât a îndrăznit în momentul în care Toby a anunțat-o care era planul pentru seara aceea, dar nu vroia să forțeze nota; o fi Toby un picuț cam plictisitor și cam mormoloc, dar era prietenul ei, iar ea avea de gând să treacă prin asta ca o iubită supusă și iubitoare chiar dacă era să moară. Fără să se străduiască prea tare așa cum făcea de obicei, Adriana alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
le știa despre Mackenzie, se pare că era o femeie care merita un bărbat adevărat care s-o iubească. Erau numai vești bune. Mackenzie începu să râdă, simțindu-se atât de fericită și de bucuroasă încât Adriana parcă era un picuț geloasă. Își amintea cum e să te bucuri atât de mult pentru că ai cunoscut un tip. — Nu, deocamdată îi las pe profesioniști s-o facă. Dar ar putea fi o introducere bună pentru primul tău articol: o povestioară adevărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]