746 matches
-
fleacurile pe care le-am îngrămădit în fața lui nu se putea amaneta. În primul rând, o mână de ghips. Era mâna dreaptă a zeiței Venus. O mână ca o dalie înflorită, o mână foarte albă, delicată, fără palmă. Venus pe piedestal. Exprima atâta rușine, de parcă înceta să mai respire. Expresia de pe chipul ei sugera momentul în care a fost văzută de un bărbat în deplina ei goliciune. Când s-a răsucit, a roșit toată de plăcerea șocului, de rușinea și tragedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Rebengiuc nu întârzie absolut niciodată, la modul în care-și evaluează prestația profesională. Când atâția artiști, unii realmente importanți, se lasă orbiți de vanitate, polemizează inelegant cu criticii, dau lecții publicului, se comportă de parcă tocmai ar fi coborât de pe un piedestal intangibil, Victor Rebengiuc frapează prin curtoazie, modestie și luciditate (auto)critică. Iată câteva mostre, fără alte comentarii " - Ce înseamnă un actor mare? - Un actor care joacă ireproșabil un rol. Eu nu joc ireproșabil. Am realizări bune, dar rămân anumite porțiuni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
unul dintre rolurile care l-au consacrat de Johnny Depp, cel din Edward Mîini-de-foarfecă. Acolo mecanismul-marionetă dovedea existența unui suflet prin emoția estetică. Aici lucrurile stau exact invers, arta posesorului unui frumos set de brice de argint este coborîtă de pe piedestal la josnica întrebuințare a criminalului în serie care execută fără nicio noimă oameni nevinovați. Helena Bonham Carter în rolul doamnei Lovett, marionetă cinică, rememorează pentru noi rolul ei de experiment tragic, Elizabeth, viitoare soție a lui Frankenstein (1994) din filmul
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
cred că nu există înfrîngere mai gravă decît succesul, acceptarea, consimțămîntul, aplauzele, de la oricine ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decît aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decît pe un piedestal" (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amîna măcar păcatele eului. Iată: "Nu mă iert cînd simt o cît de mică amărăciune din cauza tăcerii în jurul activităților mele - imperceptibile, trebuie să recunosc
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
creat un gol în care au prosperat atacurile nefondate, exercițiile unei fronde ce, în absența necesarei argumentații, frizează degringolada. Să fie oare suficient a contesta fără să-ți dovedești contestația?" Esențial este de a constata că vechii critici, criticii cu piedestal de pînă în 1989 sau chiar de după, s-au apucat de altceva: s-au apucat de politică, de publicistică frivolă, unii dintre ei de afaceri , și chiar s-au repliat într-o istorie care-i scutește de o abordare stringentă
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
bogat semănând-o ca pe-o sămânță în pământul textului decât la perete, ca o gaură de șoarece fără șoarece, rima, la ce? Rima la ceva, cu șiretenia fricii veghind între cuvintele ce acompaniind-o și acoperind-o îi fac piedestalul, mormântul și muntele mai înalt între munți. Mult câte puțin Masă de lacrimi potirul cu pâine și vin, Masă sfințită de Sângele și de Trupul. Trupul își frânge, Sângele își varsă, Stau în biserica Ta ca-ntr-o armură eu
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
asupra autoportretului, coregraful și dansatoarea fiind mult mai îndreptățiți decât noi, spectatorii, în a-l creiona. Tot ce putem comenta este dansul pe care l-a executat interpreta, după ce și-a scos capul bovin și l-a așezat pe un piedestal. El era o succesiune de secvențe, unele cu o plastică interesantă, altele fade, despărțite din când în când de câte un grand battement, care se lovea ca nuca în perete cu restul mișcărilor. Undeva, cam în aceeași zonă, la capitolul
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
decît misivele oratorului. E uimitoare rîvna cu care Seneca își cheltuiește energia scriind manu propria (cu propria mînă), sau dictînd scribilor scrisorile destinate discipolului, cînd firesc ar fi fost ca mai degrabă să se întîmple invers, discipolul înălțîndu-i învățătorului un piedestal epistolar . Risipa aceasta - 124 de epistole, din care volumul de față de la Polirom le conține pe primele 84, al doilea volum urmînd să le cuprindă pe celelalte - are drept cauză dăruirea cu care Seneca își luase în serios rolul de
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
au dat-o cotită și au acceptat maneaua ca măsură a capacității intelectuale. Culturnicii au apucat bidinelele și au trecut la batjocorirea celor cu aura de valori incontestabile. Aceștia se cred valoroși dacă mânuiesc dejecții în capul celor așezați pe piedestal. Am avut ocazia să-l cunosc pe MS Regele României. Nu din cărți de istorie, ci direct. Am văzut ce Rege fantastic avem, un Rege care a fost educat din pruncie să fie Rege. Un Rege cum astăzi nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
partea lui. Un astfel de raționament - și anume, că adevărul nu stă în numărul celor care-l susțin - n-ar trebui să ne fie străin. N-am de gând, Doamne ferește, să-l înalț pe actualul șef al statului pe-un piedestal al atotștiinței și atotcuprinderii. Dar îți trebuie o enormă rea-credință pentru a respinge - așa cum face cvasi-totalitatea clasei politice - ideile sale reformiste privind Justiția, anihilarea corupției și reforma Parlamentului. Am văzut și citit, în ultima vreme, atâtea ticăloșii, minciuni sfruntate și
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
cel mai înalt, ca și cel mai de jos, erau atinse într-un același elan contestatar, al poeziei cu mesaj social. Eul devenea un receptacol al suferinței colective, iar indiferența factorilor de putere îl urca pe revoltatul poet pe un piedestal al geniului neînțeles și batjocorit. Abia posteritatea urma să-i facă dreptate. Deocamdată, adevărul umbla cu capul spart, iar artistul își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
numerele de magie de la circ. Esmé e în transă. Îi face un semn din cap piticului: Edy presară scrumul din farfurioara lui Kiril peste globul de cristal. Urmează același ritual cu scrumul din celelalte două farfurioare. Esmé deplasează globul spre piedestalul lui. Iese din transă. Deschide sertarul, scoate o bancnotă de o sută, o pune pe farfurioară, pune farfurioara în sertar și împinge sertarul spre Kiril. — Bulgarule, ia-ți banii înapoi. Edy, fă storno în casa de marcat. — De ce, sunt nemuritor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Pe locul unde a căzut la datorie Kiril, de fapt, pe locul unde i-a căzut în cap lui Kiril un chinez din cauza unei datorii la bancă și a forței gravitaționale, trei francezi din Martinica se prefac că lucrează la piedestalul unei statui a imigrantului necunoscut. Se prefac, pentru că materialele de construcții pe care le-au primit le-au dat și ei mai departe, de sufletul lui Kiril. După ce au scos cofrajul, în locul unui paralelipiped de un metru patruzeci înălțime, cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o are televiziunea din România. Explicația e simplă: ca să economisească banii de hotel, Triplu Ve, operatorul și șoferul au dormit în mașină, lângă monument. Când s-au trezit de dimineață, au avut o mare surpriză: deși la culcare lăsaseră un piedestal gol, acum un frumos cearșaf acoperă ceva care pare a fi un om. Demonstranții se opresc în fața monumentului. Francis și Didier - chelnerii de la bistroul imigranților fericiți - servesc toată adunătura cu pepperoni din două borcane mari, rămase de la ultima livrare a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în această carte: măcar am putut face reclamă murăturilor bulgărești. Dacă mai trăiam măcar un capitol, aș fi putut aduce vorba și de cealaltă mândrie națională, parfumul de trandafiri. Când treceți prin Angers, nu uitați să puneți o floare la piedestalul statuii mele și să aruncați un bănuț în borcanul lui Sandu Mutălăul: mă interpretează la perfecție. Leka noșt. Părerea lui Roman În linii mari, ăsta am fost: un mălai mare. Bețiv, dar foarte îndemânatic. Autorul a insistat mai mult pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai bine de un deceniu de la moartea prin Împușcare a perechii dictatoriale pentru ca cei doi, socotiți ca un exemplu al vieții de familie pentru milioane de români, să fie din acest punct de vedere, și nu numai, niște „statui fără piedestal”. Istoricul german Thomas Kunze, care sa documentat serios În privința Întocmirii unei biografii a lui Ceaușescu, menționează că Lenuța Petrescu, neterminând clasa a IV-a primară, În comuna sa natală Petrești jud. Dâmbovița, din cauza notelor slabe, a fost trimisă de părinții
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
bărbat chipeș. Tot ceea ce a putut să dea el lumii a fost numai inteligența sa remarcabilă, ce l-a ridicat repede-n ochii săi și-n ochii lumii. Era un idealist neegalat. Iubea frumosul până la divinizare, urcându l pe un piedestal de glorie înaltă. Dar frumosul iubește frumosul, iar el nu era deloc frumos. Și, de aici, începe drama lui. O mare parte a tinereții sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
capăt pentru a deschide drumuri spre adevăr.” „Cum este privită litera astăzi?” Aș putea compara litera cu fata morgană, rătăcind În deșert, agonizând. Speranța, În apa salvatoare, este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale. Suferință scrie pe fruntea ei, albită de așteptări. Mi-am amintit de un coleg (poet) care a dedicat literei, așa cum dedici unei iubite adevărate, devotate, o poezie. ( Literei Nicholas Dinu). Am scris un comentariu la acest poem, comentariu din care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pasiuni Trimis de Irina Lucia Mihalca la Dum, 14/11/201014:13. "Aș putea compara litera cu fata morgană rătăcind În deșert, agonizând... Speranța În apa salvatoare este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale... Suferință... scrie pe fruntea ei - albită de așteptări". Un interviu În care se redă esența artistului, omului, tot ceea ce-l intregește prin gânduri, pasiuni și crez, prin căutări și speranțe. Un frumos, interesant interviu Încheiat cu un mesaj-lumină!"Nu distrugeți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt grele de rimel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt grele de rimel, stă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să se miște, să comunice cu mine, aș vrea să o iau de mână și să o duc cu mine la Manly, izbutesc doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ea face onoare comitetului de inițiativă și va fi un imbold pentru alte lucrări, la fel, întrucât Fălciul a avut cinstea să fie leagănul lui Anastasie Panu, M. Cogălniceanu, Veniamin Costachi și Alex. Ion Cuza Vodă. Pe fața principală a piedestalului se află gravat următorul text: „Marelui cetățean General Gheorghe Teleman. Acest monument s'a ridicat în anul 1914 în orașul Huși prin subscripție publică, din inițiativa prietinilor politici din județul Fălciu. General de divizie Gheorghe Teleman, născut la 1838, luna
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93207]
-
ei sunt de regulă ditirambici, dar completamente alături de obiectul artistic. Neîmplinirile, deficiențele, eșecurile operelor sunt prezentate ca virtuți și merite, corul cronicarilor contribuind astfel la înălțarea unor autori (de la Fănuș Neagu la Alexandru Ivasiuc și A.E. Baconsky) pe nemeritate piedestale... Pornind de la fapte, neîndoielnic, reale din sfera criticii de întâmpinare a epocii, Cornel Regman extrapolează, generalizează abuziv și utilitar, transformând disocierea în metodă de lucru. O dată rodat mecanismul delimitării, el va fi declanșat cu fiecare ocazie, criticul căutându-și sau
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui o suită de modele de ghips: busturi, trupuri fără cap în mișcare, capete așezate pe piedestaluri din lemn nelustruit. După gustul lui Alexander pardoseala din plăci albastre de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era acoperită cu stuf uscat și paie. Alexander traversă camera și începu să dea la o parte cu grijă fâșiile de pânză care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]