2,096 matches
-
una conjuncturala. De aceea, repet, a condamnat, în 1944, tentativele opoziției politice, de coniventa cu Palatul Regal, de a desprinde țară de Germania și a întoarce armele ("Greșeală ce am facut încheind armistițiul cu rușii, o vom plăti cu însăși pieirea noastră". Și: "Trădarea se pedepsește totdeauna... Trădarea nu ne-a adus nici un beneficiu material. În schimb ne-a adus pe vecie reputația că suntem un popor pe care nu se poate conta.") Judecățile sale păreau a fi triumfătoare, pentru ca, la
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
ei,/ alții, cînd bate ora;/ unii mor ca Serghei,/ ceilalți, ca Isadora.// Nu mi-i gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
ale sacrelor imne solare?" (Lumea-ntr-o ureche). Boala, mesager al morții, nu mai e compatibilă cu etalarea podoabelor, cu superfetația metaforică. Ea se acordă cu, am zice, un baroc sapiențial, cu un montaj paremiologic și alegoric al descompunerii, al pieirii, care nu mai pot fi tratate decît cu o gravitate pragmatică, rurală: "Aș fi vrut să fiu un destin uriaș/ nemaivăzut pe fața pămîntului/ am vrut să înalț piramide în țara aceasta/ de la marginea tuturor lumilor/ și iată că moartea
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
și a multiplelor conturi bancare. Începând cu 1 ianuarie 1990 a debutat în forță tranziția anarhică, mai feroce și devoratoare decât multe altele. Prin strategii ascunse, foștii directori, care au falimentat uzinele și fabricile, pe care le-au dus la pieire în mod deliberat, și-au deschis propriile afaceri cu același profil, devenind ca prin farmec deosebit de prosperi. Finalul era previzibil, în condițiile haosului generalizat în care, conducătorii citadelelor industriale au acceptat, ca sub ochii lor să funcționeze o mulțime de
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
propriile suferințe, necum pe cele ale semenilor. Însă în același timp această umanitate brutalizata și abrutizata e zguduită de pofte, frisonată de sentimente pe care nu le înțelege, dar în virtutea cărora acționează impulsiv, cu riscul de a-și găsi astfel pieirea. Cu greu s-ar putea concepe o viață mai sumbră și mai înspăimîntătoare; ea aduce însă cu lumea medievală, bîntuita la rîndu-i de crime și orori, din Andrei Rubliov. În locul pictorului de biserici, la Sînger avem un bătrîn evreu, rabinul
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare a morții. Finalul, însă, e brusc și contorsionat, confuz după limpezimea fără ambiguități a povestirii: Mélanie e găsită moartă, doborîtă de o criză cardiacă subită, exact atunci cînd un vechi prieten
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
stilizat al unei realități fictive pe care o putem numi "inconsistenta"... O stare de "puținătate", ferita de avalanșă prea-plinului real. O fortificare fragilă fără mari șanse, - căci totul trece și nici insistența repetării aceluiași lucru nu îl poate salva de la pieire.
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
fac!"), mesajul lui Dostoievski apare răsturnat... Cititorul cărții părintelui Paulin Lecca își poate pune în acest moment întrebarea: bine, dar la paginile 85-86 a fost citată părerea exegetului dostoievskian K. Mociulski: "Dragostea, bunătatea, curățenia provoacă în sufletul unui păcătos sortit pieirii o răutate demonica: pentru păcatul sau propriu, el se răzbuna pe omul nevinovat și drept. În fața unui astfel de suflet, ădragostea naturală este tot atat de neputincioasa că și ăbinele naturală. ăBinele naturală se transformă într-o răutate demonica; predică privitoare la
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
naturală. ăBinele naturală se transformă într-o răutate demonica; predică privitoare la îndreptățirea celor umiliți și la restabilirea celor căzuți se dovedeste neputincioasa și dragostea filantropului decepționat se preface într-o ură sălbatică. Adam cel căzut este blestemat, este sortit pieirii și nu poate fi mântuit cu puteri omenești. Rațiunea, avantajele, educația șunt neputincioase, căci răul nu se biruie prin educație, ci prin minune. Ceea ce este cu neputința la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Nu reeducarea, ci învierea". Pun pe seama
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
o parte, care nu încetaseră o clipă „să țeasă la gherghef“, iar pe de alta, URSS însăși, intrată pe neobservate în colaps sistemic. Cum au decurs lucrurile în realitate? Trebuie recunoscut, e fapt unic în istorie ca un sistem, pentru pieirea căruia mulți se rugau de șaptezeci și ceva de ani, să devină deodată ținta atacului atât a rivalului de totdeauna, cât și a protagonistului său en titre, uniți miraculos în aceeași pasiune demolatoare. Ce altă șansă ar mai fi avut
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de anatemizarea celor ce au încercat să scoată ideile din imobilism, sfârșind ca
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
despre acest lucru, Țepordei aprobă cu indiferență. ...Lume, tu nu fi vicleană, C-ai să dai la Domnul samă, Că pofta dușmanilor, Taie drumul lui Igor, Și-n sufletul chiaburilor Coace buba urilor Și-n unirea din popor Jalea și pieirea lor. Hanăă, Hanăă...! Seara Fotache, înarmat cu acordeonul și cu vioara s-a prezentat la poarta sanatoriului și a fost întîmpinat de unul dintre gardieni, de Cozorici Grigore. Acesta l-a somat de departe și l-a oprit la cîteva
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
componente: conștiința de origine, de limbă și de destin. Conștiința de origine se bizuie pe un substrat afectiv și pe recunoașterea tradiției, fiind cea dinții în ordine istorică. Societățile care rămîn exclusiv la treaptă ei sînt sortite însă degenerescentei și pieirii, așa cum se întîmplă cu multe din colectivitățile de sălbatici care vegetează pînă în prezent. Conștiința comunității de limbă are în plus vectorul intelectual. Înlesnind comunicarea între membrii societății, limba face posibilă cultură, îl incită pe om la inovații: "inteligență membrilor
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
pletos și bărbos, pe maidane, lîngă ziduri, unde femeile lor, cu fustele învoalate prinse în șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcîie ca în cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor". Sortite unei rapide pieiri, atari imagini urbane fac loc modernității, înregistrate cu o egală vibrație de firea "atentă și curioasă după întîmplări și lume de tot felul" a memorialistului, după cum el însuși și-o apreciază. Astfel apar adnotate primul automobil, "trosnind și fumegînd cînd
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Creangă un "Cațavencu moldav"?". Sau: "De data aceasta nu ne mai aflăm în fața unui simplu "caz" Tudor Arghezi. Ultimul său act întrece cu mult întreaga salbă de tablete ale rușinii pe care acest mare poet le-a închinat propriei lui pieiri spirituale. În Adunarea Națională a Republicii Populare Române - parlamentul căderii și căzăturilor românești - Tudor Arghezi a îndrăznit slobozirea acestor cuvinte ce ocărăsc solemn istoria României și pe care va trebui să le întipărim în minte și în timp, pînă la
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
texte experimentale, complet diferite: "Vă rog să recapitulați această pagină mai mult florală și, oricum, descriptivă, pe cînd eu așteptam să se înstăpînească primăvara ca s-o pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul rîpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zîmbetul și cu șoaptele ei". În numai cîteva rînduri Gellu Naum activează probleme de teorie literară care ar putea umple ușor o carte. Însă
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil, adumbrit de tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale/ Și-n pasageri
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ani trecuți nu șterg într-atât urmele încât să nu ne amintim ferocele manevre prin care s-a încercat mai întâi jugularea acestei formații, ce-și adăugase și titulatura de Creștin Democrată, furtuna de defăimări, obscenul cor ce-i menea pieirea. Explicația ar fi aceea că micii și marii vinovați/ profitori ai trecutului comunism au văzut în renașterea unui partid istoric cu tradiție în mase, instrumentul însuși al tragerii lor la răspundere. Erau foarte mulți, adevăr jenant, adevăr aproape deloc spus
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
de reproșuri!" Atunci fusese vorba doar de un oarecare fiu al d-nei Zoe Petre. Acum, la mijloc se află ditamai securistul cu o activitate despre care francezii știu mai multe decât știm noi! Să nu se mire dl. Năstase dacă pieirea i se va trage tocmai din inconștiența cu care s-a avântat să-l apare pe acest moșulică a cărui biografie e temeinic studiată în străinătate chiar în aceste momente!) Aș remarca, de asemenea, calmul și politețea în relațiile cu
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
foita subțire aurita pe margini. Reproduceri de tablouri celebre. Kant, Seneca, Goethe, Schiller, Schopenhauer. Dicționare și albume, enciclopedii și tratate. E perioadă cea mai neagră a comunismului în Cehoslovacia, cînd bibliotecile sînt confiscate și distruse, artă și literatura condamnate la pieire pentru înaltă "trădare" a cauzelor poporului. Hanta, un ins ciudat, pe jumătate nebun, pe jumătate idiot, simbolizează, în lectură pe care o propun cititorului, faimoasa (și infama...) rezistență prin cultură a Europei de Răsărit. Cîtă cerneală s-a irosit pe
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
vechii grădini era menită să reflecte formalismul nobilimii, iar venirea primăverii - asaltul revoluționarilor asupra castelului. însă, dacă revolta naturii e lăudată, cea a oamenilor e condamnată pentru violență. Din cauza revoluției, protagoniștii nuvelei, îndrăgostiți aparținând unor clase sociale diferite, sunt sortiți pieirii. De cele mai multe ori întâlnim la Eichendorff grădina ordonată ca simbol al raționalismului. Stăpânul unei astfel de grădini e baronul Pinkus din satira Libertas și-ai ei pețitori, reacționar care a pus cătușe zânei Libertas, îngrădind viața în uniformitatea unei grădini
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
spre valorile noastre, cu alte cuvinte să ne aplicăm o terapie prin cultură, prin adevărata cultură. Printr-un asemenea minim exercițiu, am descoperit cum - de pildă - Eminescu scrie adeseori în publicistica sa, despre... ceea ce ni se întîmplă nouă astăzi, despre "pieirea noastră prin pieirea muncii". Nu înțelegea nimenea atunci la noi - notează Eminescu în Icoane vechi și icoane nouă - și abia acum au început să înțeleagă pe ici pe colea că temeiul unui stat e munca (s.n.), și nu legile. Nu
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
cu alte cuvinte să ne aplicăm o terapie prin cultură, prin adevărata cultură. Printr-un asemenea minim exercițiu, am descoperit cum - de pildă - Eminescu scrie adeseori în publicistica sa, despre... ceea ce ni se întîmplă nouă astăzi, despre "pieirea noastră prin pieirea muncii". Nu înțelegea nimenea atunci la noi - notează Eminescu în Icoane vechi și icoane nouă - și abia acum au început să înțeleagă pe ici pe colea că temeiul unui stat e munca (s.n.), și nu legile. Nu înțelegea, asemenea, aproape
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
poate cîștiga bătălii, Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii". Terapia prin cultură, de care aminteam mai devreme, ar putea fi, desigur, extinsă. Ea nu va conduce la vreun rezultat benefic dacă acestui prim stadiu, de conștientizare și acceptare a problemelor noastre de ieri și de
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii". Terapia prin cultură, de care aminteam mai devreme, ar putea fi, desigur, extinsă. Ea nu va conduce la vreun rezultat benefic dacă acestui prim stadiu, de conștientizare și acceptare a problemelor noastre de ieri și de azi, nu-i
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]