48,335 matches
-
eu dezorientat într-o lume obscură, ci și al unei dureroase disoluții cosmice. Al doilea ciclu marchează începutul unei dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc/ să scap de pielea asta putredă[...] atâția ani pierduți pe lume în frica prelungită că aici e totul./ alta e nepăsarea mea. viața continuă la fel de bine de/ sub cenușă" (dacă mă hotărăsc). Așteptarea indefinitei salvări și starea de coroziune psiho-fizică ("azi omul nu este
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
putredă[...] atâția ani pierduți pe lume în frica prelungită că aici e totul./ alta e nepăsarea mea. viața continuă la fel de bine de/ sub cenușă" (dacă mă hotărăsc). Așteptarea indefinitei salvări și starea de coroziune psiho-fizică ("azi omul nu este decât pielea lui") sunt excelent surprinse în, probabil, cel mai reușit poem al volumului: "puțin câte puțin elementele scad în întuneric/ după atâta așteptare nu-mi mai simt sângele zvâcnind în ceafă/ doar mirosul putred al podelei/ urcă în nări odată cu urina
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
caracterul mesianic, aspirația spre acea pace universală care s-ar instala în cele din urmă; numai că Occidentul știa deja din timp ce s-a întîmplat dincolo de Cortina de Fier. N.C.: Probabil că experimentul ar fi trebuit făcut pe propria piele în toată grozăvia lui. Comunismul a călcat în picioare toate principiile. Exista de exemplu o lozincă: "Modestia, principala calitate a unui comunist". Foarte bine, dar Stalin, Mao, Ceaușescu - nu au respectat-o. Totul s-a făcut... ca fațadă. La început
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
acum toate erau puse în lumina crudului adevăr: el nu mai era de multă vreme acel amant veșnic în care bărbăția se învolbura ca un fluviu care niciodată nu seacă. în patul nostru îngust, iubitul meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
din respirația lui de om mulțumit cu sine și cu lumea. Respirația ca un motiv muzical început încă din timpul în care el aparținea numai mamei sale, acea suedeză blondă cu părul de doi metri, cu față de zeiță nordică și piele de un alb conținând toate prospețimile. Acest bărbat dormind cu toate corpurile vârstei de până acum parcă nu știa nimic despre mine și nici despre impetuoasa luptă erotică de azi-noapte. Eu nu-l voi cunoaște niciodată cu toate că el, imprudent, mă
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
apropierea destinației, Lisbeth, care a văzut neliniștea mea, mi-a spus: O să-ți găsești valiza în valiza lui Renè". N-am spus nimic și deodată, spre surpriza noastră, au apărut bagajele noastre. Vedeam cu plăcere mai ales sacoșa albastră de piele cu care am călătorit atât de fericit, singură, la primul Festival de poezie de la Malmö. Din nou au reapărut la orizont problemele financiare ale editurii: băncile din Suedia au devenit foarte agresive, preferând, de exemplu, să pună în stare de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
granițe. Dar cum să ne explicăm excesele de zel, faptul mai ales că și atunci cînd adevărul a început să iasă la lumină (vezi cazul Kravcenko, mărturiile lui Suvarin, Koestler și ale altora) ba chiar să fie simțit pe propria piele, intelighenția de stînga, din Franța de pildă, dar nu numai, a preferat să ignore cu desăvîrșire niște fapte incontestabile, încondeind dezvăluirea lor drept propagandă antisovietică dușmănoasă și debitînd în continuare aceleași stereotipii inepte, aceleași șabloane lozincarde și fanatice? B. - Jean-François
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
n-ar fi umilii funcționari cu grade securiste de ieri, așa cum susține presa, aproape aș începe să cred în rolul plin de demnitate al instituției birocratic-hrăpărețe numită Biserica Ortodoxă Română. Dar nu știu de ce trebuie tras încă un rând de piele de pe săracii țării doar pentru că dl. Teoctist Arăpașu a socotit c-a venit vremea să îndrepte răul comis pe vremea când nu cârtea în fața Anticristului Ceaușescu, dărâmătorul-de-biserici. însă când acești substituți de activiști politici au acaparat locuri-cheie în societatea românească
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
așezăm în loja de onoare a armatelor lumii. Ce n-aș da să fie așa! Dar ceva-ceva, un enervant sunet de fundal mă determină să fiu mai puțin optimist decât liota politicienilor bâzâitori ce par să nu-și încapă în piele de-atâtea succese repurtate. Am mai scris despre avertismentul lansat acum vreo două luni de către Vaclav Havel. Faimosul personaj vorbea în calitate de viitoare gazdă a summit-ul privind extinderea și, spre uluirea generală a politicienilor de Dâmbovița, România și Bulgaria nu
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
televiziuni, din presă și de la conducerea întreprinderilor de stat n-ar controla atât de strâns tot ce mișcă în țară, profitorii nesătui din vârful piramidei s-ar risipi precum păpădiile în vântul de vară. Cum propria cămașă e mai aproape de piele decât binele general al românilor, șansele noastre de-a rămâne în vecie o țară a securiștilor cresc invers proporțional cu cele de-a intra în N.A.T.O. Așa să le ajute Dumnezeu!
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
Gligorie la Veneția, unde stă șapte ani. Se întoarce, incognito, la Țarigrad, stând în umbră și trăgând sforile, cu istețimea lui muntenească. Boierii săi, crezându-l pierdut, vin la Țarigrad să caute un domn nou. Între timp, Gligorie intrase pe sub pielea Vizirului. "Alegeți-vă un domnu dintre voi... și veniți mâine dimineață să vi-l fac" - li se adresează scârbit Vizirul boierilor veniți în delegație... Aici se cuvine să ne oprim puțin și să medităm asupra acestui "să vi-l fac
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
Cel care le transgresează o face de nevoie și e privit cu mare dispreț: "Cînd România a capitulat în august 1944 și a declarat război Reichului, comandantul de județ, Schenker, de profesie tăbăcar și cizmar, s-a lepădat de toate pieile lui. Fără să se sinchisească de ele sau să-și ducă într-un loc sigur familia, s-a aruncat într-o căruță, deghizat în țăran român cu un brîu lat și cu cămașă pînă deasupra coapselor, cu ițari albi și
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
Norul la fel de categoric e strivit de cer ca mormântul. Cârtița la fel de sus e pe culmi, e ca o bufniță ce bate din aripi. Ceea ce cade în prăpastie cade din cer în cer. .................................................. Cerul e pretutindeni prezent chiar și în întunecimea pielii. Mănânc cer, elimin cer. Sunt o cursă într-o cursă, un locuitor locuit, îmbrățișat în îmbrățișare, întrebare în răspuns la întrebare. Impărțirea în pământ și cer nu-i cea mai bună modalitate de-a gândi despre acest întreg. Iți permite
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
decît Ucello și Georgio de Chirico... Cel din prima lui perioadă, din cea metafizică... Normal, normal. Doar nu din cea a decrepitudinii... ...postmetafizice... Nu! Decrepitudinea nu mai este cu ,,post". Cînd te ramolești și începi să-ți faci autoportrete în pielea goală, s-a terminat. Discuția estetică încetează! Poate începe o discuție medicală, eventual. Aceștia sunt din Europa. Mai de dincolo, ar fi pictura maya. A fi scamator, ce înceamnă de fapt? A fi scamator înseamnă a avea o părere foarte
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
rețete. Pînă se va epuiza tirajul. Cînd eram pe culmile elogiului și plescăiam pofticios, dar rafinat, opresc mașina la culoarea roșie a semaforului și îmi învîrt ochii după trecători. Din Maternitatea Polizu ieșeau precipitat doi bruneți ajunși: două haine de piele, negre, atîrnau pînă în pămînt. Deși puțin demodate. Mergeau ușor aplecați pe spate, gesticulînd cu ghiulurile prin aer și pășind nepăsători prin băltoace cu pantofii de lac și cu un aer de boieri. De antebrațul fiecăruia atîrna o pungă de
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
aer și pășind nepăsători prin băltoace cu pantofii de lac și cu un aer de boieri. De antebrațul fiecăruia atîrna o pungă de plastic transparentă. Pe fundul fiecăreia se lățeau unsuroase niște brînzoaice. Degetele intrau lacome, cu tot cu mînecile negre, din piele, și se chinuiau să smulgă o bucată. Da' ce să vezi? Brînzoaica parcă-i vie! Sare în sus, în jos, în lături, se trage pe pereții pungii, alunecă, marcîndu-și traseele prin mari urme de grăsime ce se întind lasciv. Îmbrăcați
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
mea, doamna Popa, ar fi răcnit: cum îți permiți să te referi la week-end-ul meu, poate că eu nu vreau să am un week-end, îmi ajunge o sîmbătă și o duminică; cînd mă saluți, nu încerca să-mi intri sub piele, zi-mi bună ziua! Atît!" învățătoarea, doamna Popa, ar putea fi un simbol al felului în care scriitoarea Irina Nicolau optează să-și pună în scenă judecățile și analizele. Există un permanent efort de personalizare, de biografism în textele ei. De
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
despre Caragiale, sînt îmbrăcați corect, cu gust, domnii poartă pălării (canotierele epocii) și bastoane, costumele fiindu-le adaptate la anotimp și la împrejurări, iar doamnele cu sau fără căței, sînt elegante, poartă ciorapi și bluze de mătase naturală, demibotine de piele și nu uită umbreluțele de soare. Pînă și copii sînt îmbrăcați în costume de ofițeri de roșiori sau vînători, ca ale Prințului Carol. Toți pleacă în week-end la munte (Sinaia!) ori la mare, cu coșuri ample și curate pentru picnic
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
e adevărat ce spun azi diverse voci: că, de fapt, Securitatea l-a dat jos pe Ceaușescu. Până acum doi, trei ani, eram convins că revolta populară a dărâmat regimul comunist, că Securitatea n-a făcut decât să-și salveze pielea încercând să organizeze, potrivit intereselor ei, vidul de putere. Azi, nu mai jur decât pe lipsa mea de imaginație de-acum treisprezece ani. Nu m-am gândit o secundă că libertatea poate arăta și urât! E drept că, deși aveam
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
-mi ducă valizele, m-a refuzat: “Nu, domnule, am mâncat azi”. Impresia mea e că lumea de azi traversează o criză. Am și un nume pentru această criză: “neobarbarie”. Pentru prima oară, barbaria nu mai vine cu bâta, îmbrăcată în piei de animale și scoțând chiote sălbatece, să atace “cetatea”, civilizația, cum au făcut vizigoții lui Alaric și vandalii la Roma. Neobarbaria e produsul civilizației, nu contrariul ei, și atacă dinlăuntrul cetății. Neobarbarul e, de regulă, îmbrăcat la cel mai bun
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
lui Dej, după cum Iliescu s-a ferit să întindă prea tare coarda nesupunerii față de Ceaușescu. în lumea noastră, unde Evul Mediu conviețuiește cu postmodernitatea, nu poți încălca nepedepsit cutumele. Dacât să te joci cu focul puterii, mai bine intri, în pielea goală, într-o cameră ticsită cu scorpioni. Nu pot să omit dimensiunea tragi-comică a demersului năstăsiot. în mintea lui, înlăturarea lui Iliescu (pentru că la asta se reduce retorica lui belicoasă) înseamnă începutul unei vieți noi, într-o lume nouă. Or
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
nu de obiecte de artă. Desigur, cel mai mare urs de pe continent a fost de mult doborât de un neîntrecut predecesor, dar un altul se pregătește, sugându-și unghiile. Râșii își vor pierde blana, plătitorii de taxe încincite peste noapte pielea, însă inflația va scădea mai departe, compensând scumpirile la benzină, ce nu pot fi stopate cât atâtea și atâtea petroliere se scufundă pline vârf. Dacă ne va lovi ghinionul de a nu avea, în 2003, alegeri anticipate, vom avea poate
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
istoric GUERRE ET VIE, nu mi-au cumpărat nimic. În Franța, ca să poți intra În librării, trebuie să distribui gratis cel puțin 1700 de volume, ceea ce Înseamnă cam 35.000 de dolari. Fără nici o garanție că vei putea intra În pielea gustului cititorilor... Devin mari romancieri de profesie numai aceia dintre scriitorii buni sau foarte buni care au NOROC, sau baftă, să intre În gustul marilor mase de cititori, care, obosiți și depășiți de stresul zilnic, doresc să citească ceva ce
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
Cominformul, ca mai devreme, în plan teoretic, internaționalismul proletar, transformaseră naționalismul în cel mai important, alături de fascism, adversar al comunismului. Nu doar în varianta lui stalinistă, pe care generația mea a învățat-o la școală și a trăit-o pe pielea ei, dar și în aceea marxist-leninistă originară, comunismul a fost o formă de globalizare și a avut vocație planetară. Și, totuși, Milosz a remarcat succesul imens pe care l-a cunoscut, bunăoară, titoismul din clipa desprinderii de sovietici, a mareșalului
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
cu speranța mărturisită a autoarei de a vedea evoluțiile actuale din domeniul sociologiei transformându-se în (r)evoluții. Textualitate și sexualitate Între mine și lume nu exista nici o despărțire. Tot ce mă înconjura mă invada din cap până în picioare, ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită. Lumea își prelungea în mine în mod natural toate tentaculele - vă amintiți, desigur, acest pasaj mult citat din Întâmplările în irealitatea imediată ale lui Blecher. Îl invoc aici ca pe un ecou literar subiectiv stârnit
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]