236 matches
-
orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să-i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i-aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tînăra făptură despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că ținea ochii deschiși. - Eleanor! a strigat el. Ea n-a răspuns, dar buzele i s-au mișcat și ochii i s-au umplut imediat de lacrimi. - Eleanor, ai pățit ceva? - Nu, cred că nu, a răspuns ea cu voce pierită și a izbucnit În plâns. Calul meu a murit? - Doamne! Sigur că da. - Ooo! s-a văitat fata. Credeam că sar și eu. N-am știut... El a ajutat-o blând să se scoale și a ridicat-o pe șaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prea curând și asta o să apună, Șoptind vorbe de-alint peste susurul eternității... Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru gri s-a umflat, grăbit se ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din cele mai dragi vedenii. În fast minuscul de regină Mab, o văd biruind cursul pe nobila și viteaza cățea terrieră Miss - dragostea și mândria mea - dintre tulpanele și iazmele depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o. Dar, ca moliftul în iarnă, incoruptibilă esență, această Moldovă există în orașul potrivnic al lui Bucur, întrunită în omul placid și primitor, cu taine de voaluri riverane din care pentru unii se desface pierzare, pentru alții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It is almost midday and the world is going to the devil. What with kidnappings, executions, drone attacks, media muzzle
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
care nu mai doare. În amintiri se nalță stânci înalte, de bazalt. Pe ele și mai sus, castelul. Acolo sunt închise sufletele vechilor seniori. Seniorii sângeroși, mai răi ca lupii. Se aude muzică. Le cântă foștii lor supuși, de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu rochii largi subțiri , de borangic revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
unguri, si ei s-au retras derutați. Mai tarziu, n-aveau să mai fie impresionați de acest truc, fiindcă și alții l-au folosit. Important era că adusesem acasă o pâine, o sticlă de lapte și câteva ouă. Dar eram pierita de groază, fiindcă în fața bisericii văzusem doi popi spânzurați de crengile copacilor. Tot acolo, statuia memorandistului Rațiu zăcea la pământ, răsturnata de pe soclu. Nimic nu mă făcuse să-mi dau mai bine seama de pericolul care ne amenință decât imaginea
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
a procedat la fel, ori- cum trebuia să vină timp de 40 de zile la cimi- tir ca să-l afume pe Hobza. După prima săptă- mână însă, nu l-a mai găsit pe Vlăduț acolo. Două săptămâni câinele a stat pierit, nimeni nu l-a mai văzut în acest răstimp, deși Hobzoaica întrebase de el și-n stânga, și-n dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
a procedat la fel, oricum trebuia să vină timp de 40 de zile la cimitir ca să-l afume pe Hobza, așa cum era obiceiul. După prima săptămână însă, nu l-a mai găsit pe Vlăduț acolo. Două săptămâni câinele a stat pierit, nimeni nu l-a mai văzut în acest răstimp, deși Hobzoaica întrebase de el și-n stânga, și-n dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
fierbinte îl trecea din creștet până la călcâie, iar superbul său ADN pleca, picătură cu picătură, pentru a salva o lume pierdută undeva în negura cosmosului. Cum însă și divinitățile au resurse limitate, după un timp Trică spuse cu glas cam pierit care parcă nici nu era al lui: - Gata, fă, nesătulelor, că mă omorâți și rămâneți dracu’ de căruță cu toată tehnica voastră! Zânele piuiră din nou, parcă puțin bosumflate, dar vorbele divinului nu puteau fi încălcate. Cu priviri triste se
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
de greu Când lacrime îți curg, tu, înapoi privește Cum rabdă Doja cazna, din ochi nici nu clipește Și Horia și Closca cu inimi sunt de leu. Și Iancu ce prin codri nu mai află drumul, Și toți ai nostri, pieriții în războaie, Puhoi de lacrimi pe-obraz ne-au curs șiroaie Noi grâu am pus pe unde-a lovit tunul. Suntem aici și vom fi neam de neam, Străinilor de-aiurea ce-ar vrea ca să ne plece Le strigă din
ROMÂNE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355969_a_357298]
-
mister, în intraductibil cuvânt Cum toate necunoscutele misterioase SUNT. E pe cale să se dezlege, si se vor dezlegă Când Supremul va socoti și va binecuvânta Ruperea chingilor, Deschingiuirea Momentul când merita-vom Și vom putea primi Dezvăluirea ...(fără să cădem pieriți ori să înnebunim) la zguduitoarea întâlnire pe Cale cu Adevărul Mariei Sale Formele iluzorii toate Vor capătă formele lor adevărate Iar noi, pulsând de căutare Și găsire părăsind Deșertăciunea cu toate corpurile numai zbor Binecuvânta-vom clipă și vom rosti În
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter și-n efemer, Într-o mângâiere blândă Din cel niciodată zisul Vis înlănțuit la pândă, Când destinu-și poartă visul, Toate sunt deja pierite, Stele în cer se vând pe bani, Tot crezând, mutând destine, Negociem viața în ani, Fără a mai ține seamă Că te înalți și poți să cazi, Numai tu trăind o dramă, Între ieri și între azi, Viața trece, lasă
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
cu ochii în amonte curgerea blândă a Senei. „Să-mi amintesc că orice-alin/ Venea târziu, doar după chin...” Apollinaire nu mă ceartă, mă-ndeamnă. Să am răbdare! Pentru ce?! O bancă - salvator, mirific refugiu! Așezat pe-un colț, rezemat, răsuflu pierit. Sunt obosit. Da, obosit... Și vorbele „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” cântă-n urechi gingaș ecou izbăvitor. * În rezerva modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește împuținat de
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Frumoase ca un cântec de nai. Întinse câmpii ce ne dau pâinea Și dealuri blânde, pline cu vii, Privesc spre înălțimi ca-n ziua întâia, La falnicii munți sidefii. Coloane de piatră ce parcă țin cerul, Altare pelasge a zeilor pieriți, Câtă taină! Domnește misterul, Când apar din umbră megaliți. Sfinxul impunător veghează, Suveran, puternic, înțelept, Vorbește cu Omul aceeași limbă, Lăsată de daci pe drept. Babele pe înserate, stau la poartă la povești, Doamnele, mai rafinate, citesc în aștrii cerești
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
DOMNUL HRISTOS! AMIN! Utopie?! Dacă noi avem Virtutea IERTĂRII, așa cum foștii deținuti politici supuși unui regim de detenție torționar - atâți cât au mai rămas- mărturisesc că au fost educați în spiritul iertarii: - Să nu ne răzbunați! Așa au lăsat cei pieriți acolo, în temnițe, îndemnul testamentar, știind că în caz contrar s-ar constitui un lanț fără sfârșit al vendetelor, din care ar pierde ambele părți. Cei mai înțelepți trebuie să cedeze, să rupă acest mod de desfășurare satanic al comportamentului
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
grotesc Și-n goană, îmi pierd răsuflarea Și-mi caut scăparea, dar nu o găsesc Și-mi strig tot mai slab disperarea!!! Căci hora dementă m-a amețit, Mi-a luat toată 'ncrederea-n viață Și-mi caut poteca cu gândul pierit, Dar nordu-mi dispare în ceață... Și-n fumul beției de horă de draci Îmi bâjbâi cărarea pierdută... Și nu văd pădurea de prea mulți copaci Și gura, mi-e știrbă și mută...! Și nu știu pe unde s-o iau
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
se va îngrozi? Desigur copiii, nepoții, urmașii Celor ce s-au dus în lumea neluminii Poate ar trebui să scriu un testament Ca un document, ca o rugăciune sfîntă Pentru a săpa în inima fiecăruia un monument În memoria celor pieriți Și un cuvînt în memoria celor Ce născuți după noi Să nu uite, să repovestească celor Ce n-au știut, n-au văzut Ori n-au cunoscut genocidul Că el a existat, ca un rug uriaș Pe care au ars
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]
-
să leșine de admirație... - Roma, Roma, înseamnă că ați fost trimis de către bunul nostru prieten, papa. Dar unde ați studiat medicina de v-a dat ilustrul părinte o asemenea misiune de înaltă cinste? - La Craiova, maiestate, la noi Craiova, bâigui pierit Verdunel, dar cum era aproape sigur că regele nu auzise de Craiova și nici de faima ei, începu să simtă cum îl rodea o funie în jurul gâtului. - Mdaaa, mdaa, Cracovia, acea universitate înființată de străluciții mei străbuni în ținuturile sălbatice
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
zece zile în urmă, când sondajele au început să arate că Hillary șchioapătă, a fost anunțată aducerea în campanie a artileriei grele, în persoana lui Bill Clinton. Idolul de necontestat al democraților a dezamăgit însă: îmbătrânit, slab, cu o voce pierită, chiar confuz și băgându-se singur în afirmații discutabile, el nu a oprit deteriorarea popularității nevestei sale. În iunie 2015, Hillary avea 40 de procente peste Sanders, dar această superioritate s-a evaporat. La republicani, în New Hampshire s-a
Cu un Sanders „prea socialist”, doi candidați „fantomă” se pregătesc pentru situația în care Hillary Clinton devine nenominalizabilă () [Corola-blog/BlogPost/338126_a_339455]
-
În blîndul luceafăr am un înger blînd/ Înalță-te-n sînu-i, o! tristul meu gînd!/ Țara nu-i departe; o simt, o văd eu!/ Raiul înflorește în sufletul meu./ Steaua se arată pe cerul senin./ Îngerul iubirii îmi zîmbește lin./ Pieriți, neguri dese! iată dulcea stea!/ Piei, străinătate! iată țara mea!”. Și apoi să nu uităm că în curând... „Vine, vine primăvara/ Înflorește toată țara!”. Decât să ne punem cenușă în cap, să (ne) plângem tot timpul de milă, mai bine
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
ajungem să murim puțin câte puțin! continuă năvalnic Diplomatul. -Ce zici, Americanule, ai vreo idee? îl încurajă Patriarhul pe liderul lor să treacă de momentul greu de slăbiciune. Americanul, privind în oglinda de dincolo la siluetele camarazilor, spuse cu glas pierit: -Eu știu... Să vă spun gândul meu ascuns în spatele acestei mici vacanțe cu drag plănuite... Departe de voi, mi-am dorit nespus să aflu cum v-ați trăit viața, să vă cunosc pe de-a-ntregul, să aflu ce crez v-
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
colivie ... Azi, Dumnezeu m-a luat la judecată. Nu ca un jude, ci doar ca un sfătos Intim amic, cu glas afectuos, M-a întrebat de dragostea furată. - De unde știi? L-am întrebat. Uimire Mi se citea pe chip, păream pierit. - Eh! Eu te văd, tu, suflet chinuit, Uitat-ai că-s, la toate, devenire? Am bâiguit ceva, nu mai știu ce ... Mă frământam cu glas pierdut și teamă Apoi, l-am auzit cum blând mă cheamă - N-ai frică! Știi
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]