226 matches
-
gândul, numai atunci există poezie. Orice operă de artă nu este decât un singur și același ritm” spunea Holderlin în convorbirile sale cu Sinclair. Iar valoarea filosofică a operei eminesciene constă în efortul său de a investi umanul cu eternal, pieritorul cu nepieritorul, relativul cu absolutul. Și astfel, oricât ar părea, Eminescu nu poate să fie abstras din timpul său și din spațiul său. Judecata operelor sale trebuie făcută în acest context. Valoarea operei eminesciene nu constă atât în ce și
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_marele_noroc_al_litera_al_florin_tene_1357967162.html [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului CULORILE TALE Profesorului meu Vespasian Lungu Am închis culorile tale În zilele de sărbătoare. Le-am zăvorât Spre a se pierde din ele, Tot ce am adunat în lumea pieritoare. Le-am curățat cu nesfârșită răbdare... Am șters din ele mersul tău harnic, Obiecte familiare... Cu durere, am șters și albastrul ochiului tău, Am șters și bucuria vicleană a apei - ai crezut prea mult în ele ! - Și sunetul vocii tale
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Am_inchis_culorile_tale_.html [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
pentru meditația că atâta timp cât suntem pe drum să gândim ca niște călători. De altfel, însăși compoziția sub formă de scrisoare ce poate sau nu să ajungă la destinatar inscripționează nostalgia că suntem ființe trecătoare, fragile, ușor de lovit, perisabile și pieritoare. Dacă nu cumva implicarea noastră subiectivă ne deformează perspectiva, cea mai patetică și mai prietenoasă scrisoare se îndreaptă etern către Ion Zubașcu. Este și cea mai lungă și cea mai plină de trăire. Și cea mai deprimantă. În orice caz
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/george-stanca-stiluri-existentiale-de-stefan-vladutescu-cv-sri/ [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
facere Dumnezeu i-a suflat în nări omului suflare de viață, nu putem să nu admitem că această scânteie divină numită suflet este nemuritoare, deoarece în caz contrar ne lovim de absurdul că părți sau emanații ale Dumnezeului etern sunt pieritoare!), indiscutabil este următorul fapt: Pe lângă perturbația iscată în universul moral al lumii supralunare, omul a adus cu sine pe Pământ și acel germene atotomenesc de inspirație divină, ce poartă numele de cauzalitate psihică. Adică, ne spune P.P.Negulescu în Destinul
DEŞI-S REFORME CU DUIUMUL, PUTERE N-AU SĂ SCHIMBE-N BINE OMUL... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1452517937.html [Corola-blog/BlogPost/340318_a_341647]
-
nu se mai ține seamă atât de mult de stil, conștienți de scurtimea vieții, de problemele ei multe, trebuie să ne grăbim. Mi-au plăcut frazele: „Trebuie să privim adevărul în față: că toate ostenelile noastre pe acest pământ sunt pieritoare, că nu merită nici o revenire și nici o perfecționare după ce a trecut ceasul care le-a cerut... [...] Perfecțiunea scrisului își avea un rost numai când se credea, încă, în „stil”. Pe atunci autorul își lucra fiecare pagină, își ordona cartea, își
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1430055697.html [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
-și depășească trufia și suficiența. Adică, prin sentimentele de iubire și milă, sentimente care curăță inimile și le leagă în buchetul fraternității, avem privilegiul să înțelegem starea de nefericire a acelora ce-și construiesc fericirea lor șubredă pe adunatul averilor pieritoare. De altminteri, în Evanghelia după Ioan, Mântuitorul afirmă răspicat: „Milă vroiesc, nu jertfe!”, iar în activitatea Sa practică de mărturisire a Adevărului, I se face milă și-i vindecă pe toți neputincioșii întâlniți: ciungi, ologi, orbi, îndrăciți, după cum tot din
MILA – VALOROS SENTIMENT CREŞTIN SI ATOTUMAN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_mila_valoros_senti_george_petrovai_1354872104.html [Corola-blog/BlogPost/351678_a_353007]
-
care oricum se află în stadiul incipient de noviciat și catehumenat. Nu putem ignora faptul că ea trebuie să-I susțină pe oameni nu doar din punct de vedere moral - duhovnicesc, chiar social, prin grija față de trup, care deși este pieritor are o valoare inestimabilă deoarece el reprezintă organismul în care omul își lucrează mântuirea. Biserica are o atitudine critică, dar în același timp constructivă și iubitoare față de lume, astfel încât ea niciodată nu este împotriva acesteia, ci pentru ea, este în
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT ŞI BISERICĂ ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, ÎN CONTEXTUL ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 26 din by http://confluente.ro/Cateva_puncte_de_vedere_cu_privire_la_relatia_stat_biserica.html [Corola-blog/BlogPost/344972_a_346301]
-
spus: câte un vers pentru fiecare coleg și prieten al meu, pentru că poezia, cum ar fie ea, este, cum spunea cineva, o adevărata sărbătoare a sufletului dar și pentru că doar ei mai păstrează câte ceva din chipul tău în memoria lor pieritoare, mi-l recompune din frânturi până ce se suprapune cu al meu și-l face să apară nimb de icoană nemuritoare, o ciudată alchimie de gând și simțire vremelnică pentru a săvârși un crâmpei de eternitate... Aștept de la ei să facă
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_mama.html [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
Și totuși, oricât ai iubi cinema-ul, îți trebuie o anumită mobilizare a lucidității pentru a uita că vii dintr-o artă semeață tare pentru că, vezi-Doamne, a trecut cu bine un secol de existență. Pe deasupra și dependentă de o materie pieritoare, pelicula sau, mai nou, suporturile digitale, vulnerabile și ele. Ce-ți rămâne de făcut? Să lași în pace memoria înălțimilor, să lupți cu ea, pentru a uita, temporar, piramidele, Luxorul, Karnakul, să privești în jos unde, la doi pași, clipocește
Festivalul filmului de la Cairo: Întâlniri la umbra piramidelor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105937_a_107229]
-
morții (cf. M. Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de moarte: „Vorbind despre moarte mă simt mai puternic și mai viu”, simțea nevoia să (se) mărturisească poetul. Artistul (tînăr, de regulă), iubindu-si artă și Indurînd „groază”, contemplă rodul pieritor (deci nu increatul), descompunerea, degradarea etc., vegheat de trupul bănuielnic. Metamorfozele trup/ suflet În variantele Doinei, moartea (ritualizata) că „rod perfect”, prezența ei (familiară, senzuala) par a Întreține - accentua N. Manolescu - un manierism fundamental, nutrind „o poezie monocorda”, condamnată: „suferințele
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar, „În plînsoare”, poetul, asumîndusi riscul monotoniei, purcede la un ritual de exorcizare a răului, convins că sentința s-a dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit? Ce-i el, să-l iei În seamă, să-l ai În cercetare ? 5. Aproape că pe Îngeri l-ai pus și prețuit Si-ai Înecat În glorii faptura-i pieritoare. 6. L-ai Înălțat În cinste, i-ai dat În stăpânire Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpă lui ai pus 7. Și oile și boii și pasărea de sus, 8. Și fiarele și peștii zvâcnind că o sclipire... 9. Numele
Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
înseamnă "unice" pentru toți oamenii. Astfel, în locurile în care Aristotel vorbise despre un "intelect pasiv" ca parte a sufletului individual și deci coruptibil, el se referise, spune Averroes, la "imaginație", care este legată de senzație, o facultate somatică, adică pieritoare. Aceasta este numită intelect pasiv, distinct de cel posibil, care este separat. El considera că Alexandru din Afrodisia se înșelase atunci când redusese Intelectul posibil la o simplă dispoziție a sufletului individual. Intelectul posibil poate fi înțeles ca o dispoziție, dar
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
extrinsec. El furnizează intelectului activ acel ceva în care ideile sunt „depozitate” . Individul nu posedă decât un intelect pasiv, o simplă predispoziție naturală de a primi inteligibilele („imaginația”), dar care nu este receptivă prin sine. Această predispoziție este corporală (deci pieritoare), iar activarea ei se produce prin contactul cu intelectul agent universal. Astfel încât, pentru a fi posibilă cunoașterea, intelectul pasiv trebuie luminat de intelectul agent sau activ. Întâlnirea dintre intelectul agent universal și intelectul pasiv al individului pune în funcțiune predispoziția
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
fiu, așa Încât memoria colectivă, pe diverse paliere ale menținerii ei, era drămuită În mod chibzuit fiecărui membru al comunității. Prin grila teoriei hasidinilor, memoria colectivă ca și identitatea religioasă se cuvine a fi consemnate „nu prin Înscrisuri sau alte hrisoave pieritoare, ci prin povești și oralitate, considerând că În lume nu există texte, există doar cititori”. Cu o rară Îndârjire, adepții hasidini refuzau preamărirea și fariseismul, refugiindu-se În smerenie și anonimat. Ei insistau : „Dacă vrei să trăiești mai mult, caută
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
observat că Pârvan avea o înzestrare intelectuală obișnuită, dar în ciuda „normalității” ei, mintea îi era „exercitată în toate potențele” sale, munca pentru el semnifica „asceza”, iar truda constantă pentru atingerea unui ideal se transformă într-o filozofie existențială. Viața este pieritoare, dar omul poate înfrînge moartea și uitarea prin creație, iar cel ce urmărește atingerea unui anume țel în vremelnica-i existență pământeană trebuie luat ca îndemn și simbol de suflet ardent: „... dacă nu fiecare este în stare să devină un
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
atât de veche încât nimeni nu știe cât de departe merge în trecut. Naratorul afirmă că originea ei trebuie căutată într-o profeție veche: „Un nume glorios va cunoaște o cumplită prăbușire, atunci când, ca un călăreț suit pe cal, natura pieritoare a familiei Metzengerstein va învinge nemurirea familiei Berlifitzing”. Tânărul Frederick, baron de Metzengerstein, moștenește averea familiei la vârsta de 18 ani (deși vârsta este schimbată în multele sale republicări) și începe să arate un comportament deosebit de crud, „comportamentul de moștenitor
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
le transmite urmașilor ca un ghid pentru generațiile următoare, de "„a salva de la înec scânteile, luminile, misterele la care noi... am avut acces în momentele privilegiate ale istoriei noastre, chiar dacă știm că și cele păstrate și reactualizate vor fi la fel de pieritoare”".
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
august 1880] ["FAȚĂ CU ȘTIRILE... Față cu știrile publicate de ziare străine despre ivirea de bande armate la marginele Dobrogei, foaia oficioasă din Strada Doamnei găsește de cuviință a desluși opinia publică că n-au fost decât niște bieți turci, pieritori de foame, cari nu mai găsesc alt mijloc de trai decât acela de-a se înarma și de-a prăda. Cu atât mai bine dacă nu e nimic mai mult. Am reprodus acele faime fără a le da importanță și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
doar vocația; mai exact, spre a folosi totuși termenul îi confirmă ideologia (dacă înțelegem prin aceasta, cum ar spune Adrian Marino, critica ideilor literare, iar nu articleria sezonieră și, când nu e strânsă între coperți de istorie literară, una inevitabil pieritoare). Prin urmare, ideologia: în cazul lui Theodor Codreanu (autor, din 1981 încoace, de romane Marele zid și, în sertar o vreme, Varvarienii -, autor apoi de eseuri ample 91 consistente, uneori răzvrătite Modelul ontologic eminescian, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Controverse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe Gavriil, pe Rafail și pe ăilalți înaripați, ca să se lupte ei, corp la corp, cu Necurații? De ce, Poetule? De ce...? Pentru că Paradisul terestru, lumea, a fost dăruită drept sălaș, acoperiș și drept grădină, fiilor și fiicelor lui Adam Kadmon, omenirii pieritoare, nu Arhanghelilor! Nu Prea-Fericiților! Nu lui Michael! Răutatea voastră v-a pierdut Grădina și tot voi trebuie să v-o răscumpărați! Să biruiți! Să spargeți, odată și-odată, cercul acesta vicios! Un nou început, va aduce un nou legământ, grăiește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
albă ca din altă lume, cu capul îngropat în arcuirea molatică a gâtului. - „Noi suntem esența, grăi, n-avem nimic comun cu toate aceste cupluri pe care le vezi și care se cred fericite, dar fericirea lor e înșelătoare și pieritoare ca mireasma florilor de miozotis, pentru că nu-și sunt unul altuia împlinirea. Fiecare rătăcește căutând-o, ele sunt numai iluzia unității către care tânjesc, și vor rătăci încă mult, obositor și tragic, roade ale întâmplării, fiecare destinat unei singure împliniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ptolemeu confirmă că Demiurgul care a proclamat Legea este un just intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură psihică, corespunzător Omului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Personajul este un arhetip, adesea purtând și un nume simbolic: Ulise călătorul - ce se reîntoarce din Ithaca la Troia, alchimistul Tristan - ce se volatilizează din fața oamenilor regelui veniți să-i ceară aurul produs, vrăjitoarea Mela, „cea neagră” - care naște lumile pieritoare prin puterea gândului, iar el, personajul, evoluează în situații ce dobândesc caractere arhetipale. Capacitatea scriitorului de a inventa astfel de situații pare inepuizabilă, pornind de la cele cu trăsături de fabulă (un copil privește atent la musafirii părinților săi și descoperă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]