118 matches
-
Driss, Ducard, Dominique, Vocabulaire des études sémiotiques et sémiologiques, Honoré Champion, Presses universitaires de Franche Comté, coll. "Lexica, mots et dictionnaires", Besançon, 2009. Aquien, Michèle, Molinié, Georges, Dictionnaire de rhétorique et de poétique, Librairie Générale Française, Paris, 1996. Amossy, Ruth, Pierrot, A. Herschberg, Stéréotypes et clichés. Langue, discours, société, Nathan, Paris, 1997. Anscombre, Jean-Claude, Ducrot, Oswald, L'Argumentation dans la langue, Mardaga, Liège, 1983. Antohi, Sorin, Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura Științifică, București, 1991. Antohi, Sorin, Civitas imaginalis. Istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lapidarității, limpezimii și al proximității concretului. Când reușesc să fiu cât mai aproape de acest ideal atât de rar, vai ceea ce scriu este atât de fluent, încât și copiii pot să mă citească". Așa se face că autorul își consideră narațiunile "Pierrot ou les secrets de la nuit" și "Amandine ou les deux jardins" drept cele mai reușite lucrări, pe motiv că sunt de inspirație metafizică și totodată îi pasionează pe copiii de șase ani. De peste patruzeci de ani, Michel Tournier (n. 1924
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.539-573 PESSIN, Alain, Le mythe du peuple et la société française du XIX siècle, P.U.F., Paris, 1992 PICQ, F., Libération des femmes, leș années mouvements, Seuil, Paris, 1993 PIERROT, Jean, Mythe et littérature, P.U.F., Paris, 1976 POPESCU, Marian, Drumul spre Itaca. De la text la imagine scenica, Meridiane, București, 1990 PREISS, Axel, XIXe siècle, Bordas, Paris, ț.2, p.1851-1891 PRUNER, Michel, L'analyse du texte de théâtre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc. Nou e însă personajul liric, insolit pentru spațiul românesc, marcat sensibil de lectura Contesei de Noailles, la care trimit nu doar accesele de superbie, îndrăzneala imaginilor senzuale, scepticismul religios și chiar apostazia, plânsul pe „răscoliri de jar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
lup / creierul începe să zboare prin cameră”, gura lumii se măsoară cu lanțul de la bicicletă, liniștea huruie ca aspiratorul, inima este o păpușă mecanică, ochii se fac de sticlă, iar sufletul se declară „un dicționar funerar”. Cu o „fantezie de Pierrot incorigibil cabotin”, cum spune Nicolae Manolescu, poezia lui I. are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
Înnebunesc și-mi pare rău, București, 1990; Poeme alese. 1975-1990, Brașov, 2002. Repere bibliografice: Grigurcu, Existența, 516-521; Simion, Scriitori, IV, 508-513; Regman, Nu numai, 262-265; Ioan Milea, Cuvinte în libertate, APF, 1990, 5-7; Coșovei, Pornind, 115-122; Nicolae Manolescu, Coșmarele lui Pierrot, RL, 1990, 46; Diana Adamek, La marginea spectrului, TR, 1990, 49; Steinhardt, Monologul, 145-149; Ioan Holban, Zile de viol și râs, CRC, 1991, 4; Bucur Demetrian, Zgomotul și furia, R, 1991, 3; Ovidiu Verdeș, Descoperirea unui topos: nebunia, VR, 1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
BIBLIOGRAFIE* Amossy, R., A. Herschberg Pierrot, 1997, Stéréotypes et clichés. Langue, discours, societé, Paris, Nathan. Avram, M., 1967, " Genul comun în limba română", în SCL, XVIII, 5, p. 479−489; reprodus în Avram (2005), p. 64−79. Avram, M., 1977, "Particularități sintactice regionale în dacoromâna", în
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
doar în decupajul parodic, substanță de contrast iremediabil generatoare de comic. Pornind de la stilistica propusă de Leo Spitzer ar trebui să identificăm etimonul stilistic al operei, acea recurență semnificativă. Ceva ne ajută în acest sens și anume ceea ce Anne Herschberg Pierrot numește clișaj ăclichage) ca practică a clișeului „la tentative de reproduire un modèle figé”, „la structure logique du cliché” redefinită ca „l’inté- gration à un thème d’un ou de plusieurs prédicatăs) défi- nitionnelăsă obligéăsă”, „comme intégration à un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
printr-un comentariu sau chiar de context. O didactică și sintetică trecere în revistă a întregii problematici a raportului dintre clișeu și literatură o avem în capitolul „Clichés, stéréo- types et littérature” din volumul lui Ruth Amossy și Anne Herschberg Pierrot, Stéréotypes et clichés. Langue, discours, société . Cel mai adesea, la Caragiale, clișeele provin din uzura unui aparat retoric utilizat în exces. De fapt, avem o dublă deformare a limbajului la Caragiale, cea a unui tip de discurs romantic cu tropii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
francez. Trebuie spus că, la vremea respectivă (1965), Noul Val era ”trendul” cel mai autoritar și mai zgomotos din cinematograful mondial. în același an cu filmul de debut al lui Pintilie, Jean-Luc Godard scotea două filme extrem de importante Alphaville și Pierrot le Fou , François Truffaut Fahrenheit 451, iar Alain Resnais făcuse deja filmele sale cele mai celebre, Hiroshima mon amour (1959) și Lannee derniŁre à Marienbad (1961). 1959, anul nașterii Noului Val cu filmele sale cele mai reprezentative (Truffaut, Les
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de idealul lapidarității, limpezimii și al proximității concretului. Când reușesc să fiu cât mai aproape de acest ideal vai, atât de rar ceea ce scriu este atât de fluent încât până și copiii pot să mă citească". Drept care autorul își consideră narațiunile "Pierrot ou les secrets de la nuit" și "Amandine ou les deux jardins" drept cele mai reușite lucrări, pe motiv că sunt de inspirație metafizică și totodată îi pasionează pe copiii de șase ani. Iuliu Rațiu are idei clare, bine conturate și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mintală. Va să zică, îi vizitez cu regularitate, încercînd să le stîrnesc interesul. Ultima oară am făcut un lucru magnific: am adus un desenator și i-am pus la îndemînă coli mari de hîrtie. În fața tuturor acestor copii am spus povestea cu "Pierrot și secretele nopții", iar în timp ce vorbeam, desenatorul, trecînd de la o pagină la alta, ilustra cu un cărbune ceea ce povesteam. După ce am încheiat le-am oferit copiilor o tavă cu bucăți de cretă de toate culorile, îndemnîndu-i să coloreze imaginile. Au
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
ritmurile vieții de zi cu zi. Unor creații dedicate eroismului istoric sau mitologic li se alătură altele cu subiecte mai frivole. Trupele de comedianți italieni alungate în 1697 de Madame de Maintenon sunt rechemate. Caractere pline de vervă - Arlequin, Scaramouche, Pierrot, Mezzetin - se reîntorc pe scenele pariziene. Toate patru apar de altfel în imaginea nocturnă pe care Watteau a intitulat-o Dragoste în Teatrul Italian și sunt prezente în numeroase alte lucrări ale artistului... Pierrot, figura centrală a Comedianților italieni (1719-20
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
Caractere pline de vervă - Arlequin, Scaramouche, Pierrot, Mezzetin - se reîntorc pe scenele pariziene. Toate patru apar de altfel în imaginea nocturnă pe care Watteau a intitulat-o Dragoste în Teatrul Italian și sunt prezente în numeroase alte lucrări ale artistului... Pierrot, figura centrală a Comedianților italieni (1719-20), iubitul părăsit, îmbrăcat în alb, are aceeași privire tristă, visătoare și atotștiutoare pe care o regăsești în portretul pe care Nadar, unul dintre primii maeștri ai artei fotografice, l-a făcut celebrului mim Charles
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
postat pe site-ul Ministerului Culturii. Publicul va avea prilejul să admire tablouri de valoare excepțională, opere de referință din creația maeștrilor români. Printre aceste, pe simeza expoziției se vor afla "Ulcica cu flori de câmp", a lui Ioan Andreescu, "Pierrot", de Ștefan Luchian, "Pescarul și muza" și "Pe verandă", ale lui Nicolae Tonitza, "Frații", de Sava Henția, și "Cusătoreasa" lui Nicolae Vermont. "Pierrot" este unul dintre cele mai reușite portrete din creația pictorului Ștefan Luchian, definitoriu pentru armonia dintre surprinderea
"Maeştri ai picturii româneşti” la Muzeul Brukenthal by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21986_a_23311]
-
Printre aceste, pe simeza expoziției se vor afla "Ulcica cu flori de câmp", a lui Ioan Andreescu, "Pierrot", de Ștefan Luchian, "Pescarul și muza" și "Pe verandă", ale lui Nicolae Tonitza, "Frații", de Sava Henția, și "Cusătoreasa" lui Nicolae Vermont. "Pierrot" este unul dintre cele mai reușite portrete din creația pictorului Ștefan Luchian, definitoriu pentru armonia dintre surprinderea specificului psihologic al personajului și echilibrul limbajului plastic. Subiectul, un personaj din commedia dell'arte, înveșmântat în cunoscutul port alb, îi prilejuiește autorului
"Maeştri ai picturii româneşti” la Muzeul Brukenthal by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21986_a_23311]
-
la conți, la baroni, la bancheri, la oricine, numai la mine nu te gândești. La mine, jidovul umil și rătăcit, eu, care nu sunt nici conte, nici bancher, nici luptător, nici artist, care într-un cuvânt nu sunt decât un Pierrot, dar care nu m-aș da pentru toți bancherii și artiștii de pe lume nu pentru că i-aș detesta sau m-aș crede superior lor, ci pentru că eu nu pot fi decât eu și iubirea mea este unică și nu se
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
lângă drum, Marginea pădurii, Căpițe de fân); scene de stradă (Place de la Concorde, iarna, Ploaie, Birja); suburbii transformate de revoluția industrială (Calea ferată, Locomotiva, Vapor cu aburi, Courbevoie: fabrici la lumina lunii), scene de circ și café-concert (Seară de teatru, Pierrot și Colombine, Trombonist). În plus, o mulțime de "portrete" - Boneta, Băiat cu pălărie de paie, Femeie pescuind, Umbrela - în care, ca și în picturi, trăsăturile personajelor sunt neindividualizate. Neobișnuit pentru un artist al secolului al XIX-lea, Seurat desenează fără
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
Nicolae Manolescu Într-un eseu instructiv și amuzant din volumul Les vertes lectures (unde vertes are sensul de naive, pentru copii) (ediția a 2-a de la Gallimard, 2007), Michel Tournier își analizează o povestire mai veche intitulată Pierrot sau misterele nopții. Personajele sunt, până la un punct, cele din commedia del'arte, Pierrot, tăcut, timid și selenar, Arlechin, locvace și pitoresc, și Colombina, logodnica primului, la care se întoarce după o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
vertes lectures (unde vertes are sensul de naive, pentru copii) (ediția a 2-a de la Gallimard, 2007), Michel Tournier își analizează o povestire mai veche intitulată Pierrot sau misterele nopții. Personajele sunt, până la un punct, cele din commedia del'arte, Pierrot, tăcut, timid și selenar, Arlechin, locvace și pitoresc, și Colombina, logodnica primului, la care se întoarce după o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o narațiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
logodnica primului, la care se întoarce după o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o narațiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol a făcut un film în 1939. La Giono și Pagnol, Pierrot e brutar, nici tânăr, nici frumos, Arlechin e păstor și cântăreț la ghitară, iar Colombina, iubita brutarului, fuge cu păstorul, dar revine nu după mult timp la căldura cuptorului. Cu aproape aceeași repartiție a rolurilor mai este, își amintește Tournier
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
după mult timp la căldura cuptorului. Cu aproape aceeași repartiție a rolurilor mai este, își amintește Tournier, și un film al lui Marcel Carné din 1945. Nu-și amintește, în schimb, de o povestire a lui Arthur Schnitzler, în care Pierrot e un astronom cu ochii nedezlipiți de pe cerul nopții, Arlechin, un păstor și cântăreț din fluier, cu care fuge în lume Colombina, soția astronomului. Fiecare dintre cei cinci autori moderni tratează tema vechii commedia del'arte în felul său, mai
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
am citit povestirea lui Giono), sau, încărcând triunghiul amoros de o puternică sexualitate, Schnitzler. George Steiner și-ar fi putut ilustra cu această suită topologiile lui culturale. Cea mai complexă relație este la Tournier. Ca și singura interpretare a temei. Pierrot este la Tournier tot un brutar, dar Colombina este, ea, spălătoreasă (în franceză, blanchisseuse are un prim sens derivat de la înălbirea rufelor, sens important în contextul povestirii lui Tournier). Își face apariția într-o trăsurică viu colorată Arlechin, care e
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
sens derivat de la înălbirea rufelor, sens important în contextul povestirii lui Tournier). Își face apariția într-o trăsurică viu colorată Arlechin, care e zugrav de meserie. Îi zugrăvește Colombinei spălătoria. "O convertește la culoare", scrie Tournier. Colombina îl părăsește pe Pierrot pentru Arlechin și se face boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârșește însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-o bună
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]