117 matches
-
1994, 7-8; Augustin Frățilă, Țara mutanților, L, 1994, 41; Codrin Liviu Cuțitaru, Pledoarii în contumacie: nouăzeciștii, CNT, 1994, 43; Mircea Țuglea, Proematicon: îngerul Luca printre mutanți, CNT, 1999, 45; Radu Andriescu, Ovidiu, ,,Timpul”, 2000, 2; Radu Pavel Gheo, Poetul meu Pierrot, O, 2000, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 149-153; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 226-228; Tudorel Urian, Ucigaș fără simbrie, RL, 2003, 32; Andrei Bodiu, Disperare impură, OC, 2003, 126. Ș.A.
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
Tudor Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Maroc, București, 1970 (în colaborare cu Dumitru Dumitrescu); Giaccomo Giovanni Casanova, Memorii, pref. Silvian Iosifescu, București, 1970; Maxime Delamare, Triplu salt mortal, București, [1970]; Rainer Maria Rilke, Auguste Rodin, București, 1970 (în colaborare cu Emil Manu); Raymond Quéneau, Amicul meu Pierrot, pref. Val Panaitescu, București, 1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred de Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel Capek, Povestiri
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
viitoare”, „Gazeta cărților”, „Cele trei Crișuri”. Prim-redactor al ziarului „Transilvania românească” (Alba Iulia), devenit „Săptămâna” (Ploiești), trimite corespondențe la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Rampa”. Scoate, la Ploiești, ziarele „Scânteia” și „Săgeata”, semnând și cu pseudonimele Mephisto, Maître Gaudissart, Pierrot, Sandu Miriște ș.a. Tipărește placheta Iubire albă (1923), alte poezii mai apărându-i în „Gândul nostru” (Iași) și „Tribuna nouă” (Arad). Anunța acum și un roman în trei volume - Aurul negru, Aurul roșu, Aurul galben -, dar, bolnav de tuberculoză, se
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
naive ale serilor: zâna cu degete pe pleoape, zâna cu degete pe buze. Basmele și chipurile ingenue ale povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie, cu tuleie și coșuri, oh, de ce nu sunt mai frumos ? Ce nedumeritoare milă străină pentru acest tinerel pe care aproape cu nepăsare îl las să alerge - ooo, cât de orb ! - spre suferințele lui viitoare ! Da, îl las, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face o asemenea ispravă. A merge pe linia filozofiei culturii făcute cu mijloacele formalismului modern ar fi, cred, singurul mod de a mântui și logica, și pe tine. Orice logician, când apucă pe drumul fără întoarcere al logicii, devine un Pierrot: o ființă pe jumătate albă, pe jumătate neagră. Făcută fără deschidere culturală, logica te fisurează. Menne se răscumpără ca om ducîndu-se cu regularitate la biserică; Bochenski se salvează încercînd să anexeze logica la catolicism. Tu faci poezie, fără să te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
criticii partizani, pe risipitorii de superlative, pe criticii bârfitori, pe academizanții cu orice preț. Ca unul care debutase editorial mimând stilul altora, unii s-au grăbit să-i plaseze volumele următoare sub semnul jocului facil. Poetul a putut părea un Pierrot balcanic, un mim, un amator de funambulesc sau un Păcală modern gata să ia înțelesurile de-a-ndoaselea; însă de la remarcabilele Poeme din 1965, continuând (anul următor) cu Moartea ceasului, ulterior cu Tinerețea lui Don Quijote (1968), cu Suflete, bun la toate (1972
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mine și dacă știam ce le-așteaptă, le frecam acasă cu tărâțe. DON JUAN: Ia spune acum, frumoasă Charlotte, nu cumva ești măritată? CHARLOTTE: Nu sunt măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de idealul lapidarității, limpezimii și al proximității concretului. Când reușesc să fiu cât mai aproape de acest ideal vai, atât de rar ceea ce scriu este atât de fluent încât până și copiii pot să mă citească". Drept care autorul își consideră narațiunile "Pierrot ou les secrets de la nuit" și "Amandine ou les deux jardins" drept cele mai reușite lucrări, pe motiv că sunt de inspirație metafizică și totodată îi pasionează pe copiii de șase ani. Iuliu Rațiu are idei clare, bine conturate și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lapidarității, limpezimii și al proximității concretului. Când reușesc să fiu cât mai aproape de acest ideal atât de rar, vai ceea ce scriu este atât de fluent, încât și copiii pot să mă citească". Așa se face că autorul își consideră narațiunile "Pierrot ou les secrets de la nuit" și "Amandine ou les deux jardins" drept cele mai reușite lucrări, pe motiv că sunt de inspirație metafizică și totodată îi pasionează pe copiii de șase ani. De peste patruzeci de ani, Michel Tournier (n. 1924
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.539-573 PESSIN, Alain, Le mythe du peuple et la société française du XIX siècle, P.U.F., Paris, 1992 PICQ, F., Libération des femmes, leș années mouvements, Seuil, Paris, 1993 PIERROT, Jean, Mythe et littérature, P.U.F., Paris, 1976 POPESCU, Marian, Drumul spre Itaca. De la text la imagine scenica, Meridiane, București, 1990 PREISS, Axel, XIXe siècle, Bordas, Paris, ț.2, p.1851-1891 PRUNER, Michel, L'analyse du texte de théâtre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
376 Am împrumutat distincția realizată de Ion Negoițescu, în Poezia lui Eminescu (EPL, București, 1967, ediția a II-a, Editura Eminescu, București, 1970), cu privire la cele două dimensiuni ale poeziei eminesciene, cea din antume și cea din postume. 377 Apud Jean Pierrot, The Decadent Imagination 1880-1900, traducere de Derek Cotman, The University of Chicago Press, Chicago and Londra, 1981, p. 61. 378 Sigmund Freud, Opere 3. Psihologia inconștientului, colecție coordonată de Vasile Dem. Zamfirescu, traducere din limba germană de Gilbert Lepădatu, George
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Roșie. Se uita la ea fără speranță, la fel de uimit de măreția Rusiei cum fusese și Jim de camera familiei Frankel. — Hitler va fi la Moscova de Crăciun. Germanii Înaintează mereu. Mama sa stătea la fereastră, Îmbrăcată În costumul ei de Pierrot, privind cerul de decembrie, de culoarea oțelului. Coada lungă a unui zmeu funerar chinez se ondula de-a lungul străzii, dînd din cap În timp ce Își arunca zîmbetul feroce spre casele europene. Probabil că ninge la Moscova. Poate că vremea rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Amherst Avenue era plin de mașinile europenilor care se duceau la petrecerea de Crăciun. În toate cartierele occidentalilor, oamenii purtau costume de bal mascat, de parcă tot Shanghai-ul devenise un oraș al clovnilor. 2 Cerșetori și acrobați În costume de Pierrot și de pirat, părinții lui ședeau tăcuți În timp ce o porniră spre Hungjao, o regiune, aflată la opt kilometri vest de Shanghai. De obicei, mama lui Îi atrăgea atenția lui Yang să aibă grijă să nu-l calce pe bătrînul cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
actorilor din Lunghua, Ce Înseamnă să fii onest, dar domnul Wentworth refuzase să-l distribuie. ...Avem aici programe, distracții, conferințe Și muzică și dansuri avem, după dorințe... Repetiția nu era reușită. Cele patru fete din cor, Îmbrăcate În costume de Pierrot, stăteau pe așa-zisa scenă din lăzi de ambalaj, Încercînd să memoreze cîntecul. Supărate din cauza raidului aerian, femeile Îl ignorau pe domnul Wentworth și erau atente la cer. În ciuda luminii fierbinți a soarelui, Își frecau brațele ca să se Încălzească. Auditoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vor trece În același mod. Zeci de rachete de tenis atîrnau de mînerele valizelor; mai erau și bastoane de cricket din Extremul Orient și undițe de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau pe șosea cu saboții lor de lemn și se alcătuiau o procesiune lungă de vreo trei sute de metri. Efortul de a-și căra bagajele Începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia de lemn, Jim iuți pasul. După atîția ani fără nimic care să-i aparțină, nu voia să arunce nimic acum. Se gîndi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să dea o raită prin lagărul pustiu. Deja simțea că Lunghua se adună din nou În jurul său. CÎnd se apropie de spital, Începu să spere că doctorul Ransome ar putea fi acolo. La intrarea În Baraca 6, un costum de Pierrot udat de ploaie al Studenților În anul doi la Lunghua zăcea Într-o baltă de noroi. Jim se opri să curețe cutia Spam. Spălă eticheta cu dantelele costumului, amintindu-și lecțiile doctorului Ransome despre igienă. Jaluzelele de bambus erau lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scriitorului de mare anvergură e, fără Îndoială, Îndemânatica și eleganta diferențiere a eroilor. Nevinovatul păpușar napolitan care va fi umplut de iluzii duminicile copilăriei noastre rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a bunghit că șozurile mergea din rău În mai rău. Cu sănătosu gând să-i Împlementez o doză babană dă veseleală, m-am nemerit să-i duc Într-o duminică, care atmosfera ei să arăta aparentă, pă piticii Îmbrăcați În pierrot a lu doctoru Margulis, iar luni l-am dedulcit pă juma la monomania cu mersu la pescuit În bălți. Ce nebuneală-ntre urechi și cu pescuitu ăla: că tomna io am rămas bușbeu ca tontu. Monșeru dă Broscoui-țestos iera În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
2000, 2003; Zafiu 1992, 2007: 29-101; Manoliu-Manea 1993a; Vintilă-Rădulescu 1995; Bocancea 1998; Sălișteanu-Cristea 1998; Avram 1999; Sălăvăstru 1999; Tudor și Gavrilescu 2002. Pentru o trecere în revistă a contribuțiilor legate de limbajul politic românesc, v. Mihai 2006. 30 Amossy, Herschberg Pierrot 1997: 118. 31 Vorbind despre apariția unor "șlagăre lexicale"(cauzată, în opinia sa, de comoditate, snobism, dorința de a "epata" etc.), Iordan (1975a: 249) adaugă: "Noroc - și aceasta este o consolare - că ciurul și sita vremii lucrează și aici [...] și
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
BIBLIOGRAFIE* Amossy, R., A. Herschberg Pierrot, 1997, Stéréotypes et clichés. Langue, discours, societé, Paris, Nathan. Avram, M., 1967, " Genul comun în limba română", în SCL, XVIII, 5, p. 479−489; reprodus în Avram (2005), p. 64−79. Avram, M., 1977, "Particularități sintactice regionale în dacoromâna", în
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]