70 matches
-
în măsura plăcerii pe care a obținut-o prin păcat. A suferi martiriul echivalează în ochii lui Dumnezeu cu martiriul însuși. Este o aspirație comună persoanelor profund religioase, fie evrei sau creștini, catolici sau protestanți. Pietiștii evrei germani, ca și pietiștii din alte părți, au știut întotdeauna că a muri pentru Dumnezeu este mai ușor decât a trăi pentru el. Și în cazul lor, suntem departe de trecerea la faptă. "Martiriul spiritual", sacrificare recurentă a instinctelor primare din iubire pentru Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1994. Controverses (2), iunie 2006, număr special: La Politique des mémoires en France. Dadrian, Vahakn N., Autopsie du génocide arménien, trad. din engleză de Marc și Mikaël Nichanian, Complexe, Bruxelles, 1995. Dan, Yossef, " Problema sfințirii Numelui lui Dumnezeu în gândirea pietistă așkenază", în Război sfânt și martirologie în istoria Israelului și în istoria popoarelor, Societatea istorică israeliană, Ierusalim, 1968, pp. 121-129 (în ebraică). Dean, Carolyn J., The Fragility of Empathy after the Holocaust, Cornell University Press, Ithaca/Londra, 2004. -, "Recent French
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Death...", op. cit., pp. 43-44. 16 Despre poezia martirologică, a se vedea îndeosebi Susan L. Einbinder, Beautiful Death. Jewish Poetry and Martyrdom in Medieval France, Princeton University Press, Princeton/Oxford, 2002. 17 Yossef Dan, " Problema sfințirii Numelui lui Dumnezeu în gândirea pietistă a așkenazilor", în Război sfânt și martirologie în istoria Israelului și în istoria popoarelor, Societatea Istorică din Israel, Ierusalim, 1968, pp. 128-129 (în ebraică); H. Soloveitchik, "Halakhah, Hermeneutics...", op. cit., partea I, 94 (1), iarna 2004, p. 101; id., partea a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
biroului politic al PCF au îndemnat "adunarea comuniștilor" să se mobilizeze de urgență pentru a salva cartea amenințată lupta politică în mod direct. S-a trecut de la încredere la neliniște, și nu fără motiv. Liturghia făcliei a avut versiunea sa pietistă, predicantă. Hugo către muncitorul analfabet: "Cartea, dușmanul stăpînirii, îți este avantaj Și cauză Actul tău de credință este biblioteca Ai uitat că eliberatorul tău este cartea? Cartea este acolo sus; Strălucește și iluminează Distruge eșafodul, războiul și foametea Vorbind despre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Formarea fondatorilor religioși din Verona Cultura catolică italiană a secolului XIX a fost privată de idei inovatoare, spre deosebire de secolele precedente, bogate de fundații religioase cu originalitate tipică. În general, studiile teologice erau sărace de conținuturi și subliniau o marcată tendință pietistă și o moralitate devoțională. Și, în mod evident, această cultură și formare o regăsim și în viața fondatorilor și în fundațiile religioase ale Veronei de sfârșit de secol XIX. Printre ei nu găsim «inventatori» de noi spiritualități sau maeștri de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Potrivit lui Luther, cele două lumi sunt de origine divină și prin natura lor, dar separate. Până în ziua de azi clerul luteran, în conformitate cu tradiția, s-a obținut să intervină în viața politică. Însă Biserica protestantă are de asemenea reprezentanți ai mișcării pietiste care doresc încurajarea implicării creștinilor în politică pentru a opri secularizarea crescândă (D. Hanley, "Introduction: Christian Democracy as a political phenomen", in D. Hanley (ed.), Christian Democracy in Europe, A Comparative Perspective, Pinter Publishers, London&New York, 1994, p. 8). 8
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Scrisoarea I" "o sinteză subînțeleasă între cosmogonia vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre care s-au scris zeci de studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei "un domeniu al non-semnificației închiderea absolută în opacitate la orice demers hermeneutic". Astfel, deja legendarul poem "Mai am un singur dor", o adaptare foarte personală după "De l'Election de son sepulcre" de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fie prin calitate scriiturii, ca să nu mai vorbim de necruțătorul rechizitoriu moral la care este supus în premieră Emil Cioran (1911 - 1995), mai precis biografia și opera sa în țară dar și la Paris; pentru prima oară sunt spulberate clișeele pietiste sau reziduale, în lumina unor probe zdrobitoare, Specializat în limbajul psihanalitic, autor al volumului "Dincolo de seninătate. Eseuri de psihanaliză aplicată" (2001), Valentin Protopopescu își fascinează cititorul de-a lungul a șapte capitole dense de lecturi up to date și hermeneutică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
s-a revărsat în Cartea atotcuprinzătoare, universul domestic s-a comprimat într-o Cutie, după cum viața însăși s-a restrîns în ordinea severă a unui Insectar. Ceea ce la prima vedere ar părea o simplă reducție la mormîntul gol, la imaginea pietistă a cenotafului este, în esență, o încrîncenată și neobosită căutare a Edenului. A spațiului absolut în care forma este conținutul însuși, în care corporalitatea încetează a mai fi derizorie și în care segregările diurne devin inoperante. Mai importante decît lucrările
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
nu lipsită de un anumit patetism, de ieșire din constricția unor forțe adverse, a devenit acum, printr-un îndelung și complicat proces de conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
nu lipsită de un anumit patetism, de ieșire din constricția unor forțe adverse, a devenit acum, printr-un îndelung și complicat proces de conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
insuflă, tocmai de aceea iconarii autentici sunt rari. Riguros vorbind, iconarul nu trebuie să aibă talent, adică virtuozitate plastică, ci har, adică energie venită de dincolo. Dintre fenomenele actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște povești. Potrivit acestei optici, icoana nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și cu atît mai
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și cu atît mai puțin nu face minuni. Un simplu cadru de lemn prin care se transmite un mesaj, atît și nimic mai mult. In al doilea caz, excesul pietist cere o revărsare molipsitoare de sentimentalism dulceag, apogeul fiind atins în varianta doloristă de împopoțonare a icoanelor: personajele sunt umanizate în exces, iar sfinții încep să semene la fizionomie cu vedetele de cinema. Astăzi, majoritatea icoanelor sunt deviate de la canon
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
lui Paul Gerhardt, Johannes Gruger și contemporanii săi. La sfârșitul secolului al XVII-lea coralul s a dezvoltat foarte mult dar în calitate a cunoscut un declin datorită secularizării genului și în mod special datorită divergențelor teologice dintre ortodocși și pietiști din sânul bisericii luterane. Mișcarea de restaurare a patrimoniului coralului luteran, precum și refacerea liturghiei luterane a condus la organizarea autorizată și uniformă a imnologiei protestante germane. 2. Anthem-ul<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Anthem”, 93-103. footnote>, ca gen
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
logică argumentativă filocalică, erudiție și rafinament al scriiturii. Bazat pe o vastă bibliografie, acest tratat despre estetica Ortodoxiei, conceput într-o fecundă perspectivă interdisciplinară, reprezintă un demers novator și absolut necesar pentru studiile teologice actuale, cam închistate în sinteze etnoteocentrice pietiste sau ecumeniste facile. Prin miza ei, această lucrare este esențială pentru revigorarea teologiei și a culturii române, lucrare ce restaurează prestigiul Bisericii Ortodoxe, contribuind, totodată, la primenirea unui spațiu intelectual redevabil tot mai mult agnosticismului, conformismului și anomiei uniformizatoare. Reforma
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din RP Ungară, vor avea loc mai multe simpozioane și conferințe cultice, printre care «Seminarul teologic sud-est european» și «Conferința Oberwat» la care, pe lângă reprezentanții unor biserici ale emigrației maghiare, va participa și delegatul Bisericii Reformate din țara noastră. Curentul pietist din Ungaria caută a exploata aceste evenimente, invitând mai mulți teologi din Cluj-Napoca în scopul influențării și antrenării lor la acțiuni sectariste. Semnificative în acest sens sunt informațiile furnizate de «Bartha» și «Kiss», privind solicitarea unor teologi influentabili de a
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
comportament moral reprezenta o noutate, ci crearea unor texte, diferite de Tora și halaha, care s] se ocupe de aspecte legate de etică comportamental]. Literatura acestei perioade a fost împ]rțit] de Tishby și Dan în patru categorii: filosofic], rabinic], pietist] și cabalist]. Elemente de etic] s-au înfiltrat în texte filosofice sau mistice, în predici, omilii, testamente și scrisori, povestiri și fabule, poezii, comentarii ale Bibliei și ale Mișnei și în manuale de etic] comportamental]. Revenind la prima dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țiț] chiar și în zilele noastre. O întreag] mișcare ce a debutat în secolul trecut și se caracterizeaz] prin accente moderne remarcabile, așa-numita „mișcare musar” (vezi Goldberg, 1982), este perceput] că o versiune a eticii rabinice medievale. Literatura etic] pietist] este asociat] cu un grup de mistici și pioși evrei, care poart] numele de Hasidei Ashkenaz; ei au activat în Germania secolelor al XII-lea și al XIII-lea. Aceast] literatur] se ocup] cu probleme specifice și situații concrete și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ura față de inamicul străin, în speță cel francez, care-l va face pe Henrich von Kleist să strige: "Loviți-i de moarte!"262. Cu aceasta, în jurul lui 1800 masele populare se abandonează pur și simplu unei renașteri protestante de tip pietist care anulează individualitatea dizolvînd-o într-un extaz comunitar ce face de neînțeles meschinăriile care se opun unirii frățești a întregii comunități naționale. Însă acțiunea sporadică și dezordonată a societății germane este prea puțin convingătoare. În 1817, studenții și intelectualii liberali
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nuditatea chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala, retractilitatea. Pusă în fața faptului împlinit, Salomeea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]