304 matches
-
limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
amar de vreme, invadându-mi ființa, și nimicind-o, și chircind-o, ca pe o biată păsăre speriată, și sfârșind-o, și înfricoșând-o cu teamă și oroare, deși peisajul hidos pe care îl zăresc desfășurându-se dinaintea vederii mele pietrificate este mai degrabă liniștit. Nicicând nu am crezut că am să văd cum a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii mele strălucește hâd. Prea-hâdă este, desigur, și procesiunea a ceva ce încă nu înțeleg. Procesiunea a ce, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din provincie, unde alegerile decurseseră fără accidente și fără agitație, cu excepția, pe ici, pe colo, a unei ușoare întârzieri pricinuite de vremea rea și care obținuseră rezultate ce nu erau prea diferite de cele dintotdeauna, atâția votanți siguri, atâția absenteiști pietrificați, nule și albe fără vreo semnificație specială, aceste orașe, pe care triumfalismul centralist le umilise când s-a împăunat în fața țării dând exemplu de cel mai legitim civism electoral, puteau acum să întoarcă palma modului lor de a proceda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bilanț Melodramăm întruna Acuza de intenții Că ne recuză luna Accesul la pretenții Ce seară! Nici o altă Asemenea să fie Oricare lac sau baltă Se-nchide în sicrie, În care pare-mi-se Mai plânge un oboi Atâtea lumi închise Pietrificate-n noi. Referință Bibliografică: Această seară / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ACEASTĂ SEARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361484_a_362813]
-
dus la fericire. Stăm liniștiți mâna în mână Că doi copii nevinovați, Dorind că totul să rămână Așa cum stăm, îmbrățișați. Petia 08 noiembrie 1963 *** Aleargă... Aleargă și vei prinde, visul dintâi, al copilului inocent. Diamantul Diamantul? Iluzie optică disimulata, cenușă pietrificata Referință Bibliografica: Ziua minunată / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul ÎI, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ZIUA MINUNATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361570_a_362899]
-
și dirijabilele efectuează „zbor mai ușor decât aerul”, acestea fiind umplute cu aer cald sau cu gaze, precum heliu sau hidrogen, care sunt mai ușoare decât aerul din jurul lor. Văzduhul, în toată splendoarea sa, poate reprezenta o complexitate de idei pietrificată sub forma a două cuvinte: filozofia, zborul. Și dacă ar fi să înțeleg ideea aceasta din urmă mai bine, ea ar suna astfel: filozofia zborului. Sunt două noțiuni ce par a nu avea nimic în comun și totuși se completează
FILOZOFIA ZBORULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364042_a_365371]
-
pe urmă,au luat toate lucrurile din casă.De unde avem,mă,aragazul,frigiderul,mașina de spălat, aspiratorul?Nu de la ai mei?Ai uitat? -Vechiturile astea?Aragazul ruginit și înfundat! Frigiderul care huruie ca o moară! Mașina de spălat cu axul pietrificat!Aspiratorul care zdroncăne ca o...De ce ni le-au dat,mă?Ca să-și cumpere altele noi.De ce nu ne-au dat bani să cumpărăm ce vrem noi?Să fi plătit măcar avansul la ele.Acum mama soacră are mașină de
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
moi l'âge des amours”. Henry Miller i-a spus lui Anaïs Nin: „Vivre est plus important qu'ecrire sur la vie.” Între aceste două extreme Aurel Avram Stănescu alege sentimentul nostalgic: „Ești singura ( ... )/ îți scufunzi scrisul ermetic/ în cochiliile pietrificate ale melcilor.” ) „și să ascund frumusețea zilei numai în tine!”. Și urmează adevărata trăire: „Ți-am căutat inima prin deșert,/ pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită” ( ... ) „sufletul -/ l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși”. Și iată
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
multe ori în paradigma modului optativ (modul verbal al afectării, al mâhnirii, al dorinței neîmplinite). „De s-ar putea, aș face-o poartă / prin care noi am trece-mbrățișați / sau am rămâne pironiți de soartă, / în stâlpii ei pe veci pietrificați /” - de unde, strofa următoare se comută în conjunctiv (modul subordonării, al comenzii și al virtualului): „Sărutul nostru să dureze ani, / pe lângă noi să treacă veseli mirii, / să fim pe-aleea largă, cu castani, / simbolul veșnic tânăr al iubirii”. Să nu trecem
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
Popescu are un vizibil instinct liric, un spațiu poetic bine conturat: “Zâmbesc așa, într-o doară/seara se întinde câine docil sub ferestre/uneori singurătatea miroase a pagini de carte/e acrișoară, sărată/e sângele acelui copac schimonosit de furtuni,/pietrificat/printre atâtea spice verzi și alintate” (“Singurătatea ca specie de copac”, pag. 42). Ottilia Ardeleanu pune sub fiecare titlu, în paranteză, un fel de explicație a poemului, unul sau două cuvinte care, de multe ori nu ating semnificația scontată. Textele
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
PENTRU BRÂNCUȘI Coborâtor din pisc pelasc și dac Frate cu martirul Horea din Albac Te-nsuflețește visul fantast, inedit Să urci eterna Coloana-n infinit! Pe mal, în umbra unduiosului arin Simți cum se curmă șerpuitorul chin Și la tainica, pietrificata Masă a Tăcerii Se sting pe rând undele durerii. Lași apoi timp gândului să se abată Pătrunzi lin, prin a Sărutului Poartă Iar lumea dinafară-ți pare un gol imens Când în Iubire găsești al lumii sens! Pasărea măiastra știe
GÂND PENTRU BRÂNCUŞI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349607_a_350936]
-
tot universul cunoscut. Apoi, pe Planeta Blestemelor Eterne, unde își avea Hira sălașul, nicio ființă vie venită din exterior nu putea rezista prea mult timp, din cauza vrăjii demonice care împânzea atmosfera. Puținii care se încumetaseră deveniseră un fel de exponate pietrificate într-un Muzeu al Morții. În sfârșit, presupunând că ai fi putut ajunge, printr-un miracol, viu în fața ei, era practic imposibil să o răpui în luptă. Așa că resemnarea domnea peste Galaxie, fiindcă rațiunea îți spunea că nu are sens
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
în stană de piatră. Un Iepure Luptător, probabil unul dintre puținii care se aventuraseră acolo, stătea cu ochii holbați către infinit, cu o expresie cumplită de groază și de suferință întipărită pe chip, probabil chiar înaintea morții. Dar straniul conglomerat pietrificat mai avea o caracteristică: deși iepurele murise, scotea o melodie jalnică, tânguitoare, terifiantă, către oricine ar fi îndrăznit să treacă pe acolo, la nesfârșit, ca o placă de patefon stricată. Era suficient să-i vezi figura și să asculți sunetele
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
pe parcurs ce se poate face. „OK”, am răspuns. M-a condus la mașină și a demarat după ce și-a aprins o țigară. În zece minute eram acolo. Ceea ce am văzut la intersecție m-a umplut de uimire, m-a pietrificat, m-a făcut să îngheț. Mică țiganca cu vioară își făcea numărul obișnuit. Era mai inspirată și mai... vie că niciodată. „Hai, spectacolul s-a terminat! Dacă te mai văd vreodată, te omor! Să te duci acolo, la ăia, stii
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
-ți mângâie durerea, Cu praf de acuarela pe buze să-ți picteze, O lacrima de-alean să-ți tulbure privirea, Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze. În adieri de șoapte poți desluși chemări, Minute-mpotmolite de timp pietrificat, Un înger adormit în cuib de neuitări Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat. Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții, Voi fi un amănunt în zodie de vânt, Dar visul este
ÎŢI LAS ZĂLOG UN MAC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349331_a_350660]
-
sine. Pe linii drepte, curbe ori frânte inspir aerul rece în piept picioarele cu pași siguri se contemplă unul pe celălalt. Urc deasupra de mine însumi cu ochii țintă, atenți și clari văd cum cresc în ei deșirat și gânditor, pietrificat. Referință Bibliografică: Urc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
URC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350119_a_351448]
-
de plante sau de animale, fiind foarte căutate de către paleontologi, pentru colecțiile de fosile conținute în miezul lor. În alte țări există trovanți uriași, ce ajung până la 3m în diametru, și unii presupun c-ar fi de fapt animale preistorice pietrificate. Și, uite așa, transformarea în stană de piatră nu ar mai fi doar o acțiune de basm. Țăranii din zona Munților Buzăului obișnuiesc să aducă un bolovan la porțile gospodăriilor lor, pentru că, din moși - strămoși se știe - aceștia aduc spor
EVENIMENT EXCEPŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365814_a_367143]
-
Acasa > Versuri > Iubire > MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am pietrificat iubirea În patru vânturi înălțată Răstălmacindu-i neîmplinirea Din zborul ei împiedicată Cu mâini de fluturi și-aer moale Sculptat-au vânturile
MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365589_a_366918]
-
Acasa > Versuri > Iubire > MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am pietrificat iubirea În patru vânturi înălțată Răstălmacindu-i neîmplinirea Din zborul ei împiedicată Cu mâini de fluturi și-aer moale Sculptat-au vânturile chipu’-ți Și de la creștet până-n poale Ți-au îmbrâncit în dor argintu’-ți Ca-n lanț de nemurire
MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365589_a_366918]
-
simpla Să-ți cuibărească zala firii Și firul anilor, la tâmplă, Să-l împletească, rod iubirii Să ți se-nece-n piatra sacră Tu, renunțând la nemurire, S-aduni verile în lacră ‘Ndoind a soarelui orbire Referință Bibliografică: Mi-am pietrificat iubirea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1719, Anul V, 15 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365589_a_366918]
-
după un timp, pe drum se aude trecând un car, scârțâind) Așa trebuia să fie, așa trebuia să se întâmple... Este bine să iei lucrurile ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Materialul cu care lucrez eu este însăși materia pietrificată, condensată. Ea este bătrână de miliarde de ani, și asta este ca și cum mâna ta s-ar întinde mult în trecut, (vorbește rar, greoi) și tu te-ai întinde o dată cu ea, sufletul tău s-ar întinde, ar călători prin timp să
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mai mare... (tremurând, are privirile unui nebun) Nu, nu poate fi fericire mai mare decât aceasta! Și m-aș gândi la ideea aceasta până când s-ar răsturna clepsidra universului și ar veni lava materiei stelare și mi-ar topi mădularele pietrificate. ( amărât) Dar până la urmă tot i-aș da eu de cojoc. ( cade într-un moment lung de meditație ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gest cu brațul) Și totuși, o dată și o dată răsturnarea clepsidrei va fi oprită. Acest univers care bate ca o inimă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
artei și culturii noastre românești, în care profesorul Martínez Sanz cheamă la apel cinci genii universale de origine română: Brâncuși, Cioran, Ionescu, Tristan și Eliade. Ca un cercetător iscusit, îndepărtază cu meticulozitate și multă răbdare, colbul așezat de timp și pietrificat neguri și ploi de pe creațiile acestor mari români ale artei și culturii universale, folosind doar acea perie fină a grijuliului arheolog cuprins de febra descoperirii nemuririi sufletului, și care mai are puțin până să exclame evrika! Și mă întreb: S-
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
și numește, de-altfel, primul capitol „Zburând până la origine”, pentru că Brâncuși este pentru Artă în general și pentru Sculptură în special, acea origine care lipsea Artei. „Vei vedea cititorule...”, cum Brâncuși va identifica Arta Plastică cu „limbajul” natural al divinității, pietrificat de timp din păcate, cioplind-o și șlefuind-o cu blândețea și pasiunea creatorului de artă sigur pe el, pentru a-i descoperi esența − verbul ei specific! − și a o putea înțelege, iar în final a o putea cuceri, ermetizând
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]