57 matches
-
ele sunt, în orizontul judicativului constitutiv; capătă o șansă, de fapt, o linie de constituire non-judicativă a lor. Să probăm observațiile de mai sus, referitoare la trecerea subiectului logic în orizontul semantic al predicatului, și pe judecata: Orice lucru este pipăibil. Lucrul (S) a trecut în calitatea de a fi pipăibil (P); el a părăsit spațiul ontic, adică "locul său natural", trecând în spațiul logic propriu operației de predicare (atribuire de calități). Trecerea este parțială, deoarece el nu este epuizat prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt, o linie de constituire non-judicativă a lor. Să probăm observațiile de mai sus, referitoare la trecerea subiectului logic în orizontul semantic al predicatului, și pe judecata: Orice lucru este pipăibil. Lucrul (S) a trecut în calitatea de a fi pipăibil (P); el a părăsit spațiul ontic, adică "locul său natural", trecând în spațiul logic propriu operației de predicare (atribuire de calități). Trecerea este parțială, deoarece el nu este epuizat prin această predicare (atribuire), devenind doar ceva-pipăibil; el posedă și alte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensibilului și ale frumosului creator. Așadar, revenirea la sentimente, la umanioare. Omul, prin definiție, are nevoie imperioasă de vise. El trebuie educat să viseze. Lumea acționează ca lume, "lumește", și are un caracter mai accentuat de ființă decât ceea ce este pipăibil și perceptibil și în care noi credem a ne afla în largul nostru [...]. Lumea este acel veșnic nonobiectual, sub al cărui imperiu noi trăim, atâta vreme cât traseele nașterii și morții, ale binecuvântării și blestemului ne răpesc întru ființă 22. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi sau familiari, care „Îi doresc binele”! Și e adevărat acest lucru, „ei”, prietenii, familia, Îi doresc cu adevărat binele, dar... care bine?!... Desigur, cel „pipăibil”, cel al convențiilor „sănătoase” În care se scaldă cei din jur, cei care „au reușit”, cei care se bucură de prestigiu! Iar dacă creatorul nostru „rigid și Încăpățânat” rezistă tuturor presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luni de zile. Profită deci de această clipă de slăbiciune și înregistrează, fiindcă n-o să mai ai adeseori prilejul de a auzi asemenea mărturisiri, ba chiar dimpotrivă! Cu aceasta am încheiat introducerea sentimentală a scrisorii mele. Să trecem la lucruri pipăibile. Cu ocazia Sărbătorilor am obosit cumplit: acasă, la lucru, aiurea... și totuși am reușit să păstrez un soi de echilibru, inspirat din Glossele lui Eminescu: N’aie pas d’espoir, n’aie pas peur! Încerc, și închipuie-ți că reușesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și simplu însușirea spontană de a întrezări suferința ce se ascunde în celălalt. Acuitatea cu care un om privește lumea ține de memoria suferinței pe care a îndurat-o pînă atunci. Cînd ai intuit prăpastia durerii, bolgia nebuniei sau pragul pipăibil al morții, te-ai lecuit de orice formă de orgoliu obtuz: din acest moment comunicarea este posibilă. E o constatare statistică de bun-simț că oamenii sociabili sînt și cei mai conștienți de slăbiciunea lor, în timp ce oamenii siguri pe ei sînt
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
la Vartan Arachelian, de la Adrian Nastase și pînă la Preafericitul Teoctist, prezența Alexandrei a devenit, după caz, dovada peremptorie a geniului național, undă proaspătă pornită la vale (adică la deal) din bătrînul și nesecatul iezer al creativității românești și dovada pipăibila a misterului epifanic sau, cu alte cuvinte, mărturie nezdruncinata a unei alte taine a întrupării. În timp ce școală era cu totul neglijată, manualele încă saturate de marxism și de naționalism vulgar și copiii normali abandonați succesivelor bugete de austeritate, autoritățile erau
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]