368 matches
-
cinci oameni salvați, duși la spital, la terapie intensivă. Cifra cinci reprezintă cele 5 răni ale lui Isus de la răstignire: două la palme, două la picioare și una la inimă, dar și cele 5 simțuri ale omului: văz, auz, miros, pipăit, gust.
Uimitor. Simbolistica cifrelor care au marcat accidentul aviatic () [Corola-journal/Journalistic/62701_a_64026]
-
curte urca aristolochia/ (un soi de clematită: curcubețea sau remf);/ se auzea, la radio, din casă, Wilhelm Kemff, -/ când a intrat pe poarta de fier forjat, în rochia// de organdi, subțire ca roșul abajur/ din hol și foarte aspră la pipăit (mai caldă/ decât mătasea, însă); și ca o Esmeraldă,/ a vrut să le ghicească în cărți... Dar cei din jur// au declinat oferta, căci preferau să joace/ un preferans cu-aceste cartele de taroc,/ iar nu să-și devineze destinul
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
se reverse sub forma unor "icoane" așternute pe hârtie; dominanța concretului vădește "o mare îmbelșugare de viață", dar și puținătate, ariditate de idei generale. "Nici tipuri abstracte, deci, nici intrigă ideală în nuvelele lui Creangă: pretutindene carne vie și lucruri pipăite"9), remarcă Iorga, mulțumit că a desprins o concluzie totuși temperată, în ton cu modalitatea critică, fără ca ea să sune strident în urechile contemporanilor. "O capodoperă de humor" Senzaționalul este însă o trăsătură cu "două fețe": una trimite la senzația
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Constantin Țoiu Ascultând, doctorul zâmbește profesional, poci să spun și cam milos... Lăsându-se pipăit, ... ciocănit, ... scormonit, cum scormonea el pe vremuri, ca psihiatru, în gunoiul public... Nelule, dragă Nelule, - și își aprinse tacticos pipa, un Brig, cu muștiucul ros, mâncat, înălbit... Și psihanalistul povesti în cele din urmă pe îndelete cum în grădina casei
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
aștepta jos, în vestibul, cu o expresie teribilă pe chip, tot la fel ca pe vremea când era copil și ea îl zgâlțâia violent de umeri după ce făcuse vreo prostie. Nu voise să aprindă lumina pe scară și cobora pe pipăite, ca să nu observe brusc ceea ce nu va putea să nu vadă când va călca pe ultima treaptă, primele dale de piatră din marele hol stăpânit de umbre. „Delia”, o mai strigă o dată, acum fără supărare și pe ton jos, cu
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
dormitor, doar cu pijamaua pe el. Străbătu în vârful picioarelor coridorul și se opri o clipă în fața dormitorului surorii sale, până ce-i percepu clar dincolo de ușă respirația regulată. Ajunse la scară mergând cu grijă, să n-o trezească. Urcă pe pipăite cele opt trepte dinspre mansardă și se opri la primul palier, cu respirația agitată, lângă o ușă mică, nevopsită. O împinse și intră pieziș, aplecându-și capul și încercând să se orienteze în întuneric. Se lovi de un scaun plin
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
din această carte; acolo se adună și interogația activă adresată lumii și sinelui (,Cînd te vei reîntoarce,/ care parte a trupului meu te va primi mai întîi?"; sau: " Unde altcumva să-ți aduci ofrandele, zeu al vederii,/ al auzului, al pipăitului și al ierbilor crude?"; și: "și spune-ne, Stăpîne,/ care din noi e cel ce îmbrățișează,/ cel ce rămîne?"; ori: Cînd s-au deschis porțile împărătești,/ cine s-a aplecat chiar în dreptul tău/ peste lume?/ A cui oglindire ești?"), dar
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
TABLETA DE WEEKEND (99): BUCUREȘTI - CAPITALĂ EUROPEANĂ ! (I) Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Tabletă destinată responsabililor transportului în comun bucureștean „- Îți place să fii mângâiată? Să fii atinsă? Să fii pipăită? Să fii încinsă? Îți place să simți respirația celuilalt lângă urechea ta? Sau poate pe gât, ori pe față? Îți place să încerci poziții noi? Să începi rece și să sfârșești fierbinte, cu sudori? RATB !... Cu noi, fanteziile tale devin
CAPITALĂ EUROPEANĂ ! (I) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384506_a_385835]
-
2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând ,încet frumoase
AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383131_a_384460]
-
din 29 noiembrie 2015. Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând ,încet frumoase
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
fii... Citește mai mult Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă,Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii,După lungi pribegii,întors acasă.Aș vrea să mă mai dezmierzi,Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave,Aș vrea să nu te mai întorci,Să stai,să-mi spui că mai rămâi.Aș vreas-aud iar glas de clopoței,În noaptea sărbătorilor de nea,Aș vrea s-aud iar vocea ta,Cântând ,încet frumoase
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
că mi-e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea, întind mâna, sting lampa, rămân un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care bestia se pregătea să sară pe mine, l-am găsit. Aiurea! îl întrerupse Calistrat. Toiagul era la mine. Alune casem și, în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai îl atinsesem cu vârful degetelor și mă pregăteam să-l apuc. Tu erai undeva mai departe, făceai o hărmălaie asurzitoare, târându-te la vale, încercând să-l găsești și tu. No, în clipa aceea, parcă a prins viață. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în peșteră. Simțea cum groaza îl cuprinde din cap până-n vârful dege telor de la picioare. Era singur acolo, cu bestia descătușată. Cu ochii pe gura grotei, căută pe pipăite cheia de contact pe care nu reușea să o răsucească. În sfârșit, motorul tuși scurt și se puse în mișcare. Ușurat, băgă în viteză și eliberă ambreiajul. Mașina porni brusc, dar nu apucă să parcurgă mai mult de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Între cei de sus și cei de jos, mai cu seamă jos. Femeia trebuie să se culce mereu dedesubt, în cazul ăsta însă nu e culcată, ci stă în picioare, în față. O mână vine din urmă cu precauție, pe pipăite, deși n‑a chemat‑o nimeni. Cu taote astea ea vine. Se mișcă în direcția sânilor Annei, de parcă acolo i‑ar fi locul. Anna a dat acum semnalul că a sosit timpul pe care‑l așteptam cu toții. Hans, cam greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cortex creierului reptilian; mirosul i se atenuează și olfacția își pierde din acuitate. în schimb, i se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. în schimb, zadarnic am căuta în lucrările de filosofie vreun elogiu adus olfacției, gustului sau pipăitului, și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar să nu ne mulțumim cu asta și să adăugăm capacitățile deducției, rațiunii și reflecției. Să plecăm de la ceea ce ne învață văzul, auzul, mirosul, pipăitul, gustul, da, dar pentru a ajunge la certitudini prin intermediul unei operații intelectuale deductive. Plecând de la firele de praf care dansează într-o rază de lumină, abderitanii au dedus existența unor particule microscopice, invizibile, dar foarte reale. Punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unduirea De ocean răcoritor Și spălați-vă privirea În culoarea florilor Mirosiți aroma suavă A pădurii vegetale, Mirosiți tăcerea gravă De sub șalul negru, moale Și gustați cu duioșie Fire proaspete de iarbă, Savurați-le dulceața, Gustul pur, pe limba oarbă Pipăiți covorul simplu Lăsat de la Dumnezeu Și-ntoarceți-vă la iarbă Atunci când vă este greu. Ascultați iarba cum cântă Înnăuntru, în afară, Cel ce știe s-o asculte Niciodată n-o să moară. Ghiocel BRUMĂREL (Zaharia BONTE) ODĂ FEMEII 11 martie 2011
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
știu că vrei să fii iubită-n draci, Vrei și sex și sufletul în rai, Cucernică, în negru te îmbraci, Goală, gându-ți zboară la serai! Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Ai vrea și sex și pipăită, Să te frământe-n palme doi malaci, Să cazi în somn de ostoită. Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Căci vrei și sex, mușcată gura, Ai merge sus pe munte la un vraci Să stingă buzelor arsura
CĂ DOAR CAPCANĂ EŞTI, MUIERE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361548_a_362877]
-
ai speriat degeaba. Mai târziu ai să vezi că o să-ți placă. Nu mai fii și tu așa de sălbatică. Ce dracu’ ești așa de fraieră? Mai dezghețată este Maria. Am văzut că ea nu se mai sperie de un pipăit, chiar desface piciorul să simtă mâna mai bine pe pulpa ei. Doar nu o să te mănânce și nici păsărica nu o ia cu el. Rămâne tot în colivie. El doar o mângâie pe pene și atât. - Leo, ești nebună? Cum
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
cârca lui nenea Mărțișor. - Pe ei, nenicule, fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă gri-argintie, sclipitoare, dar moale la pipăit și elastică. Își puse și piatra albastră pe cap, care se transformă într-o cască ce-i acoperea capul până la umeri. Un văl alburiu îi căzu pe tot trupul făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând prelung din el prin
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
de mari, ce zici? Poate vine Petrică la colindat dacă îi mai trece gâtul... În scurt timp, mirosurile începură să dea năvală prin casă, aburind ferestrele. Frământă aluatul cu mâinile tremurătoare și deformate de artrită, împături frunzele de varză pe pipăite, pentru că privirea nu o mai ajuta și deretică încă odată în căsuța ei încălzită de la cuptorul încins. Găsi câteva globuri într-o cutie de carton rătăcită prin dulapul vechi, de pe vremea când Mihăiță stătea mai mult la ea decât la
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
care aveam case mai frumoase și mai multe acareturi[5]. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând ca să nu se plictisească. Când se coceau bine strugurii, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite că nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lână, lungă până în pământ, din material țesut la război nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele populare la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
ta. Ai răbdare, toate la timpul lor!” Da, încă nu venise “timpul ăla!” Știam că ne căutăm unul pe celălalt, orbecăind prin viață ca printr-un tunel, poate chiar atingîndu-ne cîteodată, simțind o cutremurare dar, neînțelegînd-o, ne continuăm căutarea pe pipăite, ca orbii. Mi-am pus la fereastra dinspre drum o perdea improvizată dintr-un cearceaf, ca să nu mă deranjeze lumina zilei cînd scriu la computer. Cînd vreau să văd ce mașină se hurducăie peste pod, ridic perdeaua ... Și ce perdea
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]