221 matches
-
când cântă- rostește primele versuri, tonalitatea lui Cohen se îndulcește pe parcurs, pentru că în final ea să se topească în magma îndurerata a „ororii” și „murdăriei” care au dizolvat inocentă vieții și au distrus albul imaculat al zilei. Dubiul, speranța pipernicita, remușcarea devenită formă de existență, durerea anesteziata de dorință indică atingerea unei limite pe care n-o poate alină decât moartea. Fiecare din strofele cântecului sugerează că ne aflăm într-un discurs post-mortem, ca „rostirea” cântărețului e un sunet straniu
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
stătea încremenit locului și asculta un minut, își putea auzi pulsul zbuciumat în căldura cărnii sale și pocnetul sudorii în urechi. Dacă mai stătea nemișcat alte două secunde, îl descopereau insectele, zumzăindu-i în jurul capului. Propti pușca de un bananier pipernicit și-și dădu jos bandanna; o stoarse, se șterse pe față și rămase acolo o vreme, înlăturînd țînțarii cu ea și scărpinîndu-se absent la prohab. În apropiere, un pescăruș părea să întrețină o ceartă cu el însuși, o serie de
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
abstracție de conștiința omului, care e un soi de punct de răscruce în care stihia gravitației și duhul subcuantic își dau întîlnire în mod fatal. Spiritul care clipocește în quarci și bosoni, împreună cu duhul care mișcă galaxiile, se întîlnesc în pipernicita de conștiință a omului, caz în care specia umană are un nobil rost metafizic: să fie releul care leagă macrocosmosul găurilor negre cu microcosmosul supracorzilor. Mihai Butnariu are limfa mansuetă a unui spirit tacticos, în a cărui umoare frămîntările unui
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
cecității stă în inversarea opticii dinlăuntrul căreia judecăm timpul: la mijloc e o distorsiune care ne face să credem că istoria are sens ascendent, epocile urcînd de-a lungul unei scări în cadrul căreia trecutul e inferior prezentului și incomparabil mai pipernicit decît viitorul. Acestui unghi de vedere meliorist, Eliade îi opune un unghi ciclic: omenirea trece succesiv prin cicluri la capătul cărora nu putem vorbi nici de progres și nici de regres, ci doar de providență, adică de un destin ale
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
disciplinat, de devotamentul orb, gata de crimă al semi-nebunilor și semi-responsabililor . [...] Din acest Lenin, reformator social, distrugător de idoli, inamic al oricărei evlavii și al oricărei idolatrii, n-a mai rămas, după moarte, decât o momâie. O momâie cenușie și pipernicită, expusă într-un sicriu de cristal, singură, la o amenințătoare înălțime, sub cerul nepăsător, la Moscova, în Piața Roșie. [...] Copleșit de moștenirea haosului revoluționar, Stalin s-a priceput să o reducă la cultul lui Lenin. Și, în ochii maselor proletare
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Cioroianu lămurește cam derutat-înspăimântata telespectatorime română ce are de făcut premergător și după intrarea în UE, adică: -,Trebuie să ne obișnuim cu prețurile mari..." Deci asta era chichița? Uraaaa! Și noi care, în puținătatea cugetării noastre, credeam că cu veniturile pipernicite ale majorității populației ar fi o problemă. Așadar, nu e! Doamne-ajută și vă mulțumim, fiindcă eram în mare nepricepere. Acum, gata, ne-am liniștit - gazda vă mulțumește și mai poftiți și la anu', că fain le mai ziceți! Iar dacă
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
eternitatea, aflat la câțiva metri, sub doi castani ce îl umbresc cu falnica lor coroană. Când au crescut atât de mari?... Când s-a scurs atâta timp?... În 1951, când părinții mei și-au înmormântat primul copil, erau doi puieți piperniciți, îmi povestea mama... După șapte ani, aveam să apar eu și, în pofida tuturor prejudecăților, ai mei mi-au dat numele primului lor fiu. ...și iată că nu am pierit... am rămas singur, dar încă exist. ...și am revenit mereu aici
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mielușelul cel isteț Alergând un fluturaș, mielușelul cel poznaș se trezi lângă pădure, printre tufele de mure. Tocmai pe când se gândea să revină-n turma sa, în față i-a răsărit un lup cam pipernicit. - Dragul meu, să știi că eu n-am fost niciodată rău! Este o exagerare că îmi caut de mâncare printre turmele cu miei drăgălași și... rotofei. Dacă ai să vii cu mine, am să îți arăt ce bine știe-un
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unor bieți porci, nu mai lăsa putință de tagădă. Individul era absolut hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să insist. La stânga - un individ ceva mai tânăr decât domnul cu față de porc, pipernicit, slăbuț și mereu nemulțumit. Atât de nemulțumit și de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mod cât se poate de nepoliticos să-l întrerupă pe John Euripide. Începură să aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
alocuri, cu stinghii din loc în loc ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici atât. Nu mai conta acum, bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primărie să-l supravegheze pe micul breton. Louis Despiaux, așa îl chema pe jandarm. Un tip curajos, voi mai vorbi despre el. Biroul primarului, unde se instalaseră judecătorul și colonelul, dădea spre o micuță curte interioară, în care un castan pipernicit încerca să se avânte spre cer. De la una din ferestrele biroului, puteai vedea perfect acest pomișor căruia îi lipsea spațiul pentru a înflori și a se hotărî să devină cu adevărat un arbore. Nu mai există de multă vreme. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vârstei, sunt deci în cele mai multe cazuri subdezvoltate. Este vorba despre caracteristicile sexuale primare și secundare ale lui Rainer și ale Annei, care ies aici mai mult în evidență decât de sub îmbrăcămintea de fiecare zi. Dar în ambele cazuri par destul de pipernicite. Ca în toiul unui uragan, se agață frățește unul de altul și‑l împroașcă cu venin pe un tip care face paradă de mușchii lui și nu știe cine sunt Sartre și Camus și unde trăiesc (în Franța). În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sudeților. Personal, ajunsesem de mult la concluzia că de ani de zile Hitler păcălise pe toată lumea cu discursurile sale de pace. Și văzusem destule filme western la cinema ca să știu că atunci când bărbatul cu pălărie neagră se ia de tipul pipernicit care stă lângă el la bar, se pregătește de o bătaie cu șeriful. În acest caz, se întâmpla ca șeriful să fie francez și nu era prea greu să-ți dai seama că el nu era prea tentat să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Preot. Odată, i-ar fi spus lui Zamolxe: “ Sunt vremuri grele pentru popor și ne așteaptă perioade și mai vitrege, războaie și alte nevoi. Mă gândesc cu amărăciune la faptul că se nasc din ce în ce mai puțini băieți și aceștia sunt cam piperniciți. Or, pentru a face față năvălirilor barbare, avem nevoie de bărbați înalți și puternici. Ce să facem?” Zamolxe s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă acest ritual: “Pentru săvârșirea ritualului este nevoie de o masă, un fier
OBICEIURI STRĂVECHI ALE ROMÂNILOR, DE ANUL NOU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363846_a_365175]
-
Râde-n gard o vrăbiuța Sporindu-i mai mult amarul, Eu încep abecedarul Cu stăpâna cea micuța. Brădulețul A apărut din senin, M-am cam și mirat puțin, Cum el singur, din pădure, O porni în lume, aiure. Deși cam pipernicit, Eu pe loc l-am îndrăgit, Prieten mi-e acum de preț Mititelul brăduleț. Crește-ncet, chiar lângă poartă, Azi o palmă, mâini și-ailaltă. Mă bucur că de Crăciun, Am un glob unde să pun! Când o fi mai măricel
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
capătul tunelului? telepatică mă aflase transpus la poalele unor ruine ale „Babilonului” supraetajat, dar fără măreția din tabloul unuia din Breugelii fără vârstă și atinși de aripa geniului în Renașterea plastică europeană. Eram leoarcă și cu năduful luat în pieptu-mi pipernicit, de atâta zorit pe coclauri neumblate vreodată. Cu șnepi presărați și șnapani călcând apăsat pe peluza din fața palatului administrativ al unei prefecturi și al unui fief al conducerii ce-și spoia odată „luciul sărăciei” cu lozinci „parastelare” : A., ținut al
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
Copenșpaga. În al doilea rînd, în specificitatea noastră națională intră faptul că la noi șpaga e deschisă, e „aperta”, cum zic italienii (aici ne cam asemuim cu ei, căci doar sîntem „geantă” latină). Pe alte meleaguri șpaga există, dar mai pipernicită și, în orice caz, mai pitită, mai pe șestache, mai în surdină. La noi e pe față, cu poalele sumese, cu șlițul desfăcut. Și este astfel, lăbărțată, unde vrei și unde nu vrei: cînd o dăm poștașului, care ne aduce
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
brațul puterii confiscate ca o aripă neagră, taie soarele și fură raze luate vieții, drept mită. Sunt cei urâți la minte, care copacii falnici încearcă să-i îndoaie, încet săpându-le morminte. Ei mint și înșeală pădurea, care-i din ce în ce mai pipernicită. Au dus dincolo de hotarele sale, agoniseala vremurilor și și-au făcut pe insule castele. - Mamă! Ia-mi și mie o înghețată, și-un glas de copil spre cer se ridică. - Nu mamă, că-i rece si rea ca vremea, zice
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
îmbrățișat cu atâta dragoste românească, încât era cât pe ce să dau ortul popii. La dragoste, se răspunde cu dragoste, Domnule IONEL CĂPIȚĂ, distins și drag frate al nostru de peste Prut. Așadar, cu toată dragostea mea, ce-i drept, mai pipernicită (după trup și după cuvânt), dar în măsura puterii mele maxime, LA MULȚI ANI, în deplină sănătate! Și, până veți ajunge la vreo sută de ani, așteptăm să răzbată mereu până la noi, pe malul Moldovei, la Hanul Ancuței, dangătul de
POETUL IONEL CĂPIŢĂ DE LA CHIŞINĂU ÎŞI SERBEAZĂ AZI 65 DE ANI DE VIAŢĂ DEMNĂ ŞI BOGATĂ ÎN ZESTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365376_a_366705]
-
adunare, că-mi dă mereu cu plus ! În cinci minute vine omul. Să îl primești cu flori ! Cinci minute înseamnă de regulă cam o juma′ de oră. Am învățat de la nevastă. Numai că ăsta apare fix, exact după o oră. Pipernicit și tuciuriu din cap până-n picioare. Nici Leila nu îl agrează, îl latră de cum îi intră în sfera vizuală. - Să trăiești șefu ! Unde execut lucrarea? întreabă cu aerul omului umplut de simțul datoriei. Am dat-o naibii ,țigan emancipat ! A
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
două zile. Datorită diferenței de temperatură între vară și iarnă, plantelor și sălbăticiunilor li se cere o adaptare drastică. Și totuși după topirea zăpezii, prin pădure ies diferite gingașii colorate. Pădurea e compusă aproape în întregime din conifere. Copacii cam piperniciți, răsuciți de uscăciunea verii sau a frigului iernii. Unii au forme de-a dreptul bizare. Interesant aici că cerbii și căprioarele, vin la turiști și le iau mâncarea din mână. Tot așa de prietenoase și obișnuite cu publicul sunt și
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]