KorAP: Find »[drukola/base=pirogă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

94 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

unul câte unul, bărbații, femeile și copiii din Bora Bora se alăturară rugăciunii lui: Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe dedesubt. Dacă eu îmi conduc piroga printre valuri uriașe, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
rugăciunii lui: Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe dedesubt. Dacă eu îmi conduc piroga printre valuri uriașe, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. O, zeule Tané! O, zeule Tané! Câteva fete miloase acoperiră cu frunzede palmier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe dedesubt. Dacă eu îmi conduc piroga printre valuri uriașe, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. O, zeule Tané! O, zeule Tané! Câteva fete miloase acoperiră cu frunzede palmier cadavrul bestiei, iar pacea sufletească păru să revină printre locuitorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe dedesubt. Dacă eu îmi conduc piroga printre valuri uriașe, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. O, zeule Tané! O, zeule Tané! Câteva fete miloase acoperiră cu frunzede palmier cadavrul bestiei, iar pacea sufletească păru să revină printre locuitorii insulei, care își putură dedică întreaga atenție splendidei siluete a imensei nave, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
făcea. Cu el alături, simțeai că acea fragilă coaja de nucă devenea locul cel mai sigur din lume și că cel mai mare și mai temut ocean alplanetei îl iubește că pe propriul său fiu. „Cine se naște într-o piroga, într-o piroga va muri“, spunea tradiția, si era evident că Miti Matái își asumase fără reținere destinul și nu părea deloc nemulțumit de el. Pentru marea majoritate a polinezienilor, faptul de a porni în larg la bordul unei ambarcațiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
alături, simțeai că acea fragilă coaja de nucă devenea locul cel mai sigur din lume și că cel mai mare și mai temut ocean alplanetei îl iubește că pe propriul său fiu. „Cine se naște într-o piroga, într-o piroga va muri“, spunea tradiția, si era evident că Miti Matái își asumase fără reținere destinul și nu părea deloc nemulțumit de el. Pentru marea majoritate a polinezienilor, faptul de a porni în larg la bordul unei ambarcațiuni precum Marara nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
și joasă, care se pierdea din vedere înspre nord, iar aceste mile fură cele mai lungi pe care le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura pe deasupra valurilor cu aproape șapte noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu le mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
și catargele și să se sune de trei ori din cochilie, semnalând în acest fel că nu intenționau să atace prin surprindere. După o oră și ceva, se desprinse de pe plajă și se apropie până la câțiva metri de ei o piroga lungă, condusă de vreo zece vâslași, la prova căreia se află un batran împodobit cu o mantie lungă de pene roșii. Cine sunteți și ce doriți? întreba bătrânul, cu voce groasă. Suntem oameni pașnici și căutăm protecție împotriva atacurilor unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
în jur. Tané se află în aerul pe care-l respirăm și în mirosul care ne intra în piele, iar cine nu poate să-l vadă astfel și să-l respecte pentru asta, nu va putea niciodată să-și conducă piroga dincolo de Al Doilea Cerc. O s-ajungem în călătoria asta pana în Al Cincilea Cerc, acolo unde apele se solidifica, transformându-se în munți albi, uriași? întreba entuziasmat Tapú Tetuanúi, pentru care călătoria legendară a căpitanului sau devenise aproape o obsesie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
om singur să manevreze o navă aproape la fel de mare ca asta? Nu era chiar așa mare, sublinie Navigatorul-Căpitan. Dar, cu toate acestea, am înțeles că nu voi reuși s-o stăpânesc și am dezmembrat-o. Am transformat-o într-o piroga cu o singură carena și cu o scurtă patina care mă ajută s-o echilibrez, folosindu-mă de jumătate din catarg și de ceea ce mai rămăsese din vele. Iar restul l-am abandonat. Îl priviră plini de admirație. —Ai fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
patina care mă ajută s-o echilibrez, folosindu-mă de jumătate din catarg și de ceea ce mai rămăsese din vele. Iar restul l-am abandonat. Îl priviră plini de admirație. —Ai fost în stare să transformi un catamaran într-o piroga, tu singur, în larg? — Viața mea depindea de astă, răspunse. Și nimeni nu descoperă de ce este în stare cu adevarat decât atunci când trebuie să înfrunte moartea. Zâmbi, ca și cum ar fi spus o glumă copilăreasca. Până la urmă, întotdeauna a fost mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
discuții. Eu l-am văzut, chiar dacă nu am debarcat pe el. —De ce? Pentru că era o coastă foarte accidentată, cu valuri uriașe și cu un curent care ma purta spre nord, paralel cu țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ajuns la concluzia că adevăratul centru al lumii trebuie să se găsească într-un loc din ocean care nu se deosebește cu nimic de celelalte. În fine, când am reușit să părăsesc acel curent care ma împingea spre nord, îndreptând piroga spre locul unde, după calculele mele, trebuia să fi rămas Bora Bora, vânturile m-au condus spre o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
își aminti. I-am lăsat să creadă ce vor, m-am însurat cu fata unuia dintre șefii lor și am petrecut câteva luni încercând să-mi refac forțele slăbite și obișnuindu-mă să mă mișc în afara spațiului îngust al unei pirogi. Nu pot nega că au fost vremuri frumoase, încheie. Foarte frumoase. Și-atunci de ce n-ai rămas? insistă bună femeie. Oare nu-ți iubeai soția? — Ba o iubeam, recunoscu el. Dar inima mea aparținea în continuare insulei Bora Bora. Rapa-Nui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ploșnițe. Nu mai poți dormi în pace. Astfel că într-o noapte am rugat-o pe soția mea să-i asigure pe ai ei că n-am să povestesc nimănui unde se află insula lor, apoi am plecat. —Cum? — Cu piroga mea. Dar nu era distrusă?!... Ba era, dar eu strânsesem rășina și împletisem funii dintr-o plantă pe care ei o numesc hauhau, și în primele zile am statîn larg, astupând crăpăturile mai mari. Când m-am convins că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi și de aceste cârlige pentru a-și asigura hrana și, cum pentru ei o mare piroga, legănându-se în mijlocul oceanului, reprezenta un habitat în care se simțeau la fel de bine ca un țăran în casa lui de piatră, la venirea iernii, nu e de mirare că nu-și făceau nici o grijă cu privire la supraviețuire, iar principalul motiv pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
semănau cu niste aripi uriașe de pescăruș. —Și noi am văzut una, răspunse Miti Matái. Și, cu toate că era noapte și nu puteam desluși prea bine, trebuie să recunosc că nu mi-aș fi imaginat niciodată că s-ar putea construi pirogi atât de mari. Cum or putea naviga fără balansier și cu catarge atât de mari și de grele? Se pare că aceasta intrebare și-o puseseră de nenumărate ori și cei din Jailali, căci de îndată se iscă o discuție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
visa să ajungă la o insulă atât de îndepărtată? — Nu știu, admise cu modestie Navigatorul-Căpitan. Dar trebuie să ne gândim că s-ar putea foarte bine să mai existe și alți oameni din aceeași rasă, care dispun și ei de pirogi uriașe cu care să poată ajunge oriunde. Ridică din umeri, recunoscându-și neștiința. Poate că de ei se ascund. Crezi că sunt zei? Eu nu prea mă pricep la zei, răspunse. Doar Tahúa ar fi în măsură să spună dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
linii mari, insula. Roonuí-Roonuí îl surprinse totuși cu vestea că patru războinici locali, cărora Te-Onó le decimaseră familiile cu ceva timp in urma, doreau să se alăture expediției și, pentru această, pe lângă armele lor, aveau să aducă și o mică piroga pe care catamaranul o putea trage după el, precum și o importanță cantitate de carne și de fructe proaspete. Miti Matái accepta propunerea, nu numai pentru că era conștient că fructele erau binevenite dacă nu dorea că echipajul să înceapă să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
strecoare prin desișuri fără să atingă o frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
mai rapide de pe fața oceanului. Tapú îi făcu semn să tacă puțin, căci i se păru că aude croncănitul fals al unui pescăruș. Miti Matái răspunse imediat la ceea ce părea să fie un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem pleca! Următoarele două zile le petrecură ancorați la oarecare depărtare de insula, făcând tot felul de supoziții despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pe celelalte fete... Făcu o pauză. N-am zărit nici vase mari. Arată cu un deget spre Miti Matái. Ai avut dreptate. Am fost mai rapizi. —Ești sigur? —Cel puțin pe insula nu sunt, insistă Roonuí-Roonuí. N-am văzut decât pirogi de pescuit. — Dar dacă am nimerit pe alta insula? întreba Navigatorul-Căpitan. Căci s-ar putea să existe mai multe insule cu oameni de aceeasi rasă. Roonuí-Roonuí nega cu un semn ferm din cap. Asta e insula! Cum poți fi sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în scurt timp, transformară povârnișurile dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze. Din hambare nu mai rămăsese nimic, iar majoritatea animalelor fugeau înnebunite din fața morții, care de cele mai multe ori le aștepta la capătul drumului. Oricât ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cu câteva zile, având însă grijă că, din acel moment, nimeni să nu-și mai asume riscuri inutile, iar restul zilei îl dedicară delicatei sarcini a ridicării Mararei de pe fundul lagunei. Pentru asta, scoaseră mai întâi din ascunzișul ei mică piroga, care nu fusese prea mult afectată de taifun, si se îndreptară, în ea, spre punctul unde scufundaseră catamaranul, pentru că Vetéa Pitó și cei mai buni scufundatori să extragă una cate una pietrele cu care umpluseră cele două carene. Odată eliberată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
gardă și pe bordul Mararei. Totuși, situația devenea din ce in ce mai încordata și nici nu mai putea fi prelungită, căci nu aveau cum să hrănească atâția oameni zile și săptămâni în șir, mai ales că taifunul distrusese practic toate proviziile insulei, împreună cu pirogile cu care locuitorii ei obișnuiau să pescuiască dincolo de recif. Nici apă potabilă nu abundă în partea aceea a insulei, astfel că se vedeau nevoiți să le permită femeilor să meargă s-o aducă de la un izvor îndepărtat, cu toate că, din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]