120 matches
-
organizații și fel de fel de șefi și exerciții. Dacă nu aș fi Însurat, acolo aș vrea să mă Întorc și acolo să mor. Am ieșit În stradă. După ce m-am Îndepărtat, am mai Întors odată capul. Era tot acolo, pironit locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului Încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât Într-o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
trăi ca un parazit până la sfârșitul zilelor în cazul în care nu știi să faci decât munci fizice. A ,,trăi’’ ca o legumă...e și acesta un rezultat convenabil pentru unii; pentru alții e un dezastru. A sta cu ochii pironiți permanent pe tavanul imaculat, țintind mereu același punct fix constatând mereu primordialul sens de imaculat, devine sensul fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Florin are doi copii mari, de 17 și respectiv 18 ani. Directorul îl privește atent și vorbește generalizând, bate șaua...să înțelegem noi...toți! Infirmierele sunt de vină, în opinia sa, pentru nerespectarea de către pacienți a ,,regulamentului spitalicesc’’. Directorul stă pironit în fața mustăciosului și îi țipă în față. ,, De ce ai trainingul peste pijama? De ce ai comentat când doamna infirmieră ți-a atras atenția în mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Să nu uităm categoria destul de ciudată a telespectatorului itinerant, care se uită de-a-n pi cioarelea, când se întâmplă să treacă prin fața televizorului. Se oprește scurt din drumurile sale cazaniere, aruncă o privire neutră spre ecran și rămâne cu ochii pironiți pe ceea ce vede. „Stai jos!“ îi spun ceilalți membri ai familiei. „Nu, nu mă uit!“ răspunde preopinentul și rămâne în picioare sau pleacă bosumflat (pentru a reveni, de altfel, foarte curând). Mâncatul la televizor poate fi copios și atunci spec
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri, cu inima strânsă și cu ochii închipuirei ațintiți asupra trecutului. Nu se mai vedea acum decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căra Fiul Lui Dumnezeu era Și-ai primit pe-a tale brațe Taina Mântuirii noastre Mare Taină s-a lucrat Să ne scoată din păcat Astăzi noi, când te vedem Și aminte ne aducem De ce-L Răstignit Și pe Cruce Pironit! Multe, mult a suferit Pentru noi El a primit! Astăzi câți te pomenesc În rugă te pomenesc Să le fii de ajutor. Mare e puterea Ta! Întotdeauna te chemăm De ispite să scăpăm. Drumul Crucii 14.04.2006 Drumul Crucii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să o cutreier viața întreagă, pînă dincolo de bătrînețe, în speranța reîntîlnirii cu vreuna din inimile din palma mea. Țin trei flori în palmă și parcă-s mai bogat cu trei fiori de fericire... Ce-s astea, Tomiță? întreb cu privirea pironită încă în palmă. Magnolii. Veniți să vedeți, îmi spune luîndu-mi cutia din mînă ca s-o pună la loc pe masă, indicîndu-mi cărarea printre garoafe, spre o altă ușă a serei. Cînd s-a construit cartierul de lîngă gară, povestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-și din când în când obrazul stâng. Apoi intră în casă. Storurile sunt trase, iar pe geam se strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu vasul în mână și atunci privirile li se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
săi caute lui râcă și să-l taie așa ca pe un pui de găină, nici patru, cinci la un loc, i-ar fi mâncat fripți, nu alta, ehei, grozav bărbat a fost”. Lăscărică tăcu, tăcură și ceilalți cu ochii pironiți undeva, poate vedeau pe un fost mare boxer sau luptător profesionist căruia cel mort acum, îi cătase pricină. Crăcană își aminti într-o fracțiune de secundă de omul mare și roșu care îi stătuse în față împroșcându-l cu gura
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a spune povești în public. Povestea e făcută ca să fie povestită, povestea scrisă e deja o mică aberație. Cum merg adesea în școli, intru în vorbă cu copiii, iar cînd le zic: am să vă spun o poveste, ei rămîn pironiți locului, sînt numai urechi așteptînd povestea. Pretind că în general ei sînt mulțumiți. Iar pentru mine, poate și pentru că am lucrat ani de zile în radio, ceea ce contează foarte mult e influența oralului asupra scrisului. Oralitatea literaturii pe care Céline
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
la ieslea Lui Păstorii dela stână, Și ângerii cântând din cer, Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum Departe-n zare-albastră, Și vin mereu, ș-apoi s-opresc La noi pe sub fereastră; Noi stam cu ochii pironiți, Și fără de suflare, Sunt ângerii veniți din cer Cu sfînta lor cântare. Ei cânt-așa de înălțător Cântări de biruință! Și-auzi-i, cum se plîng acum De-a lumei necredință. De spin, de cruce, de Judei... Dar s-a deschis mormântul
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
îi zise Agaton sclavului. Ia cheamă-l încoa - și nu-l slăbi până nu vine... l Atunci, reluă Aristodem, le-am spus: Doamne ferește! Lăsați-l în pace! Așa e el, se retrage într-un colț oriunde se nimerește și stă pironit locului. Dar vine el... Agaton zorește sclavii să se înceapă libațiile, Socrate însă tot nu mai vine... Amfitrionul, nerăbdător, iar vrea să trimită după el, dar Aristodem se împotrivește... Și încep să cineze. Pe la mijlocul cinei, sosește și Socrate. Atmosfera se
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
și enigmatic. În Davida, capitolul prim, programatic, al Cronicii, ce ne dă cheia întregului roman, reînvie, la fiecare nouă lectură, într-un colț al pînzei epice, chiar Iovanache alias Vinea, cu un aer de conjurat și "cu ochii-i sclipitori pironiți" asupra noastră, "cu jobenul pe ceafă", "iar mîna care ținea luleaua, cu degetele pătate de cerneală, ca și numărul proaspăt din Românul, care-i ieșea din buzunar, îi trădau meseria". La urma urmelor, ce vrea să spună, decodificat, acest cifru
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
hamletiană mă reține", de parcă ar pune la loc, nefăcînd, în fapt, nimic, osiile lumii), personajul își va fi zicînd că, pînă una-alta, relele interioare și le cunoaște. Să plece spre altele de care n-are habar? Nu, să stea, pironit, în piața Matache Măcelaru, în fața unei vitrine cu flori. În fața spectacolului vieții, cu-atît mai fov cu cît se trece mai repede. De fapt, într-un roman plin de fete și de flori, mai ales de flori, nu cred că putea
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
enigmei celuilalt" și astfel nu mai are de ce să fie fascinat de prezență alterității. Identitate se deschide cu teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul femeii iubite și se încheie cu privirea lui Chantal pironita asupra sa. Acea privire neîntreruptă aspiră la o fixare a Celuilalt, încearcă să îi prevină dispariția: ochii mijiți într-o veșnică, vigilenta contemplare a îndrăgostitului sînt un fel de pînda menită să pună stăpînire pe alteritate, să o păstreze perpetuu
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de sălcii...). Estetica de peisaj e sumară, firește, cu descripții naive și candide, dar uneori o încearcă oarece nostalgii mai simboliste (dacă vrea cineva să le ia așa; altminteri, ele pot fi și oneste nostalgii sămănătoriste): „Stau sub plopul drept/ Pironită-așa/ Și nu știu ce-aștept/ Și nu știu ce-aș vrea...” etc. (Amurg de toamnă). Face de toate-n peisaje, uneori chiar și un fel de bacoviene (cum poate): „E vînt și ploaie.../ Ulmii se frîng./ Plopii sendoaie,/ Salcîmii
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
le deateră, iară celor zdrobiți capetele și trupurile în patru părți le făcură și de-acolo, de la hotar, păn cătră Mehadia, pingă drum, roate cu țape era pusă; în țapă un cap, pre roată un cerec și o mână tăiată, pironită. Tot N.S. de Hațeg consemna în 1775: „Cu milităria să începu hoția. Nu numai prin fraiman tăiați, spânzurați, ce și tormente, chinuri, țâță arse, trasă, mâni de vii tăiate, cu roata zdrobiți, obraze cu pecete arse, chinuri erau, capu tescuit
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
a șasea se duse cu tatăl său. Când luă bețele tobei în mână și începu să bată, se simți dus de un val și la un moment dat sufletul îi fu străbătut de un fior atât de puternic, încât rămase pironit locului. De atunci deveni și el ca ceilalți bucurându-se de zi, de apă, câmpii, deal, pădure, de prieteni. Erau într-o stare de comuniune în care unul era în toți și toți în unul. Când îi veni sorocul de
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cedez cu una, cu două, cu atât mai puțin să accept o realitate care se dovedea, ca de obicei, de o grosolănie inimaginabilă. Era atât de mare revolta mea, încât nici nu băgasem de seamă că stăteam de ceva vreme pironită și că mă holbam exoftalmic în mijlocul străzii Peneș Curcanu țcare o fi trecut el prin multe, dar cu o asemenea situație sunt convinsă că nu fusese pus să se confrunte) la o pereche de pantofi din piele albă, prea puțin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
uși, intra în odăi, ieșea, luîndu-și, cum îi era firea, aere misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o sufragerie probabil, cu boaserie pe toată suprafața pereților, Hagienuș și Suflețel rămaseră pironiți locului. În fața unui geam deschis, Ioanide și Ioana ședeau strâns îmbrățișați, Ioanide ținând pe Ioana cu mâna stângă de mijloc și cu cea dreaptă vârâtă ca o rîșchitoare în părul ei abundent și sărutînd-o energic, cu o consimțire deplină din partea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un soldat mai fricos ca tine, exclamă guvernatorul. Bine, hai, cheamă-ți oamenii, urlă Crey în com. Încă trei soldați i se alăturară. Când grupul se reuni, Nardar păși spre intrarea în Templu și împinse cu putere ușa. Rămase însă pironit locului, și cu un semn, îi chemă și pe ceilalți. De la distanța la care se afla, Crey nu-și dădu seama prea bine ce se întîmplă. ― Ce mama naibii!? auzi guvernatorul în cască. ― Ce s-a întîmplat? ― Domnule guvernator... ăăă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuit să fie sacrificate pentru realizarea scopurilor politice. Spătarul își întipărise zâmbetul pe față, lăsându-și gândurile să alerge. Simțea cum privirile tuturor celor adunați alunecă peste chipul lui și se opresc pe fața calmă a lui Constantin Brâncoveanu, rămânând pironite pe ea, ca într-un extaz. Va avea grijă să afle și Mavrocordat despre aceasta. În fond, cine se crede acest domn? A fost o anumită împrejurare când a răposat Șerban Vodă, dar de atunci au trecut aproape cincisprezece ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chiar vecinul, cu doi ani mai mic: - Și țața Tinca ce mai face, bre? lingându-și buzele după o dușcă zdravănă de țuică de cazan tare ca focul.Apăi, ce să facă, cu barbatu' ei bețâv! răspundea răcanul cu ochii pironiți aiurea, poate cu gândul acasă. - Da' tata mai are vițălul acela balțat, na, că acum o fi ditamai boul!? îl mai întrebă gradatul înfruptându-se lacom dintr-un pui de gâscă fript. - O murit ast-vară, nu-ș ce-o avut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la Maistrul de șantier prostit. „Sincer, Îmi pare rău...!” Încercă Maistrul să-l Încurajeze. Preciză. „Ar mai fi o șansă la recurs...! Mare atenție Însă. Recursul va trebui pregătit În cele mai mici amănunte...! Și, cine știe...?” Tony Pavone rămase pironit locului privind Înaltul cerului către o țintă Închipuită, Încercând să-i fixeze poziția umbrită de milioanele de aștri, ce cu siguranță roteau În jurul lor alte milioane de planete generatoare de viață și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]