177 matches
-
23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului ZMEUL ÎMPĂIAT De copil când îmi citeau ai mei, Am ascultat povești cu zmei! Când se găsea vreun năzdrăvan, Să doboare Zmeul cel pogan! Zmeul era mare cât un munte, Voinicul era doar un pirpiriu, Dar îl lovea pe Zmeu în frunte, Nu aștepta să vină mai târziu. Astfel că într-o zi victorios, Pe muntele de Zmeu s-a așezat, Era un peisaj tare frumos, Atunci pe Zmeu l-a împăiat! L-a pus
ZMEUL ÎMPĂIAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349298_a_350627]
-
în dormitorul celor sub zece ani. Regula dormitoarelor era că fiecare era planificat să-și spună faptele după care era catalogat de cei din dormitor ce grad i se dă! Fizicul avea o importanță destul de mare, căci dacă erai vreun pirpiriu erai tipul care toți îți erau șefi! Don Basilio avea fizicul destul de impunător căci avea peste 1,8 metri ceea ce impunea respectul multor colegi de dormitor. După vechimea în colonie paturile erau repartizate de la capătul îndepărtat spre ieșire. De ce? Fiindcă
DON BASILIO STUDENT LA ,,DREPT COMUN ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361878_a_363207]
-
îl cunoșteau îl chemau dintr-o privire, căci Kemet știa de unde și când vin căruțele cu zarzavaturi. Țăranii îl chemau pe el fiindcă nu se tocmea cu cei care aduceau marfa. Nu era un copil prea bine făcut, era chiar pirpiriu, dar muncea cu spor la tot pe ce punea mâna. Era îmbrăcat cu un palton făcut dintr-o pătură cazonă se pare, fiindcă avea niște litere pe spate; KMT, de aici i se trăgea și numele său. Nimeni nu știa
KEMET, COPILUL HALELOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365845_a_367174]
-
cartonul în dreptul ochilor și începu să țipe! Omul care mătura strada în dreptul agenției privi spre ea și porni să-și facă cruci peste cruci. Cerasela se repezi la el și începu să-l scuture de umeri, țipând într-una. Bărbatul pirpiriu ridică mătura, gata să se apere de atacul ei. Cerasela se întoarse furtunos, închise agenția și o luă la fugă spre casă. Bătu cu disperare în ușa profesorului și fu gata să se prăbușească peste acesta când se deschise ușa
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
lui nenea Dinu de către un milițian. A început să plângă imediat ce l-a văzut pe ocrotitorul său. Nenea Dinu i-a spus ceva milițianului care îl adusese pe Kemet, că totul e în regulă. L-a luat de mână pe pirpiriul măturător și au plecat amândoi în magazia unde își avea culcușul Kemet. Nenea Dinu era unul dintre acei oameni care nu dădea cu parul, și după aceea se uita unde a dat. L-a luat cu binișorul pe băiat întrebându
SECRETUL LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355265_a_356594]
-
lei pe zi» (p. 85), pentru că ea, pe când a fost la Veneția, „plătise chirie tot ce adunase în șase ani“; povestirea (a 8-a), Căruțașul (pp. 90 - 100), își pro-jetează în prim-plan un fost tâmplar, Păvăluț Bogdanca, «un bărbat pirpiriu și uscat ca o scândură», ce, în 1942, se întorsese «de pe front cu picioarele degerate și fără mâna stângă», ce «și vara, și iarna, purta o pălărie țuguiată, spartă-n vârf, cu borurile căzute peste urechi», având «o singură cămașă
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
gânduri. Atunci când se vedea sau vorbea la telefon cu nași-sa, simțea o strângere de inimă, ceva, nu știa clar ce, o întrista. Să fi fost deteriorarea acesteia, provocată de trecerea anilor? Sau adunatele greutăți ce o covârșiseră pe bătrânica pirpirie de astăzi? Ori micile ingratitudini ale aceleia ce-o botezase? Poate toate la un loc și încă ceva: atitudinea acesteia față de proprii părinți! Dar de ce tocmai acum? Poate pentru că ajunsese la vârsta neputerii, având nevoie de sprijinul neacordat cândva de
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
o linie măsurând patru pași de la gropițe. Lenuța, de la acest semn, azvârli „mingia” spre gropițe, în timp când ceilalți stăteau de-o parte și de alta a lor, gata de fugă. Mingea a nimerit în gropița lui Tina, o fetiță pirpirie și arsă de soare. Aceasta luă mingea și o aruncă spre Stelică, lovindu-l. De bucurie Tina a sărit în sus bătând din palme. Stelică luă mingea. Era rândul lui să dea de la linie. Între timp Florica îi puse o
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
însurat? - Cum, mă? Are și el o vârstă, a găsit fată bună și de ce să mai stea? Tot degeaba stă că n-are muncă, măcar să stea împreună cu cineva, că poate statul lor se înjumătățește, nu? - Dar ce vârstă are ăsta pirpiriu al tău? Prea arată de clasa a șasea. - Taci mă, cum să arate așa? Are douăzeci, e bun de familie, are și inspirație de bărbat, ce vorbești tu. - Ce inspirație? Dar, fata câți ani are, nu face școală, nimic? - Ei
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
ridicase ochii. Sigi, o namilă de om, cu părul bogat, revărsat pe ceafă, cu fața aprinsă de furie, ieșise numai în cămașă afară și i se proțăpise înainte. Respirând precipitat, șuvoaie de aburi îi ieșeau prin gura întredeschisă. Tatăl lui, pirpiriu și gârbovit îndărătul său, căuta să-l domolească. Îi vorbea în dialect șvăbesc, cum obișnuia, probabil, față de alții, când nu voia să fie înțeles. Mai taci odată! se răstise la el fiul, făcându-l să-și înghită cuvintele. Ce cauți
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
întrebându-mă ce se întâmplă, dacă nu am făcut ceva rău și nu cumva urmează să fiu dat afară din școala înainte chiar de a începe. - Dumneata ești Pascu Balaci?” m-a întrebat profesorul, necrezând că un elev slab și pirpiriu se ridică din chiar a doua bancă, dirigintele Rif Teodor, aranjându-ne după înălțime. - Da...!”, am murmurat eu, abia auzit, mai mult mort decât viu. Atunci, pe vremea mea, era un respect deosebit pentru profesori, un soi de teamă și venerație
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
noi suntem în război cu Iarna. Dacă este adevărat ce spui, eu te voi duce la Moș Vreme. Dar pentru slujba asta, dă-mi sfrijitul ăla de lângă tine, s-astâmpăr foamea puișorilor mei. - Dar ăsta-i Norocul, preaînțeleptule Vultur. Așa pirpiriu cum este, nu le ajunge nici pe o măsea puișorilor tăi. - Tocmai bun! Să aibă și puișorii mei noroc. - N-au nevoie de Noroc oțeliții tăi pui, preaslăvitule! Curajul și agerimea o să-i poarte printre nori. Norocul lasă-l celor
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Autorului Doar cinci. Atâția fuseseră aleși din întreaga școală pentru a participa la prestigiosul concurs „Micii sanitari”. Gabriel se număra printre cei selecționați și se simțea tare mândru. Acum avea ocazia de a demonstra că nu este numai un elev pirpiriu, care era scutit de sport și care devenise încă din prima zi de școală subiectul bătăilor de joc ale tuturor. Își aranjă cu atenție cravata sub gulerul scrobit al cămășii de un alb luminos și adresă un zâmbet încurajator chipului
MICUL SANITAR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381807_a_383136]
-
când urletul a străpuns tăcerea codrului. În spatele saniei trei perechi de ochi prinseră a luci; parcă erau licurici, dar licuricii nu urlă! Nea Vasile n-a fost bine clădit nici în tinerețe, darămite acum în iarna vieții! Mărunțel de statură, pirpiriu la trup, n-a dus niciodată lipsă însă de un dram de minte și de un car de suflet. Se uită la lupi, se uită la mânz, se uită la calul care fornăie, doar o scăpare, doar o slăbiciune să
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
din 18 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului PRIETENIILE LUI BELDIE DIN FĂLTICENI STELA & COMPANY Cât timp a hălăduit prin vechiul târg al Fălticenilor, Beldie a legat mai multe prietenii cu cei de seama lui. Cum Beldie era un băiețandru destul de pirpiriu, nu prea era băgat în seamă nici de cei de seama lui. Când a ucenicit la sifonăria lui Bacalu din Broscărie, cum era denumit cartierul ce avea ca centru de referință strada Ana Ipătescu, care pornea din strada Sfântul Ilie
PRIETENIILE LUI BELDIE DIN FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345917_a_347246]
-
împiedecau trecerea pe coridor... *** Cu puține zile în urmă, îngrijitoarea azilului fusese ridicată în forță de Poliția locală, în urma unui denunț anonim. E drept, celor patru proaspeți polițiști nu li se păruse o misiune atât de glorioasă arestarea unei bătrânele pirpirii, cu mină blajină, ochi mereu în pământ și pași nesiguri. Dar, ordinul era ordin! Lucrurile evoluaseră rapid, la mijloc erau niște personaje sus-puse, urmau alegeri în district, era un bun prilej de afirmare atât pentru Procuratura Generală, cât și pentru
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
sus ! comandă rece ,făcând să înghețe și bruma de zâmbet ce apăruse în colțul gurii dumnealui. Încearcă să se conformeze și ridică una din valize spre singurul sertar de bagaje rămas liber,deasupra mustăciosului ursuz.Dar trenul se smucește și pirpiriul ratează instantaneu .Valiza se desface iar hainele aterizează una câte una în poalele bărbatului de dedesupt,mirat și el de tot ce se-ntâmplă. O pereche de chiloți roșii rămâne agățată de nasul mare,coroiat,ce străjuia deasupra mustății lui
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
iar fiul unui avocat prieten al tatei a jucat rolul băiețelului meu cel obraznic, cel care turna dulceața în galoșii musafirului-narator! Așa-zisul meu fiu avea numai cu trei ani mai puțin ca mine, dar tare mai era mititel și pirpiriu! Spectatorii, adică părinții noștri și încă vreo câțiva vilegiaturiști, ne-au aplaudat furtunos performanța. Aveam 12 ani. Toate aceste experiențe mi-au lăsat amintiri de neșters. Sub influența lor, și stimulată de dragă mea „Tante Sophie", alias Madame Sophie Stéphane
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
zglobie pe la poalele pădurii de unde revenea cu mănunchiuri de flori. Puse la icoană, buchețelele nu se ofileau spre uimirea părintelui. Despre menirea copilei băgă bine de seamă tatăl într-o iarnă, când i se născuse în staul un mieluț tare pirpiriu, neînstare să se ațină după oaie. Seara intrase în casă spunându-și fetei oful. Nici nu terminase bine vorba, c-o și văzu pe ghindoaca de șase anișori repezindu-se la icoană, zmulgând un pumn din floricelele atârnate acolo, îndreptându
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
și, distrat, își examina degetele... Primul hublou. Și al doilea. Femeia cu pleoapele grele de somn, cu haina și coafura atât de obișnuite. Și cealaltă. Crupa aceea goală, ridicată, carnea ei albă, în care se afunda un bărbat ce părea pirpiriu pe lângă ea, coapsele groase, mișcarea greoaie a șoldurilor. În mintea mea crudă, înnebunită, nici o legătură nu putea asocia cele două imagini. Imposibil de reunit partea de sus a unui trup de femeie cu partea aceea de jos! Surescitarea mea era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Crohmălniceanu și, mai ales, de tânărul prozator Petru Dumitriu. Critica literară, din ce în ce mai politizată, rămâne reticentă. Cum arată scriitorul la douăzeci și cinci de ani? Iată un portret făcut de Paul Georgescu: „La 25 de ani, după cum se știe, era slăbuț, foarte brunet - pirpiriu; semăna leit cu Panait Istrati, brăileanul fiind mai năsos. Ceea ce izbea la el era fixitatea privirii, atenția nemaipomenită a privirii, care nu se îndrepta totdeauna către convorbitor sau spre ceea ce vedea; era o privire atentă, întoarsă asupra lui însuși, asupra
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Sandu căci soacra mare era pierdută cu firea, în forfota de femei care nu-și vedeau capul și într-un du-te-vino de bărbați care se cinsteau, după rang, cu vin, țuică ori coniac, se înființase Costică Jambru. Slab, urât și pirpiriu, cu ochi holbați și haine de căpătat, țiganul era cel mai vestit gurist din Șuțu. Acordeonul lui întărit cu șfară scârțâia dar, când omul scotea un „ah !”, seca la inimă pe cei mai simțitori. Veniți de departe, socrii mici se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dansa. Perechile mai puțin vârstnice se amestecau în joc, fiecare cu ce voia : mai popular, mai din alea noi. între aceste perechi slabe, iuți și mărunțele, se legăna, cu capul pe deasupra tuturor, un nepot falnic ca un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un adolescent pirpiriu și un pic înspăimântat. Uite, băiete, care-i treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cimitir de-a partizanii. Într-un fel, Mașa avu ceva mai mult noroc decât alte fete ce se născuseră În același an cu ea. Vecina lor de peste drum adusese pe lume un flăcău, Gligori, care, chiar dacă părea un pic cam pirpiriu și mergea un pic șontâc, avea fire veselă și o fantezie ieșită din comun. De altfel, și preotul Fadei pusese ochii pe băiat și, când acesta Împlini șase ani, Îl unse ajutor de pălimar. Gligori a fost tovarășul de joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]