178 matches
-
În drumul meu trec pe lângă cofetării, bufete, baruri, chioșcuri cu băuturi răcoritoare, prin piață, pe lângă cinematograf, bibliotecă și bancă. Eu nu mă opresc niciodată, merg mai departe, pentru că înainte se află plaja, fete în costum de baie și băieți, cam pirpirii ei, toți în vacanța de vară. Am încercat o dată să mă bronzez pe malul râului. Nisip era, apă era, dar parcă nimic nu se lega. Încercam, mă sforțam, degeaba. E drept, în locul ales cu grijă de mine, stăteam singur singurel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aveam de unde ști că tocmai tocmai Stati se ocupa cu... prelucrările, fiind activist la Secția de propagandă a CC al PCM. De altfel, cred că tocmai în această calitate i-a fost îngăduită vizita la Iași, fiindcă scrisul îi era pirpiriu de tot și, peste patru ani, avea să fie exclus din Uniunea Scriitorilor pentru plagiat. Boacăna a fost prea mare, astfel justificându-se excluderea fără precedent a unui scriitor din aparatul de propagandă însărcinat cu îndoctrinarea scriitorilor! Publicându-și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a povesti despre manifestații și contramanifestații, Înfruntări cu mineri și scutieri, manevre și destituiri și Înlocuiri și reveniri de o nerușinare strigătoare la cer, pregătind pas cu pas și prevestind suflul devastator al unei restaurații fățișe și incredibile. Un ins pirpiriu Într-o scurtă de vinilin verde se plimba În sus și-n jos prin mulțime, pe lungimea a douăzeci de metri de trotuar, zbierând să-și dea duhul că tot ei sunt, tot ăia pe care am crezut că i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot timpul - și le recita gărzii. Ți-l Închipuiai intrînd agitat În cartierele generale ale englezilor În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Bătea un vânt de nebunie), apoi în 1946 (Trebue să înving). Este reconstituită perioada de formare a eroului, cea mai dură și mai plină de evenimente, cuprinzând anii de studenție și de participare la campaniile din 1913 și din 1916-1917. Pirpiriu, sărac, suferind accidente și îmbolnăviri grave, tânărul reușește să supraviețuiască grație unei tenacități demne de principiul central al existenței sale - a trăi pentru a face bine celorlalți. Animat de spiritul datoriei și al dreptății, altruist, studentul și apoi medicul Sandu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
izbucnit într-un hohot de râs și i-a spus: „Bine, omule, nici atât nu știi: Corneliu Codreanu era un om voinic, înalt, ne întrecea cu un cap pe noi toți de aici și uite-te la Domnul cât e de pirpiriu”. Au stat încă mult de povești. Le-au adus haine de schimb, transformându-i în țărani: Petrașcu într-un țăran mai în vârstă, iar Horia Sima, mai subțirel, într-un fecior din partea locului. În seara de sâmbătă 18 Mai, Neagu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sunt considerate neglijabile). Materii ca sportul și desenul apar, prin urmare, drept abilități senzorio-motorii mai mult decât materii ce reprezintă capacitățile intelectuale. Concluzie Așadar, atenție! Corelația nulă nu înseamnă că toți olimpicii la literatură sunt firavi, ca în stereotipul savantului pirpiriu, ci că între aceste două materii nu există o legătură anume. Astfel, vom găsi la fel de mulți atleți printre premianți, precum și printre cei slabi la literatură, această situație fiind valabilă și pentru celelalte materii, istorie-geografie sau matematică. Pentru mai multe detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
din ultimele 30 aflate în magazin. O femeie m-a rugat fierbinte să-i las și ei 10 ouă. Avea fața suptă și gălbenoasă, o burtă țuguiată și un copil cu capul mare cît o baniță așezat pe un corpușor pirpiriu că te întrebai cum oare de îl poate duce. Tușeam mulțumit cînd mi-am adus aminte de omulețul meu și de tot ce-am povestit pînă acum. Eu eram altfel. Capitolul II Prin hățișurile democrației Destăinuiri din copilărie Explică-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vitale în speranța unei salvări miraculoase. Chestiunea e că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grajdului, și-a făcut niște prelungitoare pe care le-a fixat lângă leuci pentru a înălța loitrele, mărind astfel capacitatea de încărcare a căruței. Acum scoarțele erau pline și încărcate gospodărește cu pricepere de cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul și ca gândul, anulând spațiul și distanțele. Pirpiriile trăgeau ca niște locomotive, înieptându-se și pufăind pe eșapamentul nazal, tocând mărunt și iute din picioarele pline de nerv ca niște sportive la un concurs internațional, hotărâte să cucerească premiul întâi. Mama și fiica, umăr la umăr, comunicând prin simpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acasă, m-am luat după el și am făcut baie în Dunăre pe vremea aia. Eram cu toții vreo cinci-șase inși, ne-am furișat pe mal, într-un loc ascuns de privirile curioșilor, ne-am dezbrăcat în pielea goală (eu eram pirpiriu, vai, vai, numai pielea și osul...) și ne-am aruncat în apa rece. Bâârr!, am crezut că mor, am încremenit de frig, m-a fulgerat durerea până în creier și până în inimă. Am scăpat cu viață, dar am răcit, zece zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în care mă aflu, este dezolant. Sterpe câmpuri lutoase, înțepenite într-o frigiditate statică, nedând drumul vieții și culorilor comprimate în sămânța încă nerodită... Ici, colo, câte un petec vegetal, verdeață rahitică. Aproape nici un semn al primăverii; doar câțiva toporași pirpirii, răsăriți anapoda, între două pompe de benzină. Trecem pe lângă oameni puțini, cenușii, alcoolizați matinal, pe lângă grupuri bezmetice de copii în drum spre o școală care se va prăbușit astă-noapte, într-o auto-demolare sinucigașă. Niște femei cu sape pe umeri calcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să ocolească „Hanul Trei Sarmale”, unde erați atât de bine cunoscuți de Costache Luca hangiul și de coana Tinca hangița, care a dat nume și renume hanului cu cele trei sarmale puse pe masa mușteriilor, da’ sarmale nu șagă. Hangiul pirpiriu abia tăbârcea oalele cu vin vechi din pivnițele adânci. Eminescu, râzând tare, îi ieșea în cale, să-l ajute, pe când dumneata îl preveneai cu vorbele: „Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Apoi, în timp ce dumneavoastră adăstați să se lumineze mintea și
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
casnică, deși femeia era încă în putere: ajunsese ea, între timp, o strașnică gospodină și cu ajutorul soacrei ei, care, când voia, gătea minunat. Cu prilejul acestei vizite la Aiud, mi-a dat totuși un motiv de ciudă. Ordonanța, un băiat pirpiriu, dar drăguț, care până atunci se opusese tentativelor mele particulare, dormea dus, după-amiaza, în odaia lui, pe când bătrâna - ai mei fiind plecați - citea sau împletea liniștită pe terasă. Furișându-mă la patul soldatului adormit (cu gura căscată ca le dormeur
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pomană și făceau o mulțime de lucruri folositoare. O porneau cu toții așa, la derută, și, dacă nu mergeau în recunoaștere, atunci ieșeau prin curtea școlii, în inspecție ; mai interveneau ici, îi mai despărțeau pe unii, mai salvau pe altul mai pirpiriu și tot așa. În scurt timp, Dănuț deveni un comandant mult iubit de cei slabi. Uneori veneau la el să-l roage să-i scape de unu’, să-l pîrască pe altul sau să-i ceară ajutorul în nu știu ce altă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
populația aceasta e așa de ticăloasă, încât bărbații se duc "gorodovoi" ori portari la Moscova ori în alte orașe și femeile rămân să lucreze câmpul. Casele lor sunt un fel de chichinețe cu două etaje, sus stau oamenii, dedesupt dobitoacele. Pirpirii când vin acasă, acești oameni se așează în fața caselor și grăesc subțire unul cu altul pe când femeile duc toată treaba gospodăriei. Doi Velicoruși beți. Unul roagă pe cellalt să-i cânte ceva ca să-l facă să plângă.. Cellalt se înduplică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el acasă, ca să-i cunosc astfel și soția. Locuia într-un frumos apartament la Champ-de-Mars, cu fața spre turnul Eiffel. Un dejun agreabil cu mai multă lume. Cîțiva ziariști. La cafea, cînd eram în salon, a sosit un tînăr mărunțel, pirpiriu, cu niște ochelari pe nas. De cum l-a văzut intrînd, Bachet i-a strigat: "Am rămas fără țigări, fugi pînă jos și cumpără-mi". Acest tînăr se numea Pierre Lazareff. Atunci nu i-am reținut bine numele. Cînd scriu aceste
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
semințe de dovleac, singura noastră plăcere la terminarea primăverii. Totul s-a desfășurat normal până la vizita medicală. Lele dragă, i-a spus doctorul de plasă din Șeica Mare, Mamei care mă Însoțea, de ce vrei să-l nenorocești? Este mult prea pirpiriu pentru regimul școlii de aviație. Mai ține-l un an acasă. Dă-i să mănânce bine și hai cu el, la anul. Mama mi-a Înțeles durerea și ne-am Înapoiat acasă dezamăgiți. Când au aflat rezultatul, mătușa Anghelina și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
împreună bârnele la colțurile caselor; 4 un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimei sau din postav, care îmracă piciorul din gleznă până la genunchi; 5 escroci, oameni de nimic; 6 flecar; 7 nume dat unei specii de lalele; 8 pirpiriu, slab; 9 vas de lemn pentru lături; 10 loc mai adânc din albia unei ape curgătoare; 11 a ciorsăi-a tăia greu cu o unealtă cu tăiș uzat; 12 partea de dinainte a opincii, strânsă cu o curelușă; 13 cureaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle/„nume alternative” amuzante, deloc răutăcioase, multor scriitori din Literatur Express. Sârbul Vladislav Bajac, de exemplu, ar trebui să răspundă și la numele „Don Quijote”. Belgrădeanul e pirpiriu, cu o bărbuță ascuțită, decolorată, ochi mici, sfredelitori, mereu înroșiți. „Ăsta îl termină pe Miloșevici”, mai adaugă Corinne un mic comentariu. Chingiz Abdullayev, cel care produce romane polițiste pe bandă rulantă, își schimbă zilnic hainele scumpe și se parfumează abundent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
calea de a recepta asemenea revelații. Alte penetrații de copil În lumea exterioară: Pe Roy Street, În Montreal, calul care trăgea un camion a căzut pe asfaltul Înghețat. Aerul e cenușiu Închis ca o căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e motorizată În zilele noastre, râse el făcându-ne semn să urcăm, câte doi, pe moto- cicletele de zăpadă, fiecare având ca șofer un ghid eschimos. Ai răbdare, o să vină și vremea câinilor, mă asigură el. Un tip mic și pirpiriu, care nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani, cu numele Sailasi, ne-a făcut semn mie și lui ivan să urcăm În motoneige. Tipul nu mi-a inspirat de la bun Început nici un pic de Încredere și prima impresie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
multe de mine, cu atât mă Îngrozesc mai mult ! martine Îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre cei patru ghizi, printre care se număra și pirpiriul Sailasi, care fuma ca un turc, cu un aer plictisit și neghiob. Puteți să aveți Încredere deplină În ei, sunt unii dintre cei mai Șaman 213 vrednici oameni din comunitate, care și- au dovedit În nenumă- rate rânduri curajul și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
criza sexuală a lui Nory nu fac decît să confirme brutală luare în posesie: ărăscoalaă simțurilor e de fapt răzbunarea ărădăciniloră". Apar și exagerări atenuate totuși de demonstrații livresc-fanteziste: sumbră casă a lui Petre Petre, abia luminată de un foc pirpiriu, este o reproducere autohtonă a cavernei platoniciene. Hortensia Papadat-Bengescu, cea care i-a furnizat autoarei titlul, beneficiază de comentariul cel mai steril al cărții. Aici se vede că intenția de a caracteriza evoluția românului printr-o unică găselnița eseistica (oglindă
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]