355 matches
-
semnat tuturor când e ziua cuiva. Asta-i slujba ei. Cora Reynolds n-a făcut nimănui probleme înainte să sosească fetița și băiețelul din Rusia. Adevărata problemă e că ea n-ajunge să vadă niciodată o puștoaică cu codițe și pistrui dacă n-a fost futută de cineva. Fiecare zvăpăiat, fiecare domnișoarac de copil în salopetă, cu o praștie în buzunarul de la spate, Cora îi întâlnește doar fiindcă au fost obligați s-o sugă. Fiecare zâmbet cu strungăreață e doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a clătinat unul dintre degetele piciorului. S-a uita la Cora. — Astea erau cele mai ieftine, a spus Cora. A spus: Nu prea ai de unde alege. Piciorul era din cauciuc roz, cu unghii transparente, tari. Pielea era moale, fără nici un pistrui, aluniță sau vinișoară. Detectivul a prins piciorul de încheietură și l-a ridicat, dând la iveală un genunchi trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unde erau păpușile-copii? Strângea din dinți. Punctul dintre sprâncene o durea de cât și le încruntase. Își simțea urechile arzând. Fierbinți, parcă topite. A găsit păpușile în biroul directoarei. Stând pe sofa. În pielea goală, zâmbind. Cu fețele pline de pistrui, nerușinându-se de nimic. Directoarea Sedomnulak trăgea de unul dintre sfârcurile băiatului. Cu degetul mare și arătătorul, doar cu unghiile de un roșu închis, directoarea răsucea și trăgea de sfârcul roz. Trecându-și degetele celeilalte mâini în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să facă pe cineva fericit. Adam nu-și aduce aminte de clipa când a Început să-l privească pe Karl ca pe un tată, nu doar ca pe o persoană cu pielea de culoarea nisipului ars de soare și cu pistrui pe față și pe brațe. și Înclină să creadă că n-a avut nevoie decât de câteva săptămâni ca să-și găsească locul În noua lui lume, o lume În care acel om alb Încetase să mai fie un străin și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar nu arată că ar fi În stare să administreze mai mult decât un Daiquiri cu căpșuni. — Îi cunoști pe toți? Întrebă Din. — Recunosc câteva fețe. Tocmai intrase pe ușă și se apropia de ei un bărbat masiv, plin de pistrui și cu păr nisipiu. Era Însoțit de o localnică tânără, arătoasă și destul de Înaltă pentru o javaneză. — Margaret, ce mai faci? Nu te-am mai văzut de o veșnicie, de fapt de anul trecut, de la recepția de 4 iulie de la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Geneva. Oare cum o fi arătând Geneva din Elveția? s-au Întrebat unul pe celălalt. Iar când el i-a pus mâna peste a ei, i s-a părut ușoară, de parcă era a unui copil. Era foarte albă, plină de pistrui și ezita să rămână În loc. Mulți ani mai târziu, când avea să apară și el la Jakarta, l-a dus În port, În Sunda Kelapa, să privească vechile bărci ale pescarilor, iar el a exclamat: Ah, n-am mai văzut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și moale. Mâinile lor acoperiseră zăcământul de petrol și aruncau o umbră pe ocean, de parcă furtuna stătea să izbucnească. Peștii dispăruseră, iar pescarii care-și aruncau plasele din micile lor bărci păreau să fie În primejdie. Ea i-a privit pistruii de pe mână și ceasul de la Încheietură, un solid Timex rezistent la apă. — N-o să ajungem prea târziu pentru discurs? l a Întrebat. — Nu. și-a Înclinat mâna ca să vadă mai bine cadranul ceasului. Mașina mea-i afară. Cu pas rapid
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii să dormi cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese niciodată Elenei că tocmai pistruii ei roșiatici o făceau atât de simpatică și nevinovată. Nu i-a spus pentru că simțea un soi de mulțumire când o vedea supărată pe propria ei înfățișare. Iarna trecu greu, insuportabil, Carmina se împăcă târziu cu singurătatea nopților sale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se grăbea s-o întâmpine, toată numai zâmbet, îi păru străină, doar părul roșcat și pistruii îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână spre casă. Hai, hai, hai, repeta, din când în când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a văzut pentru ultima oară sora, pe Elena cea adevărată, care fugise în noaptea Anului Nou, în rochița de barchet albastru cu bleu încrețită în talie. Pe urmă, metamorfoza s-a produs brusc, în gesturi, în cuvinte, în suflet, nici pistruii nu-i mai erau cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea mediului în care trăia, nu mai păstra nimic, nimic din ceea ce fusese cândva, aruncase totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o legătură una cu alta, după scotociri febrile prin memorie, se temeau să nu survină tăcerea, tăcerea ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simple impresii sunt subterfugii puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capitolul "sistemul osos", apoi pe scaunul cu încheieturile slăbite din pricina faptului că obișnuia să se legene sau să-l țină aplecat pe două picioare, văzu noptiera cu oglinda ovală pe care încă se mai afla o cutie de cremă contra pistruilor, folosită de Elena mai mult ca suport moral și patul larg încadrat de o parte și alta cu două corpuri de bibliotecă. În rafturi se aflau manuale, culegeri și cărți de literatură. Pe covorul de iută, albastru, spre mijloc, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de noapte din finet, lungă până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat, ridicându-l în palme, răsucindu-l într-un coc închipuit sau apropiindu-se de oglindă și întinzându-și pe nas și pe pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pace. Și știți de ce? De rușine. Până acum patru zile eram cel mai renumit personaj din oraș. Pentru că inventam... vise! Da! Vise cu roboți, cu războaie, cu dispariții, crime, lacrimi! Și toți copiii visau fascinați visele mele. Și fetițele cu pistrui și ochelari, și băieții cu șepci, cu baloane do gumă și blue-jeans. Până chiar și celor din fașă le plăceau. Toată casa mi-era plină de dimineață până seara de copii și oameni maturi, admiratori ai science-fiction-ului. Dar asta până
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu sfioșenie bătrânelul, așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cette impasse que de donner des solutions dont les méthodologies spécialisées ne font point défaut.” Ifose de tablagiu universitar, etalate În c.v.-uri sforăitoare! zice Petru. Ceva Însă Îmi spune că Monika Kulesza are părul auriu. Și ochii albaștri. Și pistrui. Și pielea albă. Și picioarele lungi. Și sânii mici Și coapsele Înguste. O scândură erotică! Să le ia dracu de poloneze, cu filmele și cu Projekt-urile lor cu tot! Mă mai consolez la gândul că Kieslowski a fost sedus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va cânta Deutschland, Deutschland über alles! Revanșardo! Îi strigă Volodea tocmai când locomotiva fluieră o dată prelung acoperindu-i glasul. Își făcură cu mâna până când lacrimile Anitei Începuseră să se usuce Încetul cu Încetul, undeva În Ungaria, lăsând În urma lor peste pistrui o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru el, Apudul rămăsese scăldat pentru totdeauna În lumina de mai, pentru că explozia de gaz, care le spulberase apartamentul și odată cu el părinții, avusese loc Într-un mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
precisă, care ascundeau În adâncime căutarea febrilă a formulei memorabile, specifică profesorilor tineri, dornici să seducă sau să subjuge auditoriul, Petru Își vedea primele cursuri sau seminarii. Iolanda era atentă mai mult la cizmele italienești ale Eleonorei și la mulțimea pistruilor de pe față, decât la vorbele ei. Despre Școala de Pictură de la Baia Mare știa destule, iar pe Violeta n-a suferit-o niciodată. Cei de la mate-fizică erau siguri că puteau reuși peste tot. Unii chiar reușeau. Doamnelor și domnilor... Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să fie sumară, trunchiată, să rupă firul între receptori. Notează, domnule rezident! Ce belești ochii în tavan? De la mine înveți carte într-o zi cât într-o lună de facultate! se adresa terapeutul spre un copilandru uscățiv și plin de pistrui. Petru cel biologic era precum un labirint deschis: observare, percepție, interpretare, prelucrarea imaginilor toate funcționau într-un tonus al conștientului asumat; mai adânc însă, acolo unde nu se înțeleg ochii între ei, acolo unde inima se rupe în două părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]