296 matches
-
cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
te afli pe un platou de filmare? Santinelă însă e cu gîndul aiurea, plimbîndu-și privirea de la bocancii săi grosolani la pantofiorii ascuțiți și lucioși ai Regizorașului. Un platou de filmare e ceva colosal, începe să-i explice, cu gîndul la Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai mare teatru de operațiuni din lume desfășurat înainte, în care nimic nu se clintește de la locul său fără încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scîrboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor noastre. Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, sîntem prieteni cu amîndoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
beretă neagră de catifea. Farmecul lui Rosemary vine din faptul că e percepută ca fiind petite. Are fața lungă, nasul puternic și gura conturată, toate specifice neamului Lynch-Gibbon și toate la dimensiuni reduse, atenuate și acoperite de o piele puțin pistruiată, de o paloare rafinată. Trăsăturile familiei Lynch-Gibbon sunt croite pentru bărbați, totdeauna am simțit acest lucru, și, după părerea mea, portretul lui Rosemary, în ciuda drăgălășeniei lui, aduce cu o caricatură. — Bună, bobocule! am spus și am sărutat-o. — Bună, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de paisprezece ani, la care mă tot uitasem cum face opturi încă de după prânz, o fată care mi se părea înzestrată cu farmecele clasei mijlocii, așa cum apăreau ele la Margaret O’Brien - agerimea și gingășia ochilor ei strălucitori, a năsucului pistruiat - și cu simplitatea, naturalețea și accesibilitatea clasei de jos, precum și cu părul blond, moale și drept al lui Peggy Ann Garner. Vezi tu, cele ce în ochii tuturor celorlalți apăreau drept vedete de cinema, pentru mine nu erau decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cum pierd prilejul să mă dau mare sculă în tribună și să mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mândrie sânii ei israelieni, s-a pregătit să fie încălecată de vreun comandant de tanc! Treaba s-a repetat, dar a ieșit și mai nasol. Decăderea și umilirea mea finală s-a numit Naomi, Dovlecelul meu evreiesc, Eroina, roșcovana robustă, pistruiată, tare la ideologie! Am luat-o cu autostopul spre Haifa; venea de la un kibuț de lângă frontiera libaneză, unde își vizitase părinții. Avea douăzeci și unu de ani, aproape un metru optzeci înălțime și lăsa impresia că o să mai crească. Părinții ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putință? Dar, rogu-te, lucrurile nu pot fi chiar așa de simple! Nu în cazul meu! Sau, cu un caz ca al meu, te pomenești că, de fapt, nici nu poți fi suficient de simplist! Faptul că era roșcată și pistruiată chiar trebuie să mă facă s-o asimilez, în inconștientul meu obsedat, cu maică-mea? Numai pentru faptul că ea și regina trecutului meu sunt vlăstare ale aceleiași palide vițe a evreilor polonezi? Ăsta să fie, oare, punctul culminant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
1 (asta pentru că Dave 2 apare mai târziu). În majoritatea serilor, Carol îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru Barry (sau Gary, Gerry, Derry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gândeam eu! Și mai rău e că simt că mi-a afectat tot interiorul piciorului. Ca și cum... ca și cum m-aș fi metamorfozat cumva. — Și doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea lângă Bull și privea spatele lat și pistruiat al monstrului. — Dacă mă doare? Păi, da... normal că mă doare... Vocea lui Bull se stinse și pe față i se așternu uimirea. Dacă mă doare? Cum naiba de îi dă prin cap să mă întrebe așa ceva? Numai că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fie trăsnit... Nu, Alan nu se putea gândi la cea mai adecvată sancțiune pentru comportamentul său, dar o castrare publică din partea ministrului Sănătății se apropia destul de mult de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trebui să-i spună totul lui Naomi, dar era o femeie cu mintea deschisă. Milita pentru drepturile homosexualilor... Poate că aflarea veștii despre comportamentul soțului ei față de Bull va fi exact ce trebuie pentru revitalizarea vieții lor sexuale. Apoi chipul pistruiat al lui Bull apăru încă o dată de cealaltă parte a mesei cu biluțe electronice. Era roșu de la bere și pe față i se citeau semnele dilatării vasculare determinate fie de efortul fizic, fie de anticiparea acestuia. Să dea ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-a șocat într-adevăr ceva, acel lucru n-a fost nicidecum tăcerea de gheață cu care mi-a întâmpinat cuvintele, ci, din contră, ardoarea incandescentă a feței lui până atunci palide și pistruiate. Radu mocnea. Am coborât treptele puține până la ieșirea în stradă fără să ne adresăm vreun cuvânt. Ne-am îndreptat apoi, fără să ne privim, spre grădina din spatele blocului. Crucea părea să ne aștepte. În schimb, furnicile și melcii dispăruseră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum îi era și obrazul, "după ce ai făcut prostii nu mai și spune prostii. Doar știi că sînt cîteva reguli, hm, cîteva interdicții. Cum sînt cele zece porunci. Și vezi ce ți s-a întîmplat. Bine că ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia fără să-și pună prea multe întrebări. Din generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au purtat uniformă militară. Uite-așa, li s-a năzărit babalîcilor să mute gardul cazărmii peste drum și acuma te pomenești că sapă la stîlpul porții! Spre seară ieșiseră, ținîndu-se pe după umeri, maiorul Stavri îl pupa țocăind pe obrazul său pistruiat, noroc de favorite, că altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta, nu vezi, nici rege n-avem, doar regenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și‑o apropie de față. Își văzu Întâi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întâi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Margaret, cu părul scurt, nu prea deosebit de cel de acum, doar că ceva mai buclat și mai ciufulit, prins cu o clamă care crea o cărare printre bucle. Stătea cu picioarele Încrucișate, cu genunchii și coatele de fetiță. Avea obrajii pistruiați, privea chiorâș și se strâmba. Arăta cum nu se poate mai tânără și mai fericită. — Doamne sfinte, parcă aș fi Anna Frank, a exclamat ea. Adam a Întors fotografia și i-a arătat scrisul elegant al lui Karl: Margaret, Ubud
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână spre casă. Hai, hai, hai, repeta, din când în când își afunda nasul pistruiat în buchetul de toporași. Se emoționase. Ce mă bucur că ai venit! Mă plictiseam la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să le lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi „chemați” pe rând... Nu prea ați vorbit, observă una pistruiată și cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi? Sabina, fata mea dragă... Vorbele sale, abia șoptite de această dată, abia auzite, păreau spuse la urechea unui copil pe care trebuie să-l scoli din somn. Pistruiata Începu să se smiorcăie: Io nu mai suport, fetelor! Cine dracu mai suportă? scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o Înmormântare, o naștere, o revoluție. Le privea cu o egală curiozitate, Întocmai cum ar privi o eclipsă totală de soare, o broască țestoasă sau o pictură de Baba ori Ilfoveanu. Cu ochii ei albaștri, cu chipul ei oval și pistruiat, cu sânii ei mici și rotunzi ca două mingi de tenis pe jumătate Îngropate În zgură, cu picioarele ei de 1,20 m (exagera), cu tunsoarea ei à la Rimbaud, cu degetele ei subțiri, uscate și mereu pătate cu tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]