89 matches
-
am mânca pește În de noi, bărbații. Nu pricepusem mare lucru din ce spusese omul acela: vorbe de-ale Măneanului, vorbe de om-mare, din acelea, zise, ca să n-adoarmă zicătorul. Însă, În drum spre casă, mi-am adus aminte de „pitacul” lui Moș Iacob: Mereu se ducea bătrânul la pescuit, pe umăr cu undița de la tata (dar numai de formă, n-avea nici Încredere, nici răbdare, cu undița: câte-un pește, câte unu? - câte cinci, da...); Însă pe mine niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Domnica nu ne dădea chiar ce zicea el că are să ne deie. Dar Într-o zi, când să ne-așezăm la masă - cea rotundă, scundă, cu trei picioare - el mă Întreabă, ca de obicei, la sfârșitul „poeziei”: - Adus-ai pitacu? Pitacul! În acea zi Îl uitasem - uita-l-ar, vorba lui. Am zis că i-l aduc după ce mănânc. Pentru Întâia oară, Moș Iacob al meu nu mi-a făcut voia: m-a trimis după pitac. Era un joc de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sfârșitul „poeziei”: - Adus-ai pitacu? Pitacul! În acea zi Îl uitasem - uita-l-ar, vorba lui. Am zis că i-l aduc după ce mănânc. Pentru Întâia oară, Moș Iacob al meu nu mi-a făcut voia: m-a trimis după pitac. Era un joc de-al nostru: Îmi dăduse el, la Începuturi, o monedă găurită, de nu știu câți bani și care nu mai „umbla”. Când era de pește - așa fiind jocul - după ce el termina poezia și mă-ntreba dacă am adus pitacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pitac. Era un joc de-al nostru: Îmi dăduse el, la Începuturi, o monedă găurită, de nu știu câți bani și care nu mai „umbla”. Când era de pește - așa fiind jocul - după ce el termina poezia și mă-ntreba dacă am adus pitacul, eu răspundeam că da; i-l dădeam, mâncam; după ce mâncam, Moș Iacob mi-l Înapoia... În ziua aceea a trebuit să mă Întorc acasă, să aduc pitacul. Dar am rămas În ușă: - Moș Iacob, așa-i că eu nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa fiind jocul - după ce el termina poezia și mă-ntreba dacă am adus pitacul, eu răspundeam că da; i-l dădeam, mâncam; după ce mâncam, Moș Iacob mi-l Înapoia... În ziua aceea a trebuit să mă Întorc acasă, să aduc pitacul. Dar am rămas În ușă: - Moș Iacob, așa-i că eu nu-s jâdan? - Di unde-ai mai scos-o pe-asta? Ești creștin, băițălu moș’lui! - Moș Iacob, așa-i că eu nu-s boer? - D-apăi, din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Di unde-ai mai scos-o pe-asta? Ești creștin, băițălu moș’lui! - Moș Iacob, așa-i că eu nu-s boer? - D-apăi, din câte știu, nu prea ești. - Dacă nu-s nici jâdan, nici boer, de ce-mi ceri pitacu? - De ce... Ne jucăm și noi... - De ce să ne jucăm, dacă nu-s nici, nici? De ce mă pui să plătesc peștele, fie și În joacă? Moș Iacob n-a răspuns; n-a găsit ce - el, Moș Iacob, care avea răspunsuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să scurgă tot la parale, trage or pe cine). Acu el venind la dînsa-ntr-o sară cu v-o zece pungi de galbeni - o jucat iar în cărți și i-a dat toți ei, de n-a rămas măcar c-un pitac. Acu ea văzând că n-a rămas nici c-o para, o-nceput a râde de dânsul. Și ploua afară. Și vrute și nevrute a trebuit să-l îmbie să mîe - acolo. Dormind el, de câte - ori s-a trezit, de atâtea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de mii. Era bun c-aveam de lucru, nu mai era cu ochii toată ziua pe mine. Asta era. Mama aia mâncare nu făcea când trebuia, numai când se trezea din băutură... Mama! Tot când venea neamul ei, fetili ei, pitacii mei le dădea lor. Dar nu mă interesa pe mine că dădea la copiii ăia. Găseam coji de ciocolată, coji de la salam, toate națiile găseam ascunse. „Ce dracu’, mă, pitești așa? Mă interesează pe mine ce faci tu?“ Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia așa boieri cu tine?!... Cotiza la tine cu gologani? - Nix... Cel care aduna cotizațiile era Popa Stîrlici, de peste drum, primul care-a introdus, în Valahia, vânzarea băuturii cu burta. Intra mușteriul la altar, plătea cinci pitaci și, de banii ăștia, putea să bea atâta trăscău cât îl ținea pe el burta... Dacă ieșea să se ușureze, înțelegerea se spărgea și, ca să intre înapoi, trebuia să mai cotizeze alți cinci pitaci. - Să te rupi în figuri, scămoșatule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Intra mușteriul la altar, plătea cinci pitaci și, de banii ăștia, putea să bea atâta trăscău cât îl ținea pe el burta... Dacă ieșea să se ușureze, înțelegerea se spărgea și, ca să intre înapoi, trebuia să mai cotizeze alți cinci pitaci. - Să te rupi în figuri, scămoșatule?! Au ciufulit cu tărăboanța și ultimele mahalale rămase neexploatate: Mircea Vodă, Bradului, Cernișoara, Traian, Theodor Speranția, ceea ce nu fusese încă doborât din Calea Dudești, deja trecută în neființă mahala a Sfintei Vineri... Au socotit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ce nuntă? - Eh... A ghicit caiafa. - Păzește-te, Paraschive, că nu te văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie să dăm o gaură, să facem rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-au vânturat ce s-au vânturat prin fața prăvăliilor și-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuvinte ”Către cititori”, „Premii abonaților revistei”, pățanii „De‐ ale lui Mitică”, dar și versuri ca acestea: „Ia rmaroc în galop”: Comedianți / Saltimbanci / Baloane / Marțafoane / Cucoane / Galoane / Cârnați - vin / Bani pe șin / Gazete / Rachete / Jachete / Bilete / Brânză, colac / Ni ci un pitac / Lume grămadă / Limonadă / Mare paradă / Bătaie, sfadă / Zgomot, praf / Artiștii, poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe / Moașe / Copii,în fașe / Caterincă / Ilincă / Tr ăsură - cai / Loc n‐ ai. / Bezele,/ Chiftele / Belele./ Copii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
toți ispravnicii de județe și la toți protopopii. Nu se bucură însă de prea mare succes și este reluată în anul următor de noul mitropolit Filaret, tot fără efect, și apoi în anii următori. Singurul lucru bun adus de acest pitac este desființarea gloabei. Mitropolitul o cere explicit, considerând, pe bună dreptate, că infanticidul nu reprezintă decât efectul acestei practici cutumiare. Codul de legi și limitele sale Procesele sunt judecate după Îndreptarea Legii. Trebuie men ționat că titlul ca atare nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ori pentru a încerca să-i disciplineze. Astfel, mai multe porunci domnești încercă să le insufle acestora dimensiunea misiunii pe care o aveau, aceea de a împărți dreptatea. „Locul judecătoriei este loc a toată cinstea și evla via“, sună un pitac. În actele pre mer gătoare alcătuirii codului de legi Pravilniceasca Condică, Alexandru Ipsilanti (1774-1782) trasează atribuțiile fiecărui dregător implicat în actul de justiție, astfel de la zapcii la boierii judecători, de la logofeți la ispravnici, toți ar trebui, cel puțin teoretic, să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
etate se cer cu insistență de către judecători. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, persoanele aflate în litigiu primesc acte scrise cu hotărârile judecătorești care devin la rândul lor probe în cazul reluării procesului. Domnii insistă prin diverse pitace asupra importanței actelor scrise. Con stantin vodă Mavrocordat le cere „judecătorilor“ alcătuirea de condici în care toate pricinile să fie trecute de către un logofețel special plătit pentru această slujbă. Alexandru vodă Ipsilanti reia această obligativitate pentru fiecare dregător care se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
amintirea clericilor care cu noșteau nu numai maniera de desfășurare, ci și semnificația lui. Ape lul la acest tip de probă crește spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea, de aceea, atât puterea politică, cât și puterea spirituală încearcă prin diferite pitace să limiteze accesul la jurământ, prezentându-le supușilor și enoriașilor consecințele nefaste aleacestuia. Răzbunarea divină și pierderea sufletului numai constituie un risc pentru mulți bărbați care acceptă să jure cu ușurință în procesele de seducție, negând atât păcatul trupesc, cât
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
acuzatoare aducând numeroase învinuiri lumii masculine, înjurând și blestemând pe toată lumea și chiar bătându-și soțul în fața întregului sobor. Alteori apărarea se înfățișează ca o confuzie și o incoerență profundă între adevăr și minciună, între mărturisirea și negarea acelorași fapte. Pitacul domnului Ioan Caragea din 23 decembrie 1815 surprinde perfect aceste „abilități“ experimentate de norod în fața instanțelor și cere judecătorilor - se adresează mitropolitului, episcopilor, marilor boierilor - mare vigilență și mai ales ochii largi deschiși: „totdeauna iaste vârtos la pricini dă judecăți
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mai mari judecători, fără numai porniți fiind ori din îndărătnicie spre îndelungarea judecății și zăticnirea judecății sau din lăcomie spre paguba celor năpăstuiți, bizuindu se meșteșugirilor și altor ficlene și înșelătoare cuvinte“. Am preferat să oferim citatul de amploare din pitacul lui Caragea, pentru că el redă foarte bine comportamentul individului devenit actor principal în cadrul unui proces, obligat așadar „să îmbrace“ altă haină în funcție de miză, de interes, de ceilalți actori. În plus, dacă până atunci, puterea se strădui-se să-l „educe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
gi ti marea căsătoriei. Ta xe le percepute pentru efectuarea ceremoniei re li gioase, botez, nuntă, în mor mân ta re aduc importante venituri preoților de mir. Pentru oficierea cununiei religioase, un popă cere o anumită sumă de bani. Din pitacul trimis protopopului Stoica al Bucureș tiu lui, la 27 ianuarie 1793, se remarcă faptul că taxa de cununie se ridică după Pra vi lă: „un galben de ginere și de la mireasă 12 coturi de pânză“. Mitropolitul îl anun ță că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
milelor, aplicându-se un tarif pentru boieri: „întâia nuntă tl. 5 <și> jumătate, a doatl. 8, la a treea tl. 11“ și un altul, mult mai puțin împovărător, pentru săraci, „de fieșcare nuntă să se dea bani 30“. Reluarea acestor pitace arată că preoții percepeau în continuare vechile sume sau peste sumele prevăzute, obligând cuplurile să trăiască clandestin și să amâne „legitimarea“ legăturii de azi pe mâine. Un pericol îl reprezintă pseu do preoții care circulă prin sate și care își
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Efi cien ța pedepselor ca no ni ce este foarte li mi tată în condițiile în care mersul la biserică se face destul de rar, iar spo ve da nia și îm păr tă șania și mai rar. O serie de pitace domnești încearcă să-i aducă pe enoriași la sluj bă pentru care Alexandru Ipsilanti înființează jugul din fața Bisericii, iar Nicolae Mavrogheni merge și mai departe amenințându-i pe absenteiști cu bătaie fără milă și porunceș te ispravnicilor să-i strângă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care au trecut prin instanță și care au câștigat trebuie să primească o astfel de carte cu rezultatul cercetării și cu hotărârea luată, pentru că, în eventualitatea reluării procesului, acest tip de acte se cer cu insistență de către noii judecători. Diferite pitace domnești din vremea lui Alexandru Ipsilanti insistă pe obligativitatea alcătuirii de cărți de ju de ca tă pecetluite la mâna împricinaților, dovadă că judecătorii nu se prea grăbeau să mâz gă leas că hârtia și să recopieze documentele pentru fiecare
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de stări erau convocate prin poruncă domnească sau "rugăminte" adresată membrilor Sfatului domnesc. Din secolul al XVIII-lea procedura este cunoscută mai exact. Porunca de convocare era cuprinsă într-un înscris, numit în Moldova "țidulă domnească", iar în Țara Românească "pitac"654. Într-o formă derivată (Pittakion) această denumire este cunoscută și în Moldova 655. Scrisoarea de convocare se adresa mitropoliților, arhimandriților, egumenilor, marilor boieri în funcție și vechilor dregători. Treptat, asentimentul Porții va reflecta interesele de putere suzerană 656. Convocarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Ajunsese ajutor de capuchehaie la Istanbul de la nouăsprezece ani, ca să învețe cum se face politica. I-au făcut pomana la Brâncoveni, în Valahia. L-au plâns maică-sa Stanca și frate-său mai mic, Constantin; au împărțit ștergare, colăcei și pitaci de argint, că erau Brâncovenii cei mai bogați boieri din Oltenia. Și când popii ridicau coliva, se spune că s-ar fi auzit plânsetul lui Constantin, rămas singur, doar cu o mamă mai să-și iasă din minți de durere
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
A. Bădăuță (Morarul, Pastel), George A. Petre (Început de toamnă), Antonian Nour, Dem. Pralea (Castelul morții), A. Mândru (Poveste duioasă), Dem. Gâlman (Dor pustiu), schițe și povestiri de Ion Chiru-Nanov (Două lumânări, Fala Oprișenilor, fragment de roman), Ion Dragoslav (Moș Pitac), G.M. Zamfirescu (În parc, proză poematică, sub aceeași semnătură Gemi-Zam), Florin Chiru-Nanov, A. Davidescu, traduceri din Nora Cloud și Góngora (Sonet), realizate de Antonian Nour, sau din Charles Baudelaire (Omul și marea) de Nina Codreanu. De asemenea, apare un studiu
VIFORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290560_a_291889]