89 matches
-
așa fiind jocul - după ce el termina poezia și mă-ntreba dacă am adus pitacul, eu răspundeam că da; i-l dădeam, mâncam; după ce mâncam, Moș Iacob mi-l Înapoia... În ziua aceea a trebuit să mă Întorc acasă, să aduc pitacul. Dar am rămas În ușă: - Moș Iacob, așa-i că eu nu-s jâdan? - Di unde-ai mai scos-o pe-asta? Ești creștin, băițălu moș’lui! - Moș Iacob, așa-i că eu nu-s boer? - D-apăi, din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Di unde-ai mai scos-o pe-asta? Ești creștin, băițălu moș’lui! - Moș Iacob, așa-i că eu nu-s boer? - D-apăi, din câte știu, nu prea ești. - Dacă nu-s nici jâdan, nici boer, de ce-mi ceri pitacu? - De ce... Ne jucăm și noi... - De ce să ne jucăm, dacă nu-s nici, nici? De ce mă pui să plătesc peștele, fie și În joacă? Moș Iacob n-a răspuns; n-a găsit ce - el, Moș Iacob, care avea răspunsuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
împotriva bolii „ciumică, ferească Dumnezeu”, autorul recomandă altânbaș, dar pentru că termenul nu era generalizat, el explică imediat : „tiriac de la băcani” (158, p. 171). Este o expresie intrată în limbaj popular. Nicolae Vodă Caragea interzisese cu câțiva ani înainte, printr-un pitac domnesc de la începutul anului 1783, ca la băcănii să se vândă astfel de substanțe, toxice și psihotrope. Cauza care a impus această măsură a fost accidentul de otrăvire produs în 1782. Un elev a cumpărat șoricioaică (arsenic) de la un băcan
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a anului, la revista „Cuvântul“, la Radio România Cultural, la Premiile Uniunii Scriitorilor... Și nu m-am ales cu nimic! Am intrat amarnic la idee: păi, dacă patru jurii diferite nu au găsit nici un chichirez să-mi dea de-un pitac, acolo, înseamnă că e nașpa, n-am treabă cu literatura, am bulit-o rău la bătrânețe, adio și n-am petale, stil, pistil și dulci sepale! Ba a mai dat și o pacoste de gripă peste mine, de tușeam înspăimântându-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
birou cu un sfert de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste discuții, cam pe la 8.30, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de mii. Era bun c-aveam de lucru, nu mai era cu ochii toată ziua pe mine. Asta era. Mama aia mâncare nu făcea când trebuia, numai când se trezea din băutură... Mama! Tot când venea neamul ei, fetili ei, pitacii mei le dădea lor. Dar nu mă interesa pe mine că dădea la copiii ăia. Găseam coji de ciocolată, coji de la salam, toate națiile găseam ascunse. „Ce dracu’, mă, pitești așa? Mă interesează pe mine ce faci tu?“ Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog Personaje (în ordinea intrării în scenă) Regizorul Dracul Sisoe Sf. Mavrichie Sf. Terentie Sf. Habacuc Sf. Pafnutie Sf. Farnachie Ilinca Baba Rada Baba Safta Baba Luța Baba Fira Popa Niță Dascălul Pitac Șeful de post Dumitraș Prolog Gong, semnal de începere a spectacolului. Se ridică cortina. Scena, cu decorul viitorului Tablou 1, rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal ținea isonul! Parcă nu mâncase de două zile. NIȚĂ: Lasă asta și zi. PITAC: Apoi ce să zic? Dandana mare, părinte! Ce e, nu e bine. NIȚĂ: Parcă ziceai c-a sosit iar protopopul? Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal ținea isonul! Parcă nu mâncase de două zile. NIȚĂ: Lasă asta și zi. PITAC: Apoi ce să zic? Dandana mare, părinte! Ce e, nu e bine. NIȚĂ: Parcă ziceai c-a sosit iar protopopul? Atunci de ce s-a oprit aici, și ce-i cu toate babele astea? (Mișcare dezaprobatoare din partea femeilor, care încep din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zic? Dandana mare, părinte! Ce e, nu e bine. NIȚĂ: Parcă ziceai c-a sosit iar protopopul? Atunci de ce s-a oprit aici, și ce-i cu toate babele astea? (Mișcare dezaprobatoare din partea femeilor, care încep din nou să șușotească.) PITAC: Asta încă n-ar fi nimica. Alta-i pacostea... NIȚĂ: Da' cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
protopopul? Atunci de ce s-a oprit aici, și ce-i cu toate babele astea? (Mișcare dezaprobatoare din partea femeilor, care încep din nou să șușotească.) PITAC: Asta încă n-ar fi nimica. Alta-i pacostea... NIȚĂ: Da' cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Atunci de ce s-a oprit aici, și ce-i cu toate babele astea? (Mișcare dezaprobatoare din partea femeilor, care încep din nou să șușotească.) PITAC: Asta încă n-ar fi nimica. Alta-i pacostea... NIȚĂ: Da' cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-a umflat apa și s-a rupt puntea. NIȚĂ: Și n-a putut să-l lepede în baltă, să se ducă de unde-a venit? PITAC: Păi nu, că vrea să-i citească și ei un acatist pentru iertarea păcatelor. NIȚĂ: Adevărat, Ilincă? ILINCA: Da, părinte. Că n-aveam să-l las pe malul gârlei. Nu-i și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-l las pe malul gârlei. Nu-i și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat aici să-ți citească un acatist, da? Ei lasă că ți-oi da eu un acatist, de nu li-i putea duce...! (Către Pitac) Și ce poftește cuvioșia sa? PITAC: Nu poftește nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu-i și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat aici să-ți citească un acatist, da? Ei lasă că ți-oi da eu un acatist, de nu li-i putea duce...! (Către Pitac) Și ce poftește cuvioșia sa? PITAC: Nu poftește nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele. Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apucat-o și mai rău năbădăile... BABA SAFTA (sare și ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-a intrat astă vară un șarpe-n burtă când s-a culcat sub un copac, la umbră, cu gura căscată... PITAC: Auzi, părințele? NIȚĂ: Ba eu văd că s-au stricat la cap de tot babele! Șarpe zici, mătușă Saftă? BABA SAFTA: Șarpe, de bună seamă! Ce altceva putea să fie așa de lung?? Iaca, să-ți spună și Luța... BABA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu' cică umblă moșneagul ca un buhai pe ulițele satului, de nu mai poate trece nici o muiere de răul lui... BABA LUȚA: Iară baba i-a murit anțărț, de Schimbarea la față... PITAC: Zice că-l cheamă Sisoe și că vine de-a dreptul din Rai. NIȚĂ: Vine din... raiul mâne-sa...! Las' c-ai să vezi acuși de unde vine și încotro o să-l îndrum. Acolo zici că-i sfântul? BABA SAFTA (către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
raiul mâne-sa...! Las' c-ai să vezi acuși de unde vine și încotro o să-l îndrum. Acolo zici că-i sfântul? BABA SAFTA (către celelalte): Să știți, soro, c-o să fie nuntă... NIȚĂ (împinge ușa spre Sisoe, intră urmat de Pitac. Cele patru femei se bulucesc în prag): Da' ce faci acolo, cuvioase? SISOE (întoarce capul îl privește cu dispreț): Între ai tăi ai fost, și ai tăi nu te-au cunoscut... NIȚĂ: Lasă asta. Mie să-mi spui doar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
hârzobul din Rai. NIȚĂ: Din Rai? Văzutu-l-a cineva Raiul cu ochii? Ia să nu-mi umbli mie cu balivernele astea, că eu nu-s muiere. Și să te cam cărăbănești urgent de la noi, dacă nu vrei să dai de dracu'! PITAC: Și acum și pururea... NIȚĂ: Auzi colo! Din Rai! Din care Rai? BABA SAFTA: Lasă-l părinte, săru' mâna...ce-ai cu el? Lasă-l să se oploșească și el pe-aici, pe la noi, dacă ni l-a trimis Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sau ba, cuvioase? SISOE: Adevăr grăiesc ție, popo: pentru inima ta tireană, nu vei avea parte de bucuria și de lumina cea lină a Raiului! NIȚĂ: Mă mai și ameninți? Las' c-avem noi ac de cojocul tău! Hai, dascăle Pitac, hai la dom' jandarul. Și dacă nu ți-a plăcea cuvioșiei tale minunea ce are a-ți dovedi el, apoi nu mai sunt minuni nici în cer, nici pe pământ! (Pleacă amândoi. Babele se întorc în odaia lor. Sisoe pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi, că nimeni nu-i așa gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]