394 matches
-
vorbească generațiilor viitorului" ("to speak to future generations by a Sublime Allegory", BCW: 825), această formă, așadar, pe care Blake a ales-o că forma de comunicare cu viitorul, se apropie foarte mult de alegoria-enigmă, folosită în mod tradițional de pitagoreici (că Philolaos, de exemplu) pentru a-și transmite învățătură (Vezi Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, "Philolaos", p. 71). Cititorul trebuie astfel să știe de la început că textele lui Blake sînt greu accesibile din motivul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
intercalat între Focar și Pămînt, fiind astfel invizibil pentru partea locuită a Pămîntului (Anti-pămîntul putea fi văzut doar de pe partea nelocuita a Pămîntului; în tratatul sau Despre cer Aristotel discuta această teorie; se știe și că, în urma polemicilor cu Philolaos, pitagoreicii au ajuns să admită existența chiar a doua sau mai multe Anti-pămînturi, pentru a explica numărul mai mare de eclipse lunare față de cele solare; este cert că Anti-pămîntul era considerată a fi al zecelea Corp de la Sfera stelelor fixe mărginita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Foc (format, așadar, din triunghiurile despre care vorbește Blake). 2. Cubul (hexaedru, poliedru cu 6 fete plane: 6 pătrate) era cea mai mica particulă a elementului Pămînt, în același timp simbolizînd stabilitatea Pămîntului. (Chiar dacă acceptau ideea că Terra se rotea, pitagoreicii credeau că era necesar un principiu al cubului-hexaedru care să genereze echilibrul stabil indispensabil formării Pămîntului-platformă: cubul era corpul solid cu cea mai simplă distribuire care se fixează bine pe întinderea plana și nu poate fi răsturnat). 3. Octaedrul (poliedrul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi slujească lui Kepler în ideea să genială de a corela aceste figuri geometrice cu orbitele planetare, cum vom arăta imediat. Se pare că trei dintre aceste "corpuri cosmice", cum au fost numite poliedrele regulate convexe, au fost descoperite de pitagoreici (cubul: Pămînt; piramida: Foc; dodecaedrul: sfera Universului, identificată foarte probabil, pe lîngă celelalte patru elemente, ca al cincilea element ulterior înțeles pesemne drept quintaessentia). Celelalte două au fost descoperite probabil de Theaitetos (octaedrul: Aer; icosaedrul: Apă). Pentru pitagoreici erau astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descoperite de pitagoreici (cubul: Pămînt; piramida: Foc; dodecaedrul: sfera Universului, identificată foarte probabil, pe lîngă celelalte patru elemente, ca al cincilea element ulterior înțeles pesemne drept quintaessentia). Celelalte două au fost descoperite probabil de Theaitetos (octaedrul: Aer; icosaedrul: Apă). Pentru pitagoreici erau astfel fundamentale în relația de corespondență microcosm-macrocosm următoarele: cubul (Pămînt), octaedrul-romb (Aer) și dodecaedrul (Univers), acesta din urmă fiind o Sferă virtuală, iar în viziunea lui Philolaos modul abstract pentru al cincilea element. La acestea se adaugă piramida-tetraedru (Foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
orbită, a lui Mercur, era astfel sfera cea mai lăuntrica. Kepler a identificat cele cinci corpuri platonice cu cele cinci intervaluri dintre cele șase planete cunoscute la acea vreme (Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter și Saturn) și, în prelungirea cunoștințelor pitagoreice și platonice, cu cele cinci elemente (Aer, Apa, Eter, Foc, Pămînt). Această încercare a constituit tema centrală a lucrării Mysterium Cosmographicum / Misterul cosmic [titlul complet: Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, 1596], în care Kepler ajungea la concluzia că nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nuntă", căsătoria dintre par și impar, i.e. dintre primul număr par feminin 2 și primul număr impar masculin 3). Blake folosește aici un multiplu al lui 5 înmulțit cu zece. Decadă (numărul 10) este astfel pentru pitagoricieni numărul perfecțiunii. Tetractisul pitagoreic, adică suma 1+2+3+4=10 (pornind de la tetradă se ajunge la decadă), era considerat a fi o descriere a cvadraturii cercului. Decadă era astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4), deoarece tetrada conferea lucrurilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a cvadraturii cercului. Decadă era astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4), deoarece tetrada conferea lucrurilor "extensiunea matematică cu trei dimensiuni" (numărul 4 este primul număr piramidal, care reprezintă tetraedrul sau piramida simplă; el este izvorul pitagoreic al vieții, combinarea de stihii din natură, "izvorul Naturii", sacrul Tetraktys). (Pentru Philolaos 1 este punctul; 2 linia; 3 triunghiul; 4 piramida; punctul, linia, triunghiul și piramida conțin numărul 10 și își găsesc în el desăvîrșirea). În plus, hexada (6
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întrecute de proporții de [...]", cu sensul, posibil, că numărul și măsură preced mersul stelei, determinîndu-l. Numărul este arhetip și predetermina realitatea fizică. 90 (ÎI, 275) În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub (fiery pyramid, or Cube): Din nou posibilă referire la ideile pitagoreice, philolaice, platonice și kepleriene [vezi supra, nota despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)] despre piramida-tetraedru în calitate de corp al elementului Foc și, conform descoperirilor lui Kepler, ca proporție matematică atribuită sferei dintre Jupiter și Marte; și cub-hexaedru în calitate de corp al elementului Pămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se mișcă în conformitate cu o armonie a principiilor numerice (Vezi Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, Mihai Nasta, "Note la Philolaos", pp. 137-138, n. 115). Adjectivul "unornamented" al lui Blake vrea astfel să accentueze (în contextul pitagoreic menționat) fie simplitatea geometrica/geocosmică a mișcării, fie o anume tendința spre non-cosmicitate, adică o miscare adăugată, "rebela", haotică, ce se sustrage armoniei perfecte a cosmicității absolute, instituind o parte de haos, cu rezultanta nașterea a ceea ce Deleuze numea "caosmos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
are 4 fete care sînt 4 trapeze (baza pătrat). Blake poate viza astfel traiectorii aflate undeva în sfera dintre Jupiter și Marte, avînd în vedere că Johannes Kepler descoperise că tetraedrul cu 4 fete și forma de piramida, care pentru pitagoreici semnifică elementul "Foc", corespunde sferei dintre Jupiter și Marte. [Vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. 98 (ÎI, 284) Romburi, Romboide: Referire la octaedru, poliedrul cu 8 fete plane (8 triunghiuri) care pentru pitagoricieni și Platon semnifică Aerul [era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iar "triplul" sau sugerează un poligon cu 12 laturi, asadar un dodecagon, pare a fi vorba aici de o referire la dodecaedru, poliedrul cu 12 fete care reprezintă elementul "Eter" (al 5-lea element, quinta essentia) sau "Universul" în sistemul pitagoreic, philolaic și platonic. Kepler a descoperit că dodecaedrul corespunde matematic sferei dintre Marte și Terra. Blake se poate referi astfel la traiectorii aflate undeva în sfera dintre orbitele lui Marte și Terra. [Vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este zeul grec Apollo; că vârful Omul din Bucegi este Gebeleizis, al cărui nume ar fi Însemnat „capul lui zeu” etc. În același mod, A. Oișteanu (1980) va putea susține că Daniil Sihastru este urmașul preoților daci, practicând o doctrină pitagoreică (la fel cum ar fi, de altfel, și solomonarii), sau că vânarea cerbului din basmul Harap-Alb este o urmă a tauroboliei din ritul mithraic. Romulus Vulcănescu (1986) va găsi „transimbolizări” ale canibalismului ritualic practicat În vechime pe aceste meleaguri În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
El încearcă să readucă lumea în starea haotică inițială, precosmogonică. Universul (sau orice microunivers : corpul, casa, satul etc.) este văzut ca fiind într-un echilibru labil, oscilând mereu între starea de Haos și cea de Cosmos („univers ordonat”, în sensul pitagoreic al conceptului kosmos). În societățile arhaice și tradiționale, omul nu se comportă ca un spectator pasiv la acest „spectacol cosmic”, ci participă activ, cu mijloace mito-rituale, la regenerarea Cosmosului uzat și la restabilirea ordinii cosmice care este temporar, uneori ciclic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ajutorul lor, armele zeului devin inope- rante. Sau, altfel spus, stihia Haosului și Cosmocratul posedă forțe sensibil egale. Universul se află într-un punct de echilibru labil, între starea de Haos (dezordine) și cea de Cosmos (ordine, armonie - în sensul pitagoreic al conceptului). Doar ajutorul omului, oricât de mic și de simbolic ar fi acest ajutor, este în măsură să încline balanța victoriei în favoarea Cosmocratului, restabilind astfel ordinea și echilibrul cosmic care fuseseră temporar compromise. În termenii lui Andrei Pleșu (preocupat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
jupuit de viu (102). Pe de altă parte, știm de la Plutarh că, la romani, preoților lui Jupiter nu le era permis să se apropie de vița-de-vie și nici măcar să atingă iedera. Plutarh crede că această interdicție, analoagă - susține el - „prescripțiilor pitagoreice”, este „o condamnare simbolică a dansurilor și orgiilor din timpul Bacchanalelor” (Quaestiones romanae, 112). în articolul său din 1874, B.P. Hasdeu a adus unele argumente în această privință. În timpul războiului gallic, Caesar (contemporan cu Burebista și Deceneu) s-a confruntat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spațiul dinăuntrul hotarelor satului (intra muros) și felul cum este receptat spațiul din afara hotarelor (extra muros). Spațiul intra muros este centrat și măr- ginit (hotărât), cultivat și cultural, locuit și ordonat, într-un cuvânt este un spațiu cosmizat (în sensul pitagoreic al conceptului Kosmos = univers bine orânduit). Pentru mentalitatea tradițională, ca și Haosul față de Cosmos, spațiul extra muros se definește prin negarea atributelor spațiului antinomic : el este ne- centrat și ne-mărginit (ne-hotărât), ne-cultivat (locus in-cultus) și ne-cultural
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înaintea lor și confundă neștiința lor proprie de legile pozitive ale țării în care trăiesc cu absența acestor legi. Fiindcă toate lucrurile merg în lumea asta crescendo, ne vom pomeni într-una din zile că unul dintre patrioți descoperă tabla pitagoreică ca un lucru cu totul nou și că alt onorabil cere patent de invențiune pentru descoperirea, asemenea nouă, că de la Galați la București sunt exact atâția chilometri cât și de la București la Galați și că zero e egal cu zero
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
până la Leonardo da Vinci și Valéry - de a afla și scoate la lumină „numărul pur”, formula unificatoare și concordantă care ordonează „totul” și determină, cu un obscur impuls germinativ, forme, ritmuri și proporții. Omniprezența raportului „secțiunii de aur”, din studiile pitagoreice, este relevată ca „test al transcendenței vieții”. Preliminariile volumului Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts (1927) lămuresc motoul „Beauty is fitness expressed”. Pornind de la postulatul armonizării a două elemente printr-un al treilea enunțat de Platon
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
temple grecești, în botanică și chiar în muzică (sunt evocate studiile lui Dürer și Leonardo, care au ajuns la canoane concordante cu cele ale statuilor din epoca lui Fidias, dar și o serie de teorii matematice și speculații aritmologice). Aritmosofia pitagoreică, geometria sacră platoniciană, filosofiile mediteraneene ale Numărului și Formei asigură punctele de convergență ale relevării tradiției semisecrete sau uitate a euritmiilor în cele mai desăvârșite expresii ale creației artistice transcendente, văzute de G. ca perpetuări ale unui ideal „al rasei
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
de formă și ritm între viață și materie (cu detalii despre ritmul proporțiilor din trupul omenesc), teoria traseelor arhitectonice (egiptene, grecești, gotice), cu implicații în ritmul gotic și în relațiile dintre ritmuri, rituri și magie; de asemenea, este urmărită geometria pitagoreică, în difuzarea ei printr-un „lanț de aur” (Platon, Vitruviu, Pacioli, Leonardo, Kepler, Descartes, Russel, Einstein). Concluzia: „Lucrurile nu sunt decât aparențe ale Numărului.” Cartea este prefațată de o scrisoare a lui Paul Valéry, cel ce visase o operă bazată
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
lui, Pius Servien credea că arta nu e decât împlinirea unei tendințe înscrise în structura lumii naturale, mai precis în structura organismelor vii [...]. Estetică acestui precursor al poeticii matematice combină vitalismul bergsonian cu o reactivare (științifică, nu mistica) a viziunii pitagoreice asupra structurii numerice a universului. La intersecția biologiei (un fel de „estetică generalizată” a viului) cu matematica, Pius Servien proiectează o estetică științifică, a cărei cheie rămâne studiul ritmului. IOANA EM. PETRESCU SCRIERI: Curgând clepsidra, [Paris], 1920; Essai sur leș
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
de 60. În general, pentru , periodicitatea ultimelor n cifre este 3n ≥ 115 10n−⋅ . 9 Un truc de adunare instantanee: Suma primelor n numere ale lui Fibonacci este egală cu cel de-al (n+2)-lea număr minus 1. 9 Numerele pitagoreice ale lui Fibonacci: Pentru orice patru numere consecutive ale lui Fibonacci, produsul numerelor extreme, dublul produsului numerelor interioare și suma pătratelor numerelor exterioare formează un triplet pitagoreic. La mijlocul sec. XIX, J. Binet a redescoperit o formulă (care pare să fi
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]
-
egală cu cel de-al (n+2)-lea număr minus 1. 9 Numerele pitagoreice ale lui Fibonacci: Pentru orice patru numere consecutive ale lui Fibonacci, produsul numerelor extreme, dublul produsului numerelor interioare și suma pătratelor numerelor exterioare formează un triplet pitagoreic. La mijlocul sec. XIX, J. Binet a redescoperit o formulă (care pare să fi fost cunoscută în sec. XVIII lui Euler și Moivre) ce ne permite să găsim valoarea oricărui număr al lui Fibonacci nF cunoscând n. Formula se bazează integral
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]
-
spiritul esoteric al „științelor” tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului 1972, poartă, încă din titlu, pecetea unei duble încifrări: îndoiala („autoreflexivitatea”) hamletiană este suprapusă misticii pitagoreice și „pusă în abis” prin reflexia meditației existențiale în oglinda desăvârșită a ideii de cerc, într-un „joc secund” ce urmărește purificarea spirituală și salvarea sufletului „căzut” în adâncurile tenebroase ale unei lumi corupte și lipsite de orizont, creație a
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]