80 matches
-
aceste oribile numere iraționale au fost păstrate secrete. Toți membrii confreriei au amuțit - nu mai aveau voie nici măcar să ia notițe -, iar incomensurabilitatea rădăcinii pătrate a lui doi a devenit secretul cel mai adânc și cel mai întunecat al ordinului pitagorician. În schimb, spre deosebire de zero, numerele iraționale nu puteau fi ignorate așa de ușor de greci, deoarece tot apăreau și reapăreau în tot felul de construcții geometrice. Ar fi fost greu să păstrezi secretul existenței numerelor iraționale în sânul unui popor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
iraționale avea să îi provoace mari necazuri. Legendele sunt foarte confuze, pline de versiuni contradictorii referitoare la trădarea și soarta lui Hippas. Matematicienii de până acum au vorbit despre nenorocosul care a dezvăluit lumii secretul numerelor iraționale. Unii spun că pitagoricienii l-au aruncat pe Hippas de pe puntea unui vas, înecându l - o pedeapsă dreaptă pentru distrugerea unei atât de frumoase teorii. Sursele antice susțin că ar fi pierit în mare din cauza impietății lui sau, în altă variantă, că cei din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fost adevărata soartă a lui Hippas, există foarte puține îndoieli că nu ar fi fost defăimat de frații săi. Secretul pe care l-a revelat a zguduit temeliile doctrinei pitagoriciene, însă, luând în considerare numerele iraționale ca pe niște anomalii, pitagoricienii le puteau împiedica să contamineze viziunea lor asupra universului. Cu timpul, este adevărat, grecii au acceptat cu greu să includă numerele iraționale printre celelalte numere. Însă nu numerele iraționale l-au omorât pe Pitagora, ci fasolea. Așa cum legendele referitoare la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ale imaginației lui Zenon, decât pietre de temelie din construcția lumii reale. Aristotel a îndepărtat conceptul de infinitate, afirmând că nu este, de fapt, decât o născocire a minții omenești. Din acest concept provine o revelație uimitoare. Bazat pe modelul pitagorician al universului, cosmosul lui Aristotel (cu îmbunătățirile ulterioare aduse acestuia de către astronomul Ptolemeu) era alcătuit din planete care se mișcau în globuri cristaline. Dar, deoarece nu exista infinitate, numărul de sfere nu putea fi nelimitat; trebuie să existe o ultimă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ceva care putea fi înțeles, trebuia doar înghițit, iar în ceea ce privește urmările și sensul, nu putem forța nimic de pe acum. Vom vedea mai târziu. Vrusei să-i spun: Niciodată nu mi-ași fi putut închipui că..." dar mă oprii iarăși. Practica pitagoricienilor de a tăcea îmi plăcuse cel mai mult la ei. Nedând expresie gândurilor care ți se îmbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine și descoperi cu o mare bucurie că exprimarea lor nu era necesară. Matilda se neliniști
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gîndesc?" "Cum la ce?! Când ai de gând să pleci?" "După ce naști!" îi răspunsei continuând să răsfoiesc reviste, întru totul liniștit, ca și când de mult ași fi luat această hotărâre. Fiasco! Nu luasem o asemenea hotărâre și în loc să-mi reamintesc de pitagoricieni și să tac, în orice caz să nu cedez impulsului de a-i răspunde și să mă gândesc înainte de a vorbi, s-o ascult încă, să văd ce mai urmează, spusesem ceea ce nu gândisem, dîndu-i ei avantajul de a tăcea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sănătate: aer, apă, hrană, temperatură, exercițiu fizic, odihnă, iar Hipocrate scrie Încă din sec IV Î.e.n. despre regimul alimentar la omul sănătos și bolnav. Herodot amintește concepția egipteană conform căreia „hrana este sursa tuturor relelor” concepție preluată de europeni prin pitagoricieni În formula „hrana este izvorul tuturor bolilor” Mai mult decât atât, Hipocrate, vorbind despre regimul alimentar al omului sănătos spunea că „dacă reușim să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentație și exercițiile fizice astfel Încât să nu fie nici mai
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
bine, atât la nivelul percepției cât și la nivelul practicării efective a acestor virtuți În viața de zi cu zi. Iată de ce frumosul a fost ridicat la rang de valoare fundamentală În filosofie, domeniu În care marii gânditori, Începând cu pitagoricienii lumii antice, continuând cu Socrate, Platon și Aristotel În perioada precreștină, apoi cu Sf Augustin și Thomas D’Aquino În epoca medievală și renascentistă, cu Baumgarten, Hegel, Kant etc., În perioada iluministă, iar În cultura noastră cu deosebire Titu Maiorescu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care are ca izvor obiectiv dispozția simetrică a părților obiectelor, imbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.”. Cu alte cuvinte frumosul ar presupune perfecțiunea În formă, culoare și sunet, de aici și interesul filosofilor pentru frumos Încă din antichitate. Astfel pitagoricienii limitează frumosul la proporție, măsură și armonie, dimensiuni pe care le includ În două definiții distincte. Prima ar fi că frumosul constă În adecvația unui lucru sau unei ființe la scopul ei, ceea ce Înseamnă că frumosul presupune o finalitate. A
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
viziunii cosmologice eline într-un text mai târziu, aparținând lui Epicur, în care limita este elementul fundamental al definiției cosmosului. Era desigur firesc ca în vocabularul filozofic peras să ajungă să desemneze limita corpurilor în general. Aristotel relatează că la pitagoricieni se vorbește despre „limitele corpului“ (ta tou somatos perata), alcătuite din suprafață, linie și punct, iar în Menon, figura (schema) este definită ca „limită a corpului solid“ (peras stereou) . La fel, când discută despre locul pe care îl ocupă un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
doi mari poeți: "D-l Blaga știe precis unde trebuie căutată poezia. Propriile sale investigații și experiențe fragmente din acești ultimi nouă ani îl obligă să cunoască principiul poeziei ca o spiritualitate a vizualității: "Geometria înaltă și sfîntă"". Condiția, extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus: "Lirica nu poate fi umplută de toată coloristica sau de toată muzica. E mai bogată, într-un fel, și mai săracă, într-altul, decît amîndouă. Dar cuprinderea, și spirituală, nu se poate lipsi de elementele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică, astfel descoperită, în cuvinte, să găsească "formă", care să anuleze genunea, ce separă viziunea, de expresie - cum "să definești indefinibilul"36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura "placatul"?37 "În ce chip vei înlătura "placatul?" Formulă barbiana nu doar evocă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
151 Marta Petreu, "Eliade par lui-même", în revista Apostrof, anul XIX, nr. 3 (214), 2008. 152 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 41. 153 Sabina Fânaru, op. cit., p. 194. 154 "Este semnificativ că pitagoricianul Timaios e cel ce afirmă în această supremă viziune cosmogonică a lui Platon că Demiurgul a creat același număr de suflete câte stele există. Discipolii lui Platon dezvoltă, apoi, doctrina "nemuririi astrale". (Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și paradoxală", confirmând "apropierea și chiar congeneritatea lui Blaga cu Eminescu" prin tocmai "funcționalitatea principiului personanței ca teorie poetică a influențelor literare". Într-o altă operă poetică revelatoare pentru modernismul românesc, aceea a lui Ion Barbu, se identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
însuși. Curând situația aceasta duce la metempsihoză. Deoarece ori de câte ori un scriitor român (Bolintineanu, Grandea, Eminescu, Rebreanu), voind a intra în ordinea metafizică, a formulat un sistem bazat pe metempsihoză, trebuie să admitem că instinctual, ca și dacii, noi suntem niște pitagoricieni, adică niște panteiști incapabili de aristotelismul caracteristic lumii congenital catolice. Poetul român nu se va ridica niciodată în empireu, ci își va face călătoria temporal din ipostază în ipostază. Prin urmare ispita de a urmări prototipul individual al lui Decebal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
starea de contemplație: Această progresie în miraj a cotidianului nu e opera unei sintaxe miracolistice, ci efectul unei intensități a privirii ce descifrează deodată concretețea, ca epifanie vegetală, și principiul sau codul cosmic care o informează. Dumitru Mureșan e un pitagorician ce vede în exultanța florală manifestul unei geometrii invelate, percepînd în pitorescul grădinii euritmia beatudinală a numerelor ca principii". Ca și, despre M. Ivănescu: Deși pare a fi cedat inițiativa, magistrul e, de fapt, cel care polifonizează discursul, insinuînd puncte
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
elucidate nu servesc nici unui scop. Dăunătoare - printre operele literare sunt unele perverse, demoralizante și dăunătoare; orice teorie care se ocupă de astfel de opere devine și ea cu necesitate dăunătoare. Muzica era privită ca o forță puternică și folositoare de către pitagoricieni și stoici pentru că se credea că ea dă curaj soldaților, potolește mânia, stârnește bucuria sau îi alină pe cei suferinzi. Pentru sceptici, această forță era o iluzie atâta timp cât existau oameni asupra cărora muzica nu avea efect. Dacă există oameni care
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
o tăcere care însemna o acțiune preparatorie în vederea însușirii științelor. Tăcând și ascultând, discipolii "începeau să devină erudiți" în ceea ce "se numea "ekhemythia" ", adică "păstrarea cuvântului" (N. Nasta, "Note la Pytagoras"). Încă din antichitate, s-a făcut o distincție între "pitagoricieni", care erau discipolii direcți ai lui Pitagora, "pitagorei", elevi sau urmași ai acelora și "pitagoriști", cei care trăiesc după principiile școlii, dar din afară. Această școală dispare prin secolul IV î.Hr., dar continuă să existe latent până către finele lumii
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
dinainte sau din vremea pitagoreicilor există acum determinări "cantitative", măsurabile. Numărul este esența lucrurilor, este forma și legea lumii sensibile, este principiul lumii, ca apa lui Thales, ca apeironul lui Anaximandru, ca aerul lui Anaximene ori ca focul Heraclitic. Pentru pitagoricieni "totul" era întruchiparea numerelor, inclusiv ceea ce noi numim noțiuni abstacte precum dreptatea, combinația, momentul oportun. Aristotel referindu-se la această metodă în Metafizica, face o remarcă critică: "dacă totul trebuie să participe la număr, se va întâmpla ca multe lucruri
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
nu credea el însuși în existența unui Dumnezeu, ceea ce lui Iustin i s-a părut o nebunie. A mers apoi la un Peripatetic, adică un urmaș al lui Aristotel, care i-ar fi solicitat onorariu. L-a părăsit pentru un pitagorician, care însă îi amâna căutarea mântuirii cu teorii matematice ale armoniei, cu astronomie și geometrie, motiv pentru care, simțind că mântuirea este înaintea acestora și nu condiționată de ele, a mers mai departe, întâlnind un platonician. Acesta a fost în
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
este număr”, considera acest matematician, fizician, filosof și „zeu”, omul în jurul căruia s-a creat în secolul VI î.Hr. o mișcare (eterie) politico-militară, cu numeroase caracteristici de sectă ascetică și purificatoare (în sudul Italiei și Sicilia). Grație lui Pitagora și pitagoricienilor, filosofia greacă își consolidează conceptul de Kosmos și armonie. Determinarea numerică devine armonioasă și este esențială pentru înțelegerea fenomenelor. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
școala ce-i poartă numele, cea dintîi școală italică a Greciei antice. Pitagora pare să nu fi scris nimic. Doctrina filosofică a pitagorismului ne este totuși destul de bine cunoscută din lucrările lui Aristotel și Sextus Empiricus, precum și din lucrări ale pitagoricienilor de mai tîrziu. Totuși, nu se poate stabili cu precizie ce aparține lui Pitagora și ce au adăugat pitagoricienii ulteriori. Celebrele texte "pitagoriciene" "Versurile de aur ale lui Pitagora" și "Legile morale și politice ale lui Pitagora", existente și în
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
Doctrina filosofică a pitagorismului ne este totuși destul de bine cunoscută din lucrările lui Aristotel și Sextus Empiricus, precum și din lucrări ale pitagoricienilor de mai tîrziu. Totuși, nu se poate stabili cu precizie ce aparține lui Pitagora și ce au adăugat pitagoricienii ulteriori. Celebrele texte "pitagoriciene" "Versurile de aur ale lui Pitagora" și "Legile morale și politice ale lui Pitagora", existente și în traduceri românești, aparțin unei epoci ulterioare. Ideea filosofică principală a pitagorismului este că numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
jurau pe acest număr. Astfel iau naștere numerele. Monada este asociată punctului, diada corespunde liniei, triada semnifică suprafața, iar tetrada corpul geometric (spațialitatea). Spațialitatea este modelul matematic al corpului sensibil dar și condiția de posibilitate a corporalității. În acest moment, pitagoricienii gândesc condiția de posibilitate (rațională) ca și o cauză suficientă pentru corpuri. Distincția simplă între "sterea schemata" ("figuri spațiale") și "aistheta schemata" ("figuri corporale") reprezintă un argument conform căruia spațialitatea precede, condiționează și asigură apariția corporalității. Aceste idei vor fi
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
moment dat, teoria despre "eidos-arithmós", idei-numere, teorie care își are probabil originea în doctrina pitagoreiciană despre numărul ideal, "arithmós eidētikos". În această privință, Aristotel pare să se refere la învățătura nescrisă a lui Platon, "agrapha dogmata". Grație lui Pitagora și pitagoricienilor filosofia greacă își consolidează ideea de "Kosmos" și "armonie". Determinarea numerică armonioasă este esențială pentru înțelegerea unor fenomene universale diverse. Sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni tot prin teoria armoniei numerice. Astfel, diferențele dintre sunete le apar ca "raporturi numerice
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]