186 matches
-
vară, întreceau însăși natura. Sonatele lui răscoleau ființa umană în ce are ea mai pur și mai curat... Se cântă Simfonia pastorală... Micheru le atrase atenția asupra celei de a doua părți unde orchestra imita sunetul privighetorii, apoi cucul și pitpalacul; totul aici era urzit din cântecul și freamătul naturii de la țară, la care se adăuga propriul lui zbucium sufletesc. -Beethoven, domnilor, recreează lumea amintirilor...-le șopti Micheru, căutând să fie cât mai scurt în explicații, pentru a nu deranja auditoriul
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
în care am trăit și am scris, m-au format ca scriitor. Tot universul acela de lumină antică, plină de suflet, de vrajă, de uimire, de povești, de sunete, de cântece de turturele, de pupeze, de privighetori, cântecul cucului, al pitpalacului, nopțile cu lună, basmele pe care le-am auzit în primii ani de viață, cântecele fetelor mari, tristețea toamnelor înnegurate, dulceața primăverilor și a toamnelor, iernile fabuloase, scăldatul în Cerna, cumințenia și răbdarea veșnică, înțeleaptă și îndurerată a vieții de
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
soarelui râzând în soare până unde vezi cu ochii. Aerul proaspăt, roua dimineților, macii arzând în soare și florile veselindu-se în iarbă, cântecul ciocârliei răsunând în zbor înalt, nicăieri nu-ți pătrund mai adânc în suflet ca aici. Cuculețul, pitpalacul, mierlița și alte păsări dragi, dezmierdate și cântate în creațiile oamenilor acestui loc, prind glas parcă mai altfel în văzduhul câmpiei. Comuna Țigănești, având o astfel de așezare, ne-a oferit multe trăiri ale frumuseților câmpenești. De câte ori străbat acest drum
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
care alergau fermecate spre alaiul său de nuntă. După ce a trecut de Cruce și a ajuns în dreptul lotului unde a fost astă vară la secerat, a strigat la amintirile sale : -Hei, voi ciocârlii, prepelițe și voi, dolofane dropii! Voi, gureși pitpalaci, cinteze și călifari, ca niște roșii curcani, ce-ați cântat la secerat, când eu snopii i-am legat, veniți și voi să aflați și cu toți vă bucurați, că...”astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos!” Niciuna din păsările
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa Duhului de Viață nouă, dă-ne pace, bucurie Și în totul și în toate, voia Ta Doamne, să fie! Să admir în primăvară codrul, să privesc copacii, Să ascult întâia oară cucul, mierla, pitpalacii, Să respir aer de munte, să miros flori de câmpie Și-n sunet de harpă sfântă să-Ți dau slavă numai Tie. 16/11/14, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Dor de țară / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
Dimpotrivă, a transformat ora de matematică în prima oră de religie Eminescu, fantastică, pentru că domnul profesor Genescu era un om deosebit de cult și un credincios eminescian. Atunci am învățat să ”las aleanul să mă fure” și să „ascult de la răcoare/pitpalacul”. Din vara aceea, sufletul meu învăluit în mirajul eminescian, asculta mereu înfiorat cum ”ale paserilor neamuri/ciripesc pitite-n ramuri/și vorbesc cu-atât de multe/înțelesuri”. În iarna următoare, prin luna ianuarie, s-a organizat o serbare șolară. I-
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
decît credeam noi, care asistam la ele ca la niște telenovele fără sfîrșit și în curînd aveam să aflăm toate amănuntele, pentru că pe pod rula un nou episod, tragico-comic de data asta, cu vagi influențe din “Don Quijote” de Cervantes. 42 PITPALACUL ȘI PREPELIȚA Cînd începe pitpalacul să cînte prin lanurile de grîu ale cîmpiei Bărăganului prin luna mai, e semn că vor începe să cheme vara cu dor nestins și cucii și graurii și mierlele, luna lui cuptor este aproape, prin
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
la ele ca la niște telenovele fără sfîrșit și în curînd aveam să aflăm toate amănuntele, pentru că pe pod rula un nou episod, tragico-comic de data asta, cu vagi influențe din “Don Quijote” de Cervantes. 42 PITPALACUL ȘI PREPELIȚA Cînd începe pitpalacul să cînte prin lanurile de grîu ale cîmpiei Bărăganului prin luna mai, e semn că vor începe să cheme vara cu dor nestins și cucii și graurii și mierlele, luna lui cuptor este aproape, prin vreun tufiș își pregătește cuibul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cu dor nestins și cucii și graurii și mierlele, luna lui cuptor este aproape, prin vreun tufiș își pregătește cuibul delicata prepeliță cu penajul ei pestriț, ce își iubește puii mai presus de înțelegerea noastră, cu un devotament absolut, iar pitpalacul dispare, nu-l mai auzi și îți vine să crezi că el nici nu există, a fost numai o încîntare pentru suflete, pitpalac, pitpalac, prepelița însă este tăcută ca o femeie grijulie încurcată în poalele fustei de copiii ei cei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
penajul ei pestriț, ce își iubește puii mai presus de înțelegerea noastră, cu un devotament absolut, iar pitpalacul dispare, nu-l mai auzi și îți vine să crezi că el nici nu există, a fost numai o încîntare pentru suflete, pitpalac, pitpalac, prepelița însă este tăcută ca o femeie grijulie încurcată în poalele fustei de copiii ei cei năzdrăvani, care se agață de sufletul ei cu încredere și cu disperare, pentru că un prunc vrea iubire, nici un alt sentiment nu-i brăzdează
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ei pestriț, ce își iubește puii mai presus de înțelegerea noastră, cu un devotament absolut, iar pitpalacul dispare, nu-l mai auzi și îți vine să crezi că el nici nu există, a fost numai o încîntare pentru suflete, pitpalac, pitpalac, prepelița însă este tăcută ca o femeie grijulie încurcată în poalele fustei de copiii ei cei năzdrăvani, care se agață de sufletul ei cu încredere și cu disperare, pentru că un prunc vrea iubire, nici un alt sentiment nu-i brăzdează lui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
sfioasă și devotată puilor ei, Afrodita a descălțat-o pe Adelina, i-a pus în picioare papucii cei călduroși, a scufundat-o în fotoliul ei preferat din fața televizorului și i-a zis bucuroasă: Tu ai aflat prima, fata mea ... nici măcar pitpalacul meu nu știe ... dar Adelina voia să afle care este legătura dintre prepelița cu penajul pestriț și pitpalacul cel gălăgios și Afrodita i-a zîmbit cu duioșie maternă: Cum, tu nu știi, fata mamei, că pitpalacul este masculul prepeliței?! Și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
călduroși, a scufundat-o în fotoliul ei preferat din fața televizorului și i-a zis bucuroasă: Tu ai aflat prima, fata mea ... nici măcar pitpalacul meu nu știe ... dar Adelina voia să afle care este legătura dintre prepelița cu penajul pestriț și pitpalacul cel gălăgios și Afrodita i-a zîmbit cu duioșie maternă: Cum, tu nu știi, fata mamei, că pitpalacul este masculul prepeliței?! Și cîntă de iubire, dragul de el, de se înroșesc de emoție macii din lanul de grîu ... Referință Bibliografică
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
prima, fata mea ... nici măcar pitpalacul meu nu știe ... dar Adelina voia să afle care este legătura dintre prepelița cu penajul pestriț și pitpalacul cel gălăgios și Afrodita i-a zîmbit cu duioșie maternă: Cum, tu nu știi, fata mamei, că pitpalacul este masculul prepeliței?! Și cîntă de iubire, dragul de el, de se înroșesc de emoție macii din lanul de grîu ... Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
O simt și să zic așa, nu sunt un învârtit să nu văz că ulicioara de sub tălpi nu mai șovăie la-naintare, pasul e mai ușor, ceva mai sigur și nepoticnit. - Vere, tre'să ai orbu găinii și inimă de pitpalac ușuit și rebegit ca să nu recunoști că ideile vin și când i-ai pus minții capac, c-un țoi limpezit cu zamă dă prună, ca să nu dea-n clocot și leneveală. - Și e bună o amărușcă la conu'Ionel Dragomir
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n palma dreaptă, Cuibărită-n iarba- n floare, Cu privirea înțeleaptă, Strâng în gene stropi de soare. Ciripit de păsărele, Zumzete prin flori de raze... Sus, în crângul de nuiele, Pitpalacul cântă-n faze. De pe-o creangă tremurândă A zburat ciocănitoarea, Din suflarea ei arzândă S-a oprit sfioasă zarea. Stă albastră, nemișcată, Pieptănând prin crengi vibrânde Raza blondă, alintată, Tivind frunze sângerânde. Și pădurea toată geme Sub potopul ce
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > FEMEIE ÎN LANUL DE MACI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului S-a coborât vara pe câmpie În zbor de fluturi și tril de pitpalaci Fasolea urcă veselă pe-araci Izvoarele cu apă ne îmbie. Se culcă grâul greu de spice, Și soarele de-o vreme arde-n draci La coasă dau bărbații bice Femei se scaldă-n lanul plin de maci. Sub ie sânii
FEMEIE ÎN LANUL DE MACI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341202_a_342531]
-
tâmple,/ De dorul lui și inima/ și sufletu-i se împle” , precum și naturii în splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și vorbesc cu-atât de multe/ Înțelesuri.” (Eminescu, Poezii. Ed. pentru Literatură, Buc. 1965) „Un om de geniu, spunea alt mare geniu, poet-filosof-teolog, Nichifor
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
contopesc cu o mică împărăție, cum vezi, că-ți plantezi materia cenușie... Cum degetele au gustul cărții și orbii citesc fără ele?!. În carte eforturile nu-ți mai sunt grele. Săracu-i sărac, bogatu-i bogat, Iar sufletul cântă, ca un pitpalac. Desfiră o carte, ca pe-un mărgean și fii mai aproape de-al vieții ocean. Poți tu o filă să o contești? Din orice carte, pe care-o citești? Adevăr sau minciună- se bat cap în cap, doar cartea e-
CARTEA, O ŞANSĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374882_a_376211]
-
cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
a realului prin oglindire în suprafețe translucide și, mental, în meandrele epurate de accidente și iregularități ale memoriei, adică în esențial: „Cea mai frumoasă lună e în lac, / cel mai frumos luceafăr e în mare, / și cântă cel mai sincer pitpalac / nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare. Cea mai frumoasă lună e în lac.” Astfel înțeleasă, oglindirea creează un univers mirific: „Culori și mirodenii cercuri fac / în jurul meu. Argila mea tresare / și cu cămașa cerului mă-mbrac / Și
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
mirare daca un diapazon, cultivat în curs de douăzeci și șapte de ani în coloanele unui ziar, răsună uneori, prin contagiu nervos, și în partea adversarilor. Admirabilă însă este aristocratizarea roșiilor. Cu ce înmănușat dispreț vorbește azi "Romînul" de Țicu, Pitpalac, de sfinția sa popa Tache etc.? Ca și când cine știe cine ar fi roșii? Adică ce mi-e Serurie, ce mi-e Țicu? Ce mi-e Pitpalac, ce mi-e Musceleanu? Ca și când agitatorii electorali de-o parte sau de alta erau de altă calitate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în partea adversarilor. Admirabilă însă este aristocratizarea roșiilor. Cu ce înmănușat dispreț vorbește azi "Romînul" de Țicu, Pitpalac, de sfinția sa popa Tache etc.? Ca și când cine știe cine ar fi roșii? Adică ce mi-e Serurie, ce mi-e Țicu? Ce mi-e Pitpalac, ce mi-e Musceleanu? Ca și când agitatorii electorali de-o parte sau de alta erau de altă calitate și din altă substanță? O deosebire e fără îndoială... dar între soarta ulterioară a acestor oameni. Daca Pitpalac ar fi fost roșu ajungea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]