186 matches
-
se feresc, ba mai mult, se roagă și pentru pierirea celor ce le au. Pită Ca să dospească pita după ce s-a frămîntat, se zice: „Așa să-și aducă pita mea aminte de dospit, cum și-aduc aminte fetele de măritat.“ Pitpalac Un pitpalac să se țină închis în colivie numai trei ani, apoi să i se dea drumul, că ci, ținîndu-l mai mult, se face un păcat care nu va fi iertat de Dumnezeu. Pițigoi Cînd pițigoiul cîntă pe lîngă casă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ba mai mult, se roagă și pentru pierirea celor ce le au. Pită Ca să dospească pita după ce s-a frămîntat, se zice: „Așa să-și aducă pita mea aminte de dospit, cum și-aduc aminte fetele de măritat.“ Pitpalac Un pitpalac să se țină închis în colivie numai trei ani, apoi să i se dea drumul, că ci, ținîndu-l mai mult, se face un păcat care nu va fi iertat de Dumnezeu. Pițigoi Cînd pițigoiul cîntă pe lîngă casă, face a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pictură „naivă” se găsesc, bunăoară, în Grădini de zarzavat (din Drumul spre stele), unde deformarea dezinvoltă, neașteptată răstoarnă sensurile consacrate. Lucrurile intră în raporturi noi, generatoare de surprize: „Între răzoare de spanac,/ varză roșie și ardei,/ pică un cântec de pitpalac// [...] cerul, stropit cu stele, s-a împrospătat,/luna, fostă floare-a-soarelui, se pleacă.// Pe urmă un fluier se îngână cu pitpalacul,/ dar un greier îi întrece întruna.../ Ce e mai frumos e spanacul./ Și pe urmă luna...” Anticipând pictura lui Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Lucrurile intră în raporturi noi, generatoare de surprize: „Între răzoare de spanac,/ varză roșie și ardei,/ pică un cântec de pitpalac// [...] cerul, stropit cu stele, s-a împrospătat,/luna, fostă floare-a-soarelui, se pleacă.// Pe urmă un fluier se îngână cu pitpalacul,/ dar un greier îi întrece întruna.../ Ce e mai frumos e spanacul./ Și pe urmă luna...” Anticipând pictura lui Ion Țuculescu, poetul se entuziasma de simbolistica și cromatica scoarțelor țărănești, diversificate după provincii și relief, în scrisul lor intrând „ un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
bube, la scrânteli și la fântânele pentru lăsat sânge din tăietura cu briciul la braț, În care băga o boabă de năut; cum și la pusul lipitorilor și al ventuzelor „calificate“; și În afară de asta, chi tarist de forță, acompaniat de pitpalacii care sculau mahalaua În coliviile lor rotunde, atârnate de tavanul scund. De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clăi. A dus mâna la gură, făcându-mi semne să stau liniștită. Apoi îmi arată cu degetul sub claie, niște puișori mici, de culoare brună, cu dungi pe spate, care ciuguleau boabe de grâu, lângă mama lor: Sunt pui de pitpalac! îmi explică ea fericită, că-mi poate face și mie o bucurie. Ce prepeliță minunată! exclamă, apoi mama. Se vedea bine că-i trecuse supărarea. Nu știam ce să fac. N-am vrut să-i supăr și-am rugat-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ziare, dar și cărți. Sau li se citește. Niculae Moromete le citește adulților basme și povestiri cu Nastratin Hogea. Fierarul țigan Iocan, ajuns prosper, aduce în sat, pe lângă potcoave, cărți care îi zăpăcesc pe oameni: Progres?, Există Dumnezeu sau Niță Pitpalac la Karlsbad. Primele două se poate să fi fost broșuri de popularizare pseudoștiințifice. Ultima, deși titlul neobișnuit și expresiv pare inventat de autor, este un roman popular care a circulat efectiv în epocă. În schimb, există orășeni, chiar cu pretenții
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Să-i spun c-am spart tăblița. Să strig pe sora mea cea mare Să-i spun că-mi este foame. Să-mi dea și mie să mănânc Că măicuța mea doarme. Să merg cu frățiorii-n crâng S-ascultăm pitpalacul, Cum cârduri de cocori se duc Lăsând în urmă satul. Să căutăm prin iarba verde Fluturi zburând și melci. Să curățăm de mărăciuni Poteca pe unde treci. Of,... doamne, fă-ne iar copii Întoarce, Doamne roata, Să mă duc la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează Liniștite, fericite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vânătorul cela ce cu ochii stă la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu plin. Și în drumul meu spre casă, pășesc leneș, gânditor, Greierul și pitpalacul mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu nu uit nici astăzi asfințitul cel de soare. IV Când am plecat ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglicile nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-mi vii, corbul (negru) în Despărțire, cocorii în Stelele-n cer, cioara, rățușca, cocoșul, claponul (Călin Nebunul), vrabia ( Fata-n grădina de aur), cucul (Miron și frumoasa fără corp), cucuveaua (Printre stânci de piatră seacă), lebăda (Mureșanu, 1876), ciocârlia (Călin), pitpalacul prepeliței, presurile (Freamăt de codru), sticleții exuberanți, cu penaj multicolor (Vre o zgâtie de fată). Insectarul. Musculițele și fluturii (în Miradoniz), ploșnițele roșii (Cugetările sărmanului Dionis), paianjenul, greierele, musca, luciolii (licuricii), albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
cazuri dificile să putem fi ajutați și noi de către acestea, următoarea poezie Cositul, amintește de predilecția pentru onomatopee a poetului și inovațiile sale lingvistice și chiar prozodice. Iată conținutul poeziei. Cositul: ",La cosit, la cosit,/ Mic și mare a ieșit./ Pitpalaci,/ Și gândaci,/ Peste tot s-au risipit.// Și iuși, iuși,/ Sub tăiuș,/ Dealu-aproape-a pleșuvit;/ Coasă taci,/ Dealul n-a îmbătrânit! în luna august, revista reproduce alte două compuneri macedonskiene destinate copiilor, Nani, nani și Puiu. Le reproducem în continuare și
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face cu grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru și, într-adevăr, pitpalacul turburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu care nu s-au copt încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
standard („Pe sub poala cenușie/ A doi plopi ce nu mai tac,/ Drum din sat și drum din vie/ Se-ntîlnesc și cruce fac.// La o parte-i grîul verde,/ Presărat cu flori de mac,/ Legănat de vînt se pierde/ Cîntecul de pitpalac” etc.), numai ea, amărîta, se duce singură: „Iar de cîntă pitpalacul,/ La răscruci cu doru-mi greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din amintiri, deci
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Drum din sat și drum din vie/ Se-ntîlnesc și cruce fac.// La o parte-i grîul verde,/ Presărat cu flori de mac,/ Legănat de vînt se pierde/ Cîntecul de pitpalac” etc.), numai ea, amărîta, se duce singură: „Iar de cîntă pitpalacul,/ La răscruci cu doru-mi greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din amintiri, deci creditabile), propunînd idilă hieratică în aceleași peisaje aproape narcotice, cu natură
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
transmis de-a-lungul timpului au fost numai bărbați care, ca orice artiști, nu prea se omorau cu hărnicia și virtutea, vrând să trăiască doar din povestit, fiind deci aprig cicăliți de mame, soacre și neveste?). În schimb, cumătra din Vulpea și pitpalacul, care îi cere pitpalacului un ospăț, pentru a nu-l mânca pe el, dar mai vrea apoi și să fie făcută să râdă și să plângă, e o dovadă nu doar a istețimii, ci și a rafinamentului cultural. Fiindcă nici
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
fost numai bărbați care, ca orice artiști, nu prea se omorau cu hărnicia și virtutea, vrând să trăiască doar din povestit, fiind deci aprig cicăliți de mame, soacre și neveste?). În schimb, cumătra din Vulpea și pitpalacul, care îi cere pitpalacului un ospăț, pentru a nu-l mânca pe el, dar mai vrea apoi și să fie făcută să râdă și să plângă, e o dovadă nu doar a istețimii, ci și a rafinamentului cultural. Fiindcă nici la vulpi pâinea nu
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
cu care Geo Dumitrescu și-a semnat, în Cadran, prima poezie publicată: Ierunca. Chingi de generație, destrămate într-o diafană, abia bănuită, pînză de paianjen. Psihoză e împlinirea unei stări ciudate, în care sufletul se face nu pui mic de pitpalac, ci nasture, în numele căruia moare trupul: " - Sânt un om mort, prietene, nu râzi?/ un om naiv și mort... - Îl priveam fără glas - / A desfăcut pistolul din batistă, ca dintr'o poleială,/ l-a dus la frunte, s'a uitat la nasture
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
dar și cărți. Sau li se citește. Niculae Moromete le citește adulților basme și povestiri cu Nastratin Hogea. Fierarul țigan Iocan, ajuns prosper, aduce în sat, pe lîngă potcoave, cărți care îi zăpăcesc pe oameni: Progres?, Există Dumnezeu sau Niță Pitpalac la Karlsbad. Primele două se poate să fi fost broșuri de popularizare pseudoștiințifice. Ultima, deși titlul neobișnuit și expresiv pare inventat de autor, este un roman popular care a circulat efectiv în epocă. În schimb există orășeni, chiar cu pretenții
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
tezaur față de care colecțiile Muzeului Satului din București și ale Institutului de Etnografie sunt „mici copii“, zice chiar colecționarul timișorean, el însuși om-orchestră, care cântă la toate acele instrumente cu parfum de epocă apusă. Ați văzut vreodată un... fișconiu de pitpalac? Căci dacă n-ați văzut/auzit un asemenea năzdrăvan instrument, singurul om care îl are și e oricând gata să-l arate lumii este dascălul universitar Ovidiu Papană, creatorul și deținătorul celei mai mari colecții de instrumente tradiționale din România
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]
-
îl are și e oricând gata să-l arate lumii este dascălul universitar Ovidiu Papană, creatorul și deținătorul celei mai mari colecții de instrumente tradiționale din România! Fișconiul cu pricina e cât un deget de mic și face exact ca pitpalacul. Obiect cvasidispărut, el era utilizat de păsărari să momească masculii de pitpalac pe care mai apoi îi vindeau, pe vremea când Mehala era o importantă piață de cântătoare. După știința muzicologului Papană, astăzi în toată Timișoara trăiește un singur păsărar
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]
-
universitar Ovidiu Papană, creatorul și deținătorul celei mai mari colecții de instrumente tradiționale din România! Fișconiul cu pricina e cât un deget de mic și face exact ca pitpalacul. Obiect cvasidispărut, el era utilizat de păsărari să momească masculii de pitpalac pe care mai apoi îi vindeau, pe vremea când Mehala era o importantă piață de cântătoare. După știința muzicologului Papană, astăzi în toată Timișoara trăiește un singur păsărar dintre cei vechi, căci comerțul de „cântece în colivie“ se face cu
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]