115 matches
-
de spovedanie publică despre păcatele și rătăcirile lui. În ochii și cuvintele lui Florin se poate citi bucuria descoperirii credinței în cuvântul Mântuitorului. Este însă întrerupt de urletul vocii răgușite a lui „Bățău, secretarul de partid de la uzina „Abatajul Roșu”, pitulat până atunci în fundul bisericii, împreună cu alți trei indivizi. „Cu asta te-am aranjat, domnule tovarăș director”, strigă Bățău „cu gura schimonosită de răutate”. Are loc o încăierare între credincioși și securiștii înarmați. Intervenția directă a lui Florin face să se
TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ de GEORGE BĂJENARU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380894_a_382223]
-
studii publicate în diverse ziare și reviste din țară și străinătate. Pentru credința și sârguința cu care păstorește, din anul 1979, Parohia Malovăț, județul Mehedinți, fiind păstor duhovnicesc chiar în locurile sale natale (venind în această lume în satul Bârda (Pitulași), comuna Malovăț, județul Mehedinți, la 23 februarie 1953), este foarte iubit de întreaga comunitate. “Nu mă consider preot mai cu har decât ceilalți preoți sau sfânt. Nu noi stabilim gradul de sfințenie al cuiva, ci Dumnezeu este cel care ne
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
academic, conceptualizat până-n dinți. Așadar, o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științiifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de concepte, încât judecata de valoare se rătăcește într-un codru de neologisme pretențioase. În felul acesta, criticul este la adăpost atât de dușmanii literari, cât și de suspiciunea de a fi înzestrat cu personalitate
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
mare dacă eram și o vedeam venind pe drum, fugeam repede în curte și mă ascundeam pe prispa casei. Dacă nu era timp să ajung în curte, fiind luată de multe ori ,,prin surprindere” fugeam pe vreo uliță și mă pitulam până trecea. Ai mei, remarcaseră faptul că îmi era frică de ea, și de câte ori mă vedeau că intru fuga în curte și mă ascund, se distrau pe seama mea și ziceau: ,,- Trece Niculina pă drum,mă duc să o chem pă
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
și primăvara însăși, Poiana a Treia venea când voia ea, aducând bucurie, descătușând veselia. Se arăta doar celor vrednici, care se-ncumetau să ia taurul de coarne, plecând la drum în căutarea ei. Eu o suspectam chiar că ar sta pitulată într-un culcuș, hibernând ca urșii, pândindu-ne și luându-ne prin surprindere când ne așteptam mai puțin. Nu noi o găseam pe ea, ea ne găsea pe noi! Dar făcea asta numai dacă avea chef și era în dispoziție
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
-i bato vina.... II. ERAM AȘA DE TINERI, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Eram așa de tineri când ziua la nămiezi Zburdam fără de grijă de mână prin livezi, Când te chemam la joacă pitulat în vie Cu cântecul acela fals de ciocârlie. În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuni Vedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
pe coastă și pe deal. Eram așa de tineri și-așa naivi eram, Că pentru veșnicie credință ne ... Citește mai mult Eram așa de tineri când ziua la nămieziZburdam fără de grijă de mână prin livezi,Când te chemam la joacă pitulat în vieCu cântecul acela fals de ciocârlie.În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuniVedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiazăSub un bătrân și falnic nuc care cuteazăSă pună barieră infernului de caldși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fîl! Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care Irineu scrie (29, 1): „Păgânii, care nici n‑au ridicat ochii la cer, nici n‑au adus în vreun fel mulțumire Creatorului lor, nici n‑au voit să vadă adevărul, ci, întocmai unor șoareci orbi (sicut mures caeci), stau pitulați în străfundurile neștiinței (in profundo insapientiae), pe drept cuvânt au fost socotiți [de Scriptură] o picătură de apă pe marginea urciorului, un fir de pulbere pe cântar, o nimica toată (sicut nihil); ei sunt utiles și aptabiles drepților, așa cum tulpina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lovinescu va scrie, în numărul 34/1919, articolul Un poet nou: „În ziua înmormântării lui Vlahuță [...] s-a prezentat în biroul meu un tânăr, sub numele Ion Popescu. Un tânăr bizar ce-și alesese pseudonimul de «Popescu» spre a sta pitulat în anonimatul unui astfel de nume... De la cele dintâi versuri, am avut intuiția unui remarcabil talent poetic. «Sburătorul» își face o cinste deschizându-și coloanele acestui nou poet, căruia i-am dat numele de Ion Barbu. Nimănui nu-i va
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
Sumatra și Iava, purtînd în cală încărcături grele și scumpe, aduse din Orient. Dar, deși renunță la acest ceremonial, nu renunță cîtuși de puțin la un tribut substanțial, în schimbul dreptului de trecere prin strîmtori. Din vremuri imemoriale, pirogile piraților malaiezi, pitulate la umbra țărmurilor joase ale golfurilor și insulițelor Sumatrei, s-au abătut asupra corăbiilor în trecere prin strîmtoare, cerîndu-le un tribut, cu vîrfurile lănciilor lor ascuțite. Deși în ultima vreme îndrăzneala acestor corsari s-a mai domolit, în urma pedepselor sîngeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de viață, îi readuse la ordine. În pofida maniilor sale morbide, ironia nu-i era străină, zâmbea adesea pe sub mustață. Nu voiau să vină la el? S-a dus el la ei. Muntele, care se apleca deasupra îngustei văi unde se pitula casa lor, răsună de explozii. Se pregătea oare construirea unui baraj care să-i poarte numele? Un lac artificial creat în cinstea lui? O linie de înaltă tensiune care, conform deciziei lui, va aduce lumină în satele îndepărtate? Sau era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai aștepta zâmbetul tatălui. Apoi, pădurea îi împinsese către un spațiu gol și plan, iar copilul, necrezându-și ochilor, văzuse mai multe case aliniate de-a lungul unui drum. Înainte, nu exista pe lume decât o singură casă, a lor, pitulată între torent și coasta împădurită a muntelui. Casă unică precum cerul și soarele, îmbibată de toate aromele pe care le răspândea pădurea, legată de îngălbenirea frunzelor care-i ascundeau acoperișul, atentă la felul cum se schimbau luminile. Acum, strada asta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu discriminarea la expedierea În război? Care sex era considerat, de fapt dispensabil? Am simțit pentru fratele meu o simpatie și un sentiment protector pe care nu le mai simțisem niciodată Înainte. Mă gândeam la Capitolul Unsprezece În uniformă militară, pitulându-se prin junglă. Mi-l imaginam rănit, Întins pe o targă, și am Început să plâng. Vocea de la radio continua: ― Douăzeci și unu februarie - o sută patruzeci și unu. Douăzeci și doi februarie - șaptezeci și patru. Douăzeci și trei februarie - două sute șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
agățau de pulpe. Acolo abolire a distanței dintre oameni! O intimitate sans-frontière. Inserție, 2004. România, în calitatea ei de viitor județ Botoșani al Evropei (cel puțin pentru o vreme), începe să aibă autostrăzi. Partea de democrație a biosferei va rămâne pitulată pe undeva, în cotloane virgine, depărtate de trasee europene Glisez, iartă-mă, Mircea!, dar n-am cum. În Dania nu a mers o observatoare destrupată, a treia oamă, ca să zic așa. Ajung imediat și la beci. Nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele din urmă, am acceptat să mergem. Nu am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să ucidă tot ce mișcă. Nimeni nu putea părăsi orașul blestemat, deoarece toate străzile erau izolate; nimeni nu-și putea înjgheba un refugiu, deoarece până și cimitirele și moscheile fuseseră transformate în câmpuri de luptă. Oamenii erau siliți să stea pitulați în case, așteptând să treacă uraganul. Se pare că au fost în ziua aceea, din zori și până în ultimul pătrar al nopții, mai mult de opt mii de morți. Străzile erau acoperite de cadavre de bărbați, femei, copii, de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cum am ajuns în împărăția ei. După ce i-am spus cum am ajuns pe tărâmul ei, am rugat-o să îmi prezinte această „fabrică”, unde se produce basmul verii. Ea mi-a arătat totul, până și cum se produce ciri pitul păsărelelor și cum ies fluturii din crisalide și încep să umple pământul de veselie. Totul era frumos și magic, până când, deodată, în "fabrică" a apărut sora cea mare a Zânei, care era vrăji toare și era foarte rea, atât de
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
au probabil în dotare. Probabil peștii se simt și mai plini de misiunea lor, mai patriotică decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ne jucăm cu Ostiță. O să se bucure.” Eu tresar îngrozită și visul renaște în mine la o intensitate mai mare. Mâna nebunului îmi strânge umărul cu putere și ochii lui mă fulgeră dureros. ”Hai, mă... Nu-ți face nimic. Ne pitulăm și el trece peste și se bucură”. Mult aș vrea să merg, dar groaza îmi încleștează fălcile și nu spun nimic. Fug în pod și privesc prin turnulețul de sticlă cum se îndepărtează. Tata îi conduce până la poartă. Mâine o să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu timiditate, mi-a strâns mâna, apoi s-a pitit înapoi în birou, de parc-ar fi fost sub asediu armat. Spre deosebire de colegii de la P și P, care stăteau la taclale pe holuri, personalul de la Grant Books părea să stea pitulat în birou pe parcursul întregii zile de lucru, ieșind afară numai după mâncare, apă și ca să meargă la toaletă. Biroul meu era mai mare decât mă așteptasem și avea o fereastră largă, care dădea către centru. Era la ani lumină față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-și deschideau ochii plini de întrebări spre păsările
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
scutura brațele acoperite de praf. ― N-am zărit nici o creatură. Știe să se ascundă! ― N-am văzut nimic, confirmă Brett. Nu-mi dau seama unde s-a băgat. Deși nava asta are o grămadă de locuri unde putea să se pitule... și la care nu putem ajunge. Dar, nu cred că în conductele supraîncălzite ar putea să trăiască ceva. ― Nu uitați ce fel de creatură... (Dallas se întoarse spre Ash) Cum ai denumit această prima fază? ― Prelarvară, dacă este nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
În clipa următoare, însă, a înțepenit într-o poziție de drepți impecabilă și a răspuns: Să trăiți, domnule colonel, sunt soldatul Toaibă Toader, din plutonul cercetare! La ordinele dumneavoastră! Colonelul a ascultat răspunsul lui Toaibă cu un bob de zâmbet pitulat în colțul gurii și a conchis: Să nu uiți, soldat Toaibă, că din această clipă trebuie să stai pe propriile-ți picioare! Am înțeles, domnule colonel! - a răspuns Toaibă, rămânând țeapăn ca un stâlp. Repaus, ostaș! Toaibă a auzit comanda
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de la unchiul lui. Îi plac tare mult, că au desene cu îngerași. Rostește rugăciunea îngenuncheat la marginea patului, apoi se ascunde sub plapuma moale. Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele... Stând pitulat sub căldura ei, cu năsucul cufundat în pernă, simți o mireasmă îmbătătoare. Imediat îl descoperă mămica lui, și după ce se mai hârjonesc un pic, Andrei o întrebă pe mama lui ce balsam a folosit la spălat, că mirosul e atât
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]