87 matches
-
devină tot mai întunecată odată cu trecerea timpului. Într-un târziu, Miller strigă la cei de sus. - Dale - nimic? - E liniște acum, i-a răspuns Dale. - Sam - nimic? Răspunsul lui Sam a fost întrerupt când DCE-urile începură din nou să piuie. După care urmă huruitul camerelor video. Apoi s-a auzit un sunet care m-a tulburat mai mult decât bătaia ritmică sau sunetele emise de detectoare. O voce cânta. Muzica începu să răsune în toată casa. Un cântec din trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toți de cotcodac! Și cotcodăcesc și cârâie de să-i audă și Parisul. Mirositoare lighioane mai sunt și „intelectualii” aceștia a lui Băsănău! Când s-au tăiat nemeritat salariile la milioane de români, nici unul din cei menționați anterior n-a piuit nimic! Când au fost reduse pensiile, nici unul din guralivii aceștia nu a băgat de seamă, chiar dacă și unii dintre ei mai au părinți! Când au crescut tot într-o nesimțire, impozite, taxe, accize și s-au inventat altele noi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
operă a scriitorului, e recurentă degradarea fizică și psihică a femeii. Ne amintim de apariția cutremurătoare a mamei lui Tarabas, suferind atît din cauza soțului, cît și din cea a fiului: printre păsările din curte, bătrîna, "îngăimînd găinile, scotea sunete ascuțite, piuia, cotcodăcea. Șuvițe de păr gri-gălbui îi cădeau pe față, de sub bonetă. Mama însăși avea ceva dintr-o găină cotcodăcitoare. Arăta din cale afară de țicnită, o nebună bătrînă, îmbrăcată în negru și era evident că proastele orătănii erau, de mulți ani
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
calculatoarele de la Bruxelles, unde numele marilor securiști români sunt bine arhivate în computere sigure. Ca și cum abia ar fi așteptat un semnal, Ion Iliescu s-a grăbit să scoată din rezervația proprie de securiști persoane care, vorba lui Roșca-Stănescu, fac să piuie demențial "hard"-urile serviciilor secrete occidentale. Adunătura de la vârf își închipuie că dacă românul necăjit nu știe cine-a fost Alexandru Tănăsescu, de pildă, nu știu nici agenții din țările NATO. Ei bine, Alexandru Tănăsescu, zis "Bebe", e unul din
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
struguri, zice că sunt acri. Cel de care-ți spun eu, cel din casă, nu cel din mănăstire, este adevăratul Dumnezeu; la acesta să te-nchini; celălalt, pentru monahi și trândavi! Bătrâna vorbea, și cu cât vorbea, se aprindea; vorbi, piui, își vărsă năduful, se liniști; atinse umărul tânărului: - Să mă ierți, flăcăul meu, spuse ea, dar am avut un fiu, zdravăn ca și tine, într-o dimineață înnebuni, deschise ușa, plecă, merse la mănăstirea din pustiu, la Vindecători, rău timp
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
înălțând la cer genele lui de purcel de lapte, iar medicul, Iolanda, a sosit imediat după masa de prânz, adulmecând nenorociri, în impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care piuiau printre alge. Corbul, mai potolit în ciuda pinilor care zbârnâiau pe malul opus valurilor, s-a deșurubat pe scara de la etajul întâi mormăind calcule de vernier. Caporalul a arătat spre nașa mea cu degetul mic, iar doctorul, cu sprânceana competentă, s-
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
cădea fără vuiet cu blândețe în lacuri peste casa cu acoperiș de trestie în care improvizam luminișuri cu un muc de lumânare de seu copil înspăimântat de zvonuri de impozite de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții și născură un șoarece), că pre cîtă groază arătară atîta de batgiocură rămasără“ (Partea a IV-a). Autorul
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
de cârciumărese, petunii, crini și multe altele, spălate de roua de dimineață... Și cum cloșca de alături simțise numaidecât, din adăpostul ei de sârmă împletită, să nu dea iama Ionică în păsări, - Ionică, auzi, cotoiul vecinului și în puii care piuiau veseli ciugulind mălaiul. Raiul, Nelule, raiul pe pământ!, exclamă doctorul, spre încântare celuilalt, a prietenului său, - când, deodată, Nelule... (trucul vechi al prozei, suspansul)..." Cloșca se alarmează subit. Cloncăne înspăimântată. Puii de strâng grămadă. Se cațără unii peste alții pe
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dintr-odată m-a luat cu călduri și transpirații. Am deschis geamul degeaba. Tot ce am obținut a fost să las să intre mirosurile acelea râncede care rămân în atmosferă într-o zi călduroasă. Pe monitor se aprindeau luminițe și piuiau alarme. Nu numai că aveam e-mailuri, ci aveam chiar 187. După ce am deschis primele 10-20 dintre ele, am început să mă prind de formulele standard și am putut să le triez mai eficient. Am fost surprinsă să văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am furat și am dat peste bot celor care au vrut să facă din noi altceva decât ce suntem de fapt, da, cretinii chiar au crezut c-o să le meargă... Cretinul dracului! Ce o mai vrea de la viața noastră? Mobilul piuia în draci, în ritmul înțepat-melancolic al unei manele. Aș da zile de la mine, să mai fiu o zi cu tine... Oh, dragostea mea, de unde atâta patimă și dorință? De unde-atâta iubire, oh, degeaba suni, că nu sunt acasă... S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai sus". În rest totul este perfect. Este cumva, cineva nemulțumit?! De ce? Nu se poate!!! Ia să vedem cum Îi putem aplica legea, ca să nu mai Îndrăznească să caște gura. Sărac Îl facem! Gata cu el, nu mai Îndrăznește să piuie că l-am pus la pământ! Să zică mersi că nu l-am băgat la zdup, să fie chiar fericit că pușcăriile sunt suprapline. Și ce dacă am umplut pușcăriile cu tineri, floarea țării, care ar fi putut să facă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să trăim cu el. În duminica aceea, urcasem mai sus decât de obicei, nu cine știe ce, câteva zeci de metri în plus, nu fusesem prea atent, și asta din cauza unui sturz pe care îl urmăream pas cu pas, în timp ce el plana piuind și târându-și o aripă lovită pe care străluceau două sau trei picături de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul femeii și o acceptă fără prea multe scrupule, ba trecu repede de la ironie, la sarcasm și caricatural. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luminat bezna. Am mișculat niscaiva picăturici colorate Într-un pahar mare dă apă, care omul și l-a trântit Între piept și cocoașă de l-a scos din Încurcătură. Tărășenia, fără Împortanță, de vrei matale, m-a ținut dăștept până la piuitu vrăbiilor. Nicicând nu s-a gândit atâta Într-o singură noapte! Aveam și vată, și naftalină. Am pus dân ele În crăpelnița dă marți, un blid cu gnocchi tare târâitori până atunci. Zi dă zi, am tot mărit porția pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
inima. Erau numele celor trei astronauți care plecaseră cu Apollo XIII și cărora li s-a defectat nava și rămăseseră față în față cu moartea, trei biete ființe închise într-o capsulă cât un sicriu, care alerga bezmetică prin Cosmos, piuind către Pământ mesaje. Iar oamenii ăia discutau cu cei de la centrul de comandă, unde computerele și colegii lor se străduiau să găsească o soluție și să nu-i lase să se piardă în spațiul nesfârșit și toată omenirea asculta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea destule pe cap, mai trebuia să-și facă griji și pentru farsele telefonice! Pocni butonul care indica ultimul număr de la care fusese sunat. Era local, dar nu-l recunoscu. Strâmbându-se, apăsă pe „Sună Înapoi“ și ascultă cum telefonul piuie și sună la numărul de la care fusese sunat, Întorcând serviciul. Sună și sună și tot sună. Fără răspuns. Bine, decise el, erau două metode de a lua pielea de pe-o pisică. Mâzgăli numărul și sună la control, cerându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ziar fără tiraj, fost fiu renegat de propriul tată, fost posesor de bulldog francez (da, nu știai?), fost. FOST. În sfârșit, bilete de avion. Documentul „alx“ (Alex?) împachetat într-o valiză. Pașaport. Pantofii și cureaua puse pe banda rulantă. — Ai piuit? — Nu. — Nici eu. 11. Eușiel Când eram foarte mici, David și cu mine eram, nici nu știu cum să spun... apropiați, cred. Un corp comun, fascinat de reviste cu Rahan. Tu nu ai cum să le ții minte. Nici numele nu ne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atins cumva un punct sensibil. Poate că se simte vinovată... poate că-nțelege... — Ce ciudat, spune tăios. Ziua ta de naștere a fost acum două luni. — Știu. Oftez. Uite ce e mamă, m-am hotărât. Alarma cuptorului începe brusc să piuie și iau mănușa. Trebuie să închid acum. — Samantha, n-am terminat de aveam de spus ! se rățoiește furioasă. N-am încheiat conversația. — Ba da, OK ? Am terminat-o ! Închid telefonul, îl trântesc pe masă și expir, fără să-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cei care le văzuse că parcă erau de la extratereștri, cum se dă prin filmele cu mistere de oizeneuri, că rămâne pământul negru pe unde calcă ăia. Au mai fost și niște chestii ciudate, care parcă erau cutii de chibrituri, dar piuiau, când le țineai aplecate. Și sâmburi de măsline. Și pământul ăla ars, să nu te bage la idei, oare ce să fi fost în boscheți?... Mai privi spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un singur vers, de un singur Optzecist, că nu mai are încotro, trebuie să se repeadă în cel mai la îndemînă closet și să se apuce să verse. - Și chiar atât de năpraznic te scoate din răbdări un singur vers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
me, piu, piu, one votka! Tânărul chelner îi servește calm băutura, după care își întreabă părintele: - Tată, domnul de la masa cutare este un foarte mare nebun? - Nu este. Nu este deloc. Ce te face să crezi? - La fiecare cuvânt rostit piuie de două ori. - Asta-i din pricină că-i rus. Și mai este din pricină că, înainte de a fugi din Uniunea Sovietică, a învățat limba engleză după lecțiile transmise la un aparat de radio care piuia... Difuzoarele de la noi din comună, cele după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face să crezi? - La fiecare cuvânt rostit piuie de două ori. - Asta-i din pricină că-i rus. Și mai este din pricină că, înainte de a fugi din Uniunea Sovietică, a învățat limba engleză după lecțiile transmise la un aparat de radio care piuia... Difuzoarele de la noi din comună, cele după care mi-am însușit eu, atât de subtil, engleza, mai curând pârâiau decât piuiau, se strâmbă Pinky. Așa că, vedeți, se poate pretinde că, în linii mari, am absolvit împreună cu acel domn rus din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]