296 matches
-
butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L-a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți-a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n cealaltă. Ca de pildă că băiatul nu era al pălărierului. — Julián? Adică Julián nu era fiul domnului Fortuny? — Asta i-a zis-o franțuzoaica Viçentetei, nu știu dacă din pizmă, ori cine știe de ce. Mie fata mi-a povestit-o după cîțiva ani, cînd ei nu mai locuiau aici. Așadar, cine era adevăratul tată al lui Julián? — Franțuzoaica n-a vrut să spună niciodată. Poate nici nu știa. Știți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credința și înfrânarea. De la întristarea cea potrivnică, însă, cunoaștem roadele duhului celui rău, adică trândăvia, lipsa de răbdare, mânia, ura, împotrivirea în cuvânt, lenea la rugăciune...” 44. Tot Sfântul Maxim împarte întristarea în supărare, necaz, pizmă și milă, arătând că „întristarea mântuitoare”, cea după Dumnezeu este „stăpână neîndurată a patimilor” și „maica cuvioasă și slăvită a virtuților”45. Această întristare este hrănită de cugetarea la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei de luptă
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
neregenerați, de aceea legăturile umane durează tot mai puțin pentru că aceste persoane consideră materia primordială în viața lor. Sunt total lipsiți de spirit, acționează detașat de Dumnezeu sau de voința divină. De aceea vedem atâta “circ fără bani”, atâta ură, pizmă, dispreț, dorință de înjosire a celuilalt, lăcomia, sexualitatea nelegitimă, lăudăroșenie, dorință de parvenire și de autosuficiență, în toate păturile sociale, mai cu seamă între cei care ar trebui să fie un exemplu în societate. “Uneori legăturile prietenești țin atâta timp cât nu
DESPRE LEGĂTURI VEŞNICE ŞI TEMPORARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362323_a_363652]
-
în toate faptele vieții sale: în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, în vorbe și în toată purtarea sa. “Să umblăm cuviincios, ca ziua; nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte” (Rom. 13, 13-14), spune Sfântul Apostol Pavel. Echilibrul nu îngăduie mai multe trebuințe decât cele pe care le avem în firea noastră și
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
umane bucuria de a trăi ce derivă din dragostea necondiționată, făcând astfel din oameni niște trecători prin această lume blazați și ușor de manipulat, lipsiți de voința de a lupta împotriva răului și de a spune un „NU” categoric: urii, pizmei, certurilor, ambițiilor, răutății și altor roade ale egoismului uman. De multe ori când stăteam de vorbă cu interlocutorii mei, observam cu ușurință cât putem obosi sub presiunea atâtor oameni care parcă sunt teleghidați să necăjească, să facă rău aproapelui, cu
DESPRE BUCURIA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368429_a_369758]
-
ființă, doar că fiecare dintre oameni are un filament propriu ce-o arde și-o descompune în lumină irizată sau flacără incandescentă. Pleiada de actori care au scris istoria teatrului românesc, veșnic nu-și va stinge luminozitatea de soare, prin pizma celor care vremelnic le trec prin față, dar trec în iureș și iau după ei și umbra... Doar unii dintre tinerii actori, ating urmele pe care istoria culturii neamului românesc le-a întipărit, ei atrag asupră-le voia primirii sub
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
scrisoare să o țineți foarte cu seamă bună la voi, veri la carele s-ar întâmpla; ca de va vrea cineva din stăpânii acelor țigani ce s-au împreunat cu voia lor să nu să ție de cuvânt, au în pizmă să facă să-i desparță, să aveți cu ce da seama, căci apoi veți cădea în osândă, pentru căci țiganii încă sunt/ creștini, botezați în numele sfintei Troițe. Iată că legile instaurate de Vasile cel Mare în urmă cu 1700 de
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
legământ Va-nflori în cetate orice popor Neamurile îl vor ferici pe El Întru slava Lui toți vom trăi la fel PSALMUL 72 Cât de bun e Dumnezeu cu Israel Pe cei drepți la inimă îi ajută Pe cei fărădelege pizma-i mută Dreptatea prin lume se face prin El Chiar de osteneli omenești n-au parte De îi stăpânește pe ei mândria Se-mbracă cu cei rău și silnicia Cugetul inimii lor nu e carte De sus gândesc și vorbesc
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credința și înfrânarea. De la întristarea cea potrivnică, însă, cunoaștem roadele duhului celui rău, adică trândăvia, lipsa de răbdare, mânia, ura, împotrivirea în cuvânt, lenea la rugăciune...” 44. Tot Sfântul Maxim împarte întristarea în supărare, necaz, pizmă și milă, arătând că „întristarea mântuitoare”, cea după Dumnezeu este „stăpână neîndurată a patimilor” și „maica cuvioasă și slăvită a virtuților”45. Această întristare este hrănită de cugetarea la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei de luptă
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl deferecase pe Hristos ? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliță bună. I-a îndulcit și rourat sufletul - în acel pustiu al cruzimii, răutății, pizmei și batjocorii de pe infectul maidan al Golgotei - cu o vorbă bună de care Hristos avut-a cu adevărat nevoie, de vreme ce a răsplătit-o cu “Astăzi vei fi cu Mine în rai!” Se apropie Crăciunul. Aur și argint să dăm celor
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
răspunsul ce Mirelui place Shalom se chema și asinul călărit de Regele-Pace! MUNȚII LUI ISRAEL Munții lui Israel : piatră, rocă; și soare și vânt... Rar și pâlcuri de verdeață. Nu se văd, dar sânt! Munți cu multe piscuri, munți de pizmă plini Pietrele vă sunt dovada, sunteți pelerini printre străini Sunteți arși de soare, care vă dogoare ne-ncetat, Ați fost martori multor fapte ce s-au întâmplat Voi ascundeți taina vechilor războaie; și-au fost multe Și sunteți în așteptarea tainelor
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
de a ajunge virtuos, desăvârșit. Durerea își are izvorul în patimile poftei (lăcomia, egoismul, îmbuibarea, desfrânarea, avariția...), în patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de sine, osândirea, înșelarea, apostazia,etc.). Toate aceste patimi sunt înrudite între ele și „lucrează” împreună. În societatea foarte agitată de astăzi, durerea și-a extins stăpânirea „democratică” aproape peste tot
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
scrisă, „Epistola către corinteni” este definiția completă și cea mai frumoasă care a fost dată noțiunii de dragoste. Aceasta stă, pare-se, la baza schemei sale narative, deoarece întâlnim în roman aspecte, întâmplări referitoare la răbdarea în dragoste, la bunăvoință, pizmă, lăudăroșenie, trufie, necuviință, mânie, gândul la rău, nedreptate, suferință, încredere, nădejde... Marian Malciu este un pozitivist prin excelență, un romancier care ne propune modelul unei lumi aflate sub spectrul moralității, al Binelui ce se decantează de Rău și se ridică
UN ROMAN ŞI UN ROMANCIER CARE INDUC DEPENDENŢĂ DE LECTURĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349407_a_350736]
-
făcându-mă să-i rânesc pe cei dragi mie! Am dorit să ofer Blândețe, dar ... cu tristețe spun că duritatea, de multe ori, și-a spus cuvântul! Cât despre Înfrânarea poftelor ... niciodată nu le-am putut stăpâni deoarece, Invidia, Lăcomia, Pizma, Minciună, Îmbuibarea, Flirtul și multe alte vicii mi-au controlat viața! De atunci, mă întreb neîncetat: „De ce oare Râul stă lipit de mine, ori de câte ori vreau să fac Binele?” Iar vocea Duhului Sfânt îmi șoptește: „Pentru că inima ta nu este predată
O INIMĂ PLINĂ DE DORINŢE... (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349437_a_350766]
-
catedrala vitraliile splendide pe sub ochii cerului! O țară fără fete frumoase ar fi o albie secată, dar fiecare palmă de țară românească este brăzdată de ape albastre. La nemărginita oglindă argintie de sus, săgeata arcului n-a răzbătut cândva, pe când pizma omenească ori armele nimicitoare de azi, n-o mai ocrotesc. Și-atunci, ce bine că noi avem cele mai frumoase fete din lume, mai ales în portul popular. Ele iubesc puritatea credinței și culturii populare, lumina rugului spiritului popular, alinătorul
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
și de elastice, încât s-ar putea înmlădia fără să doară, fără să crape, fără să ceară efort, pe inimile coloșilor cât muntele pe care îi au țara în artiștii ei magnifici. Dar, în adâncul invidiei cresc rădăcini nesmulse iar pizma și răutatea se revarsă în zăcătoarea inimii, mai mult decât dragostea, și de aceea, uităm câteodată să iubim! Parcă ni-i și teamă să o spunem! A pătruns atât de înstăpânitor agresivitatea, vulgaritatea, hidoșenia în viața noastră, încât parcă am
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
lui! Cei care-l denigrază cu năduf își sărbătoresc în fapt moartea lor sprituală, cea fără înviere... Anul trecut în 2014, aceeași exaltați științifiști și deliranți humanoizi ai vulgului „sacru” l-au sărbătorit pe Eminescu în aula lor plină de pizmă și scaune goale, cărora le-au vorbit despre ei. În ziua nașterii Românului absolut-Mihail Eminescu, în 15 Ianuarie 2015, cohorta academicienilor peri-epigonici, i-au aclamat cu multă ură și înverșunare meschină, moartea, reiterând minciunile atâtor decenii lăsate moștenire de dușmanii
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
sunt înșiruite faptele firii pământești generate de sinele plin de egoism și răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. „Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” Da! Toți suntem supuși greșelii, dar nu toți persistăm în
DESPRE FIREA PĂMÂNTEASCĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365598_a_366927]
-
partenerul ei a părăsit-o definitiv. Toată grija, munca, alergarea, stresul, s-au strâns pe umerii ei. Magazinul cu obiecte bisericești le-a stat în gât celor de la BOR. „(...) Aveam în Deal „tătici iubitori” care nu conteneau cu „binecuvântările”. Cu pizmă, cu ură nedreaptă și cu VICLENIE mă înconjurau. Nu mai aveam vânzare, nu mai aveam clienți în schimb aveam...Garda Financiară și OPC!!! Fain!!! Cum nu se putea mai bine! „Bucuria nebunilor”, cum se zice... Și uite așa, prin Ermant
O ANĂ A LUI MANOLE SACRIFICATĂ PE ALTARUL NEDREPTĂŢII de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366140_a_367469]
-
dincolo de rinichi, dincolo de fiecare mădular și neuron!!! O otodoxie pe care n-o recunoșteam! Nu era acea Ortodoxie pe care-o preluasem, în mers, de la bunii mei străbunici, de la bunicii și părinții mei! Nu văzusem la ei ura! Nu văzusem pizma! Nu văzusem trădarea! Ci văzusem și practicasem iubirea, milostivirea, întrajutorarea, frica de Dumnezeu. Acum vedeam lucruri urâte, străine mie și neamului meu ortodox. Și, nu mai știam ce să cred! Nu mai știam ce să fac!... Nu s-a lăsat
O ANĂ A LUI MANOLE SACRIFICATĂ PE ALTARUL NEDREPTĂŢII de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366140_a_367469]
-
credincios e doar un câine, Care-și apără stăpânul sub mormântu-n care zace. Dacă toți bogații lumii și-ar dărui al lor prisos, Pe pământ ar cade cerul, raiul n-ar mai fi un vis. Între oameni n-ar fi pizmă, traiul n-ar mai fi hidos, Cu Dumnezeu, mână de mână, ne-am plimba prin Paradis. Dacă, în seara de Crăciun, tu ții poarta încuiată, O să mă cațăr peste ea, ca să te colind în tindă. La căsuța cea săracă poarta
MAMA, CU MINE ÎN BRAŢE, LA GEAM CÂNTĂ O COLINDĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350973_a_352302]
-
2013 Toate Articolele Autorului nici nu s-a topit omătul și s-a pus cerul să plouă; eu, care voiam piciorul să mi-l plimb hai-hui prin rouă, din bocanci, acum în cizma găurită printre dește până-n tălpi mă roade pizma că nu pot să fiu un pește. îmi făceam o sfântă clizmă ca, întins în farfurie, cu o frunză-n dinți, de izmă, mirosind a vergurie, să mă guști cu pietate și-n trupul tău, de mine plin, să mă
NICI NU S-A TOPIT OMĂTUL... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345686_a_347015]
-
fac, dar care nu le plac românilor; de unde ar fi să le placă americanilor, iar românilor americani nici pe atât. Iar dacă ar fi s-o spun pe cea dreaptă, aș recunoaște aici, pe hârtie că atunci când mă încearcă vreo pizmă prin valurile vieții, văd - evident că o văd în ceață - barca aceea de care nu știam și pe care n-o visam, atunci când cei din generația mea treceau Dunărea cu ea și apoi Atlanticul... Dar oricum, nu m-aș fi
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
să le spună ei având ca scop, pe lângă formarea unei „exprimări libere și vorbiri corecte a școlarilor” și „a face pe școlari ca înșii să judece cîte ceva” mai ales „să-i facă pe cât se poate a lepăda ura și pizma dintre dânșii” și a „mai îndulci oarecum orele de prelegere”. Ținta învățăturii pentru Creangă era ca aceasta să fie cât mai atrăgătoare, dar mai ales instructivă și logică, realizându-se datorită celor „două deprinderi, una orală și alta în scris
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]