166 matches
-
care-și construiește cărțile, cu stilul deja format și cu ineditul subiectelor alese. O carte stenică, plină de învățăminte strecurate subliminal, cu multă dibăcie. O carte care relaxează, tămăduiește. Cezarina ADAMESCU --------- Motto: “Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
rămâne cu o conștiință învechită, retrogradă. Nu numai că s-au gândit dar au și acționat. Au solicitat rectoratului ca toți studenții, fără drept de apel, să facă de serviciu la cantină în rând cu ei. Că i-o fi pizmuit sau nu pe cei din delegația petiționară, pentru ideea strălucită, nu s-a aflat dar cert este că rectorul le-a aprobat demersul. Albert, i-a descusut pe inițiatori și a reușit să afle; nu grija față de conștința lui ori
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
asfințit Își spunea o rugăciune Și-n somn se-adâncea tihnit. Și trăia în bună pace Sus pe munte ori pe vale, Păstrând bun-orânduială Întru toate ale sale. Însă-ncornorații care Și pe-acol’ hălăduiau Pe acest cioban destoinic Foarte mult îl pizmuiau. Și-i trimiseră în grabă Chiar la el, colo la stână, O femeie vrăjitoare Ce luase chip de zână. Și îi dete ea să beie O licoare fermecată Și, cum o bău, feciorul Căzu jos dormind pe dată. Și-ncepu
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
-o cu nevastă-mea!'' Și uite așa, elevii se vor întâlni unii cu alții, se vor săruta, vor povesti pe unde au fost în vacanță și ce au făcut, se vor studia unii pe alții, se vor admira, se vor pizmui, vor trage cu ochii la hainele de firmă pe care le îmbracă cei înstăriți, vor arunca ocheade pe furiș la telefoanele mobile de ultimă generație ținute ostentativ în mână de fiica nu știu cărui procuroriu sau nu știu cărui mare patron de buticuri.Vor
GATA VACANŢA! SUNĂ CLOPOŢELUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355836_a_357165]
-
redactor-șef al revistei BiblioPolis, o academică publicație de biblioteconomie și științe ale comunicării. Cartea e prietena lui cea mai statornică, una deosebit de acaparatoare, parcă geloasă, iar Cărturarul nostru, subjugat Cărții, i se dedică ei zi și noapte, după cum mărturisesc, pizmuindu-i iubirea, apropiații săi, în cercul cărora e etichetat ca fiind „omul-bibliotecă”. Iar protagonistul acestei mari iubiri își recunoaște el însuși dulcea sa povară: „Ce mit frumos, dragostea de carte!”. Dl. Vlad Pohilă este și un apreciat, solicitat și activ
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
aici pe Salvador Dalí (1904-1989), care spunea: Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică și naiv de inconștientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-și ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb - nu sunt nebun. Superrealismul pizmuiește înțelesul cuvintelor, le întoarce și le joacă în roluri, le agață în gurile strâmbe ale personajelor, care, în fapt, nici nu știu dacă ei înșiși le folosesc. Tonul perfect al muzicii dansului frenetic dă umbrele ce tresaltă nebune pe paginile
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
de-al cocorilor zbor,/ Îmbrăcat ca ascetu-n târsână,/ Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai/ Să m-aline în limba română.// Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi/ Din genunile apei vreo zână,/ Pizmuiți-mă, frați, ori destinu-mi deplângeți/ În duioasa mea limbă română.// Când s-a da la hotare bătălia cea mare/ Și-oi sta scut pentru-a Țării țărână,/ Voi urați-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul/ Și doinind
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
în Biblie stă scris Să mâncăm, cu cumpătare, din ce DOMNU' ne-a permis Să avem "cuțit în gât" ! să ne ferim de îmbuibare Iar ca să nu degenerăm, avem dreapta cumpătare ! Să nu nutrim invidie ; pe semeni să nu-i pizmuim Că fără suflet sănătos, trupul ne îmbolnăvim... Să mâncați cu bucurie și Cerului să-I mulțumiți ; Acesta este bunul leac ; și-o să ajungeți fericiți ! S-aveți încredere în DOMNUL ! (Solomon ne tot învață !) EL ne oferă sănătate, că-I Pâine
VREI O SĂNĂTATE CERTĂ ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370064_a_371393]
-
păstreze secretul: nu va sufla nimănui un cuvințel despre această legătură. Așa că surpriza va fi cu atât mai mare când își va anunța nunta! Atunci să vezi zâmbete și felicitări de fațadă la amicele ei, în timp ce în realitate, o vor pizmui pentru norocul ce dăduse peste ea! Ah, de s-ar întâmpla minunea! Și minunea s-a întâmplat! Într-o seară, Ida a găsit câteva rânduri de la Mark, la a căror citire inima a început să îi bată cu putere. Mark
DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369338_a_370667]
-
ea? În același capitol biblic amintit mai sus dacă veți reciti împreună cu mine veți vedea ce frumos trăiește dragostea în oameni. Dragostea “agape”, căci despre ea este vorba și în adevăratul său sens este: „îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată”. Când doi oameni
DESPRE DRAGOSTEA DINTRE OAMENI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368190_a_369519]
-
antic - Arena -, copleșit de diferențele de civilizație dintre ceea ce au ei și ce-avem noi. Diferențele, evident, privesc toate cele trei epoci istorice (Antică, Evul Mediu si Modernă). Și, încet-încet, am înțeles mai bine că, dacă avem motiv să-i pizmuim pe urmașii cei privilegiați ai strămoșilor noștri latini, n-avem și motiv să ne învinovățim pentru săracia noastră lucie. Istoria ne-a discriminat încă din antichitate, iar avansurile istorice ale "premianților" rămân pentru noi handicapuri insurmontabile, oricât de optimiști am
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”/ Ioan 13, 34). Și roadele acestei iubiri, așa cum spune sfântul apostol Pavel, se revarsă în relațiile dintre oameni, deci și în interiorul unei prietenii căci: “Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
DESPRE PRIETENIE ŞI PRIETENI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358506_a_359835]
-
de gustare, să nu crape de foame. Chiar și de Paște, ei mâncau în casă cozonaci și ouă scrise, iar lui îi dădeau doar mămăligă cu lapte acru. Se înțelege, pentru aceste stări de lucruri, băiatul simbriaș începu să-i pizmuiască, căutând prilej de răzbunare. Găsi unul chiar în ajunul unei mari sărbători: intră pe furiș în casă, dibui unde ținea moșneagul pușca și-i umplu țeava cu bucățele de cărămidă măcinată mărunt. Când veni sărbătoarea și moșul a vrut să
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
satul românesc de munte, obiceiuri tradiționale și îndeletniciri pastorale etc. A publicat poeme de factură clasică, epigrame, fabule, eseuri, reportaje, în periodice și reviste literare precum Gazeta literară , Luceafărul , Argeșul , etc. Îndelung răbdător, binevoitor până la extrem, plin de bunătate, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie,nu se gândește la rău, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul, înțelepțește totul... , este aducerea aminte a unui discipol
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359514_a_360843]
-
putem ajunge curând la locul de care ne-a fost frică; la groapa comună. - Așa să fie! Că și acestea sunt frumoase. La Iași pe strada Păcurari, era o crâșmăriță cu numele ăsta și era frumoasă foc. Toți negustorii o pizmuiau pentru vadul de la crâșma ei. Dar... o să mă iubești? - Eu să te întreb asta! Dacă acum când ai aflat, că am nevastă și copii și-s mai bătrân cu aproape 15 ani ca tine, tu o să mă iubești tot timpul
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
fiu, Acolo, înger nou și viu, Pătruns de-o nouă strălucire. O, numai să m-asculti cerșesc, Sunt robul tău și te iubesc ! De când ți-am întâlnit privirea Am inceput ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Eu bucuriile lumești Le pizmuiesc, desi-s deșarte; Mă doare că nu-s viu cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Ce-i vesnicia-mi fără tine ? Și nesfârsita-mi forță, ce-i ? Cuvinte goale și străine, Un templu vast, dar fără zei! Ți-
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
gînd decît a-i fi dat S-o iubesc, să mă poată iubi. Eu - un copil - și ea un copil, Lîngă-o mare cu ape-argintii, Ne iubeam că un cîntec mai presus de iubire Ca un cîntec - Annabel Lee ; Și priveau, pizmuind preacurata iubire, Chiar serafii de sus, din țării. I was a child and she was a child, În this kingdom by the șea; But we loved with a love that was more than love- I and my Annabel Lee; With
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
of heaven Coveted her and me. Eram un copil, copila și ea Lîngă mare, într-un regat; Dar iubirea mai mult ca iubire era Pentru mine și Annabel Lee - Chiar serafii din ceruri în zbor aripat Ne-ar fi putut pizmui. Si asa s-a-ntîmplat că-ntr-o zi, demult, Lîngă marea cu ape-argintii Un vînt de pustiu s-a iscat dintr-un nor, înghețînd-o pe Annabel Lee ; Măritele-i neamuri au dus-o departe. Departe de mine, spre miazăzi, Și-au
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
înghețînd Pe frumoasă mea Annabel Lee; Și rudele-i nobile s-au arătat Să mi-o ia, să o ducă de-aci, S-o închidă-n sepulcrul cel întunecat Lîngă mare, într-un regat. Chiar serafii, nicicînd fericiți că noi, Pizmuindu-ne priveau din țării - Da, așa s-a-ntîmplat (și cu toții o știu Lîngă marea cu ape-argintii) Că-ntr-o noapte un vînt se-abătu, geros, înghețînd, ucigînd pe Annabel Lee. The angels, not half șo happy în heaven, Went envying her
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
me- Yes!- that was the reason (aș all men know, În this kingdom by the șea) That the wind came ouț of the cloud by night, Chilling and killing my Annabel Lee. Îngerii n-au fost ferice nicicînd Că noi, pizmuindu-ne vii - Da! Și de-aceea (cum toți par a ști Lîngă mare, într-un regat) Vîntul din noaptea cu nouri porni înghețînd, ucigîndu-mi pe Annabel Lee. Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea Celor mai bătrîni decît
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
iubit cu o dragoste desăvârșită. În Vlad, înflori iubirea și odată cu aceasta, chipul lui slutit, se transformă în lumina. Cu această putere nouă, el a reușit să o aducă pe drumul bun și pe Ana. Iubirea iartă, nu judecă, nu pizmuiește, iubirea răspunde cu iubire. Râul, Magda, Edi și amintirea lui Adrian care și-a dat viața în numele iubirii, pentru credincioșii din Afganistan, au reușit să-i aducă pe Vlad și Ana, pe cele mai frumoase culmi. În ajunul Crăciunului, cei
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN, SAU EXEMPLUL UNEI IUBIRI CE TINDE SPRE DESAVARSIRE de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 50 din 19 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342458_a_343787]
-
cu multă dăruire și iubire agape. Citind-o mi-am amintit din nou cea mai frumoasă definiție a dragostei a Sf Apostol Pavel( Epistola I către Corinteni) din care citez doar parțial: “Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.” Cele scrise de mine doresc să fie picătura de recunoștință pentru un semen de-al meu
O CARTE CA O ZI ÎNSORITĂ DE PRIMĂVARĂ- „CRISTALE DE GÂND” EDIT Editura Pim 2015 (GHEORGHE CLAPA) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343393_a_344722]
-
Costeluș'' și familia lui. Între timp, și căpitanul își văzu de drum, gândindu-se la ale lui și lăcrimând. Apoi se bucură cu adevărat pentru Costel, copilul vecinei sale. Se bucura întodeauna pentru realizările prietenilor și cunoscuților săi, niciodată nu pizmuia pe nimeni, chiar dacă pe el îl durea sufletul după Marioara lui, și uneori, și după Tanța, cu toate că o drăcuia și-o făcea albie de porci. Oricum ar fi fost, fusese ortacul lui și chiar dacă nu recunoștea niciodată față de el însuși
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
iubirea răscumpărătoare a lui Dumnezeu pentru omul păcătos. Apostolul Pavel în mărețul său poem al iubirii din prima sa epistolă către corinteni ne învață și el cum este dragostea agape: ,, Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
Șeful echipei de control era rezervat și nu se arăta culant în aprecieri. Vorbea puțin despre constatările găsite în acte, lăsând o mare umbră de suspans. De aceea toată atenția conducerii era îndreptată spre tovarășa Marieta, apreciată de unii și pizmuită de alții, în special din rândul femeilor invidioase -„că prea ușor primise această funcție”, de multe dintre ele dorită, că era plătită mai bine. * Frumoasă ca ziua de afară era și tânăra funcționară Marieta, care, de câteva săptămâni, era singură
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372057_a_373386]