167 matches
-
o utopie, iar România arată atât de jalnic. Ei, cei care au murit, nu au nicio vină pentru cum se încredințează aceste lucrări unora, nu au nicio vină că oricare dintre cei care n-au câștigat o licitație îl va pizmui, cu neagră invidie, pe cel care a câștigat, nu au nicio vină că ne jucăm toți, dar mai ales unii, cu informații, atâtea câte știm, mai mereu puține, subțirele, din domenii din care, de fapt, nu știm nimic, la care
Cum vad eu tzeapa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83040_a_84365]
-
lacrimi de râs: În iubire, ne place să fim puțin orbi. Îndoială, în filozofie, vine din cât mai multă cunoaștere. Există cure de slăbire și de îngrășare, dar nu pot fi cure de înțelepciune. E cu mult mai ușor a pizmui decât a zămisli ceva. Frontierele unei culturi nu se marchează cu țăruși. Ochii minții lăcrimează discret. O noapte liniștită poate da naștere unor idei furtunoase. Roată istoriei are spițe multe. Perlele spirituale nu le poartă nimeni pe braț.
Ochii mintii dau discret apa la soricei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19795_a_21120]
-
favorizând pedeapsa fizică a oponenților incorecți, o descoperire care reflectă o dovadă recentă despre pedeapsa altruistă. Surorile vitrege ale Cenușăresei erau invidioase pe frumusețea acesteia (cf. Barnhart). În povestea Albei-ca-Zăpada scrisă de frații Grimm mama vitreagă a Albei-ca-Zăpada, împărăteasa, o pizmuia pe aceasta. Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale: mândria , desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia (pizma), mânia, lenea.
Invidie () [Corola-website/Science/320032_a_321361]
-
mai mult sau mai puțin antisemite, având rădăcini fie religioase (evreii fiind considerați de creștinii mai habotnici ca fiind „călăii lui Isus”), fie economice (evreii din burghezie sau negustorii și cămătarii rurali, adesea mai școliți decât țărănimea sau muncitorimea, fiind pizmuiți ca atare), fie politice (o parte dintre evreii socialiști din "Bund" -בונד, Бунд, un partid marxist evreiesc- susținuseră bolșevicii maghiari în Transilvania sau ruși în Basarabia împotriva mișcărilor naționale române). După marea criză economică din anii 1930, aceste curente antisemite
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
cauzat prin mijloace paranormale: Spune: "Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor/Împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat/Și împotriva răului întunericului care se așterne/Și împotriva răului vrăjitoarelor care suflă în noduri/ Și împotriva răului pizmuitorului, când pizmuiește. Coranul implică faptul că există mijloace de a face rău de la distanță, ce au o asemenea putere încât numai intervenția divină le poate opri. Cel puțin în forma ei clasică, ĥamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
înfăptuirii negoțului dar unde își mărturisea și credința în Iisus Hristos și pe care o propovăduia și celor din jurul său. Vorba lui Ioan mergea la sufletul multora, mai ales a celor nevoiași, dar au fost și oameni care l-au pizmuit pentru asta. Unul dintre aceștia a fost și neguțătorul apusean Reitz, care își arată fățiș împotrivirea față de credință propovăduita de el. Se pare că aceasta ură l-a făcut pe Reitz să caute răzbunare, dorind să-l piardă pe tânărul
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
artistice profund personale, perene și, mai ales, autentice, în înțelesul pe care el însuși l-a definit. Poate tocmai de aceea își permite adesea să spună, contrariindu-i pe neavizați și făcându-i fericiți fără motiv pe cei care îl pizmuiesc în mod nesăbuit: “De fapt, eu nici măcar nu mă consider pictor!” (Corneliu Ostahie -Despre Traian Brădean,Intercity Magazin, nr 23, mai-iunie 2006)
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
dincolo de implicațiile mitologice, ale pământului-mamă, și în mintea lui Ion din romanul eponim al lui Rebreanu se produce o suprapunere asemănătoare. Începutul cap. II, Zvârcolirea, precizează rolul matern al pământului („Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimașă: «trebuie să aibă pământ mult, trebuie»! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă”), iar finele capitolului IX, Sărutarea, consfințește (utilizînd deopotrivă și un vocabular
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
spre unirea cu El și să o canalizeze spre tot ceea ce împiedică această firească lucrare. Adam în Grădina Edenului nu cunoștea altă dorire și plăcere decât cea a desfătării în Dumnezeu, numai în El aflându-și întreaga sa desfătare. Diavolul, pizmuindu-l pe om, l-a sfătuit și l-a îndemnat pe acesta să-și mute dorința de la Dumnezeu, spre sine însuși și spre cele sensibile, pentru ca să afle în acestea desfătarea. Și Adam a ascultat glasul ispititorului. Din acea clipă a
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
frumusețea vieții terestre, acest balsam divin care face ca oamenii să nu devină animale sau monștri. Culorile iubirii Nu există definire mai completă dată adevăratei iubirii decât cea a sfântului apostol Pavel: Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
etajul de sus al Spitalului Municipal din Chicago și reflectam cum, dintre toți membrii familiei noastre, cu Bunică cu tot, Simon era de fapt singurul care reușise să nu ajungă spitalizat. Dar acuma nu mai aveam nici un motiv să-l pizmuiesc. Pizmă? Păi bine, credeam că îi dădusem clasă, căci mă căsătoream cu o femeie pe care o iubeam și prin urmare avansam pe unicul curs autentic al vieții. Îmi spuneam că fratele meu este genul de om care n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna - fără ca Socol cel tânăr să plece cu ea cine știe pe unde. Băieții de școală, tinerii și chiar ăi mai În vârstă, Însurați și cu copii, Îl cam pizmuiau, dar fără răutate, când Îl vedeau, Îmbrăcat În piele neagră din cap până-n picioare, cum căra câte-o frumusețe de femeie căreia, dacă ei ar fi Întâlnit-o, n-ar fi fost În stare să-i spună mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unei vâlvătăi care-i dădea sens și identitate. Notează la un moment dat: „Mă revolt împotriva grandomaniei altora pentru că nu mai am șansa de a-i simți avantajele. Într-adevăr, sunt lecuit de toate delirurile și, în ascuns, regret amarnic. Pizmuiesc nebunia lumii întregi” (III, 132). Avantajele pozitive Ă ale grandomaniei, gloriei, orgoliului, celebrității, în fine, ale sănătății Ă sunt substituite de Cioran cu avantajele negativității, ale bolii, absenței, morții, anonimatului. Dar poate el să nege până la capăt orgoliul și să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și începe să tragă linii pe podea cu încălțările ei de lemn.) GRETE: Da, și Grete știe că acum curățenia o să trebuiască să fie afirmată și mai aprig. Ca stăpână a unei adevărate ferme de țară va fi și mai pizmuită de murdăria vieții. Și Lydi primește și ea sarcini noi, va trebui să devină un adevărat câine de pază, așa că nu o să mai aibă de înfulecat nici un fel de alt rahat, că trebe să-i păzească pe Grete și pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
doilea fiu al lui Ialdabaot, auzind cum vocea Pistis-Sophiei dezminte pretențiile de unicitate ale tatălui său, se pocăiește convertindu-se la Bine. Pistis Își Întinde un deget spre el și Îl umple de Lumină 153. Ceilalți locuitori ai Haosului Îl pizmuiesc pe Sabaot și pornesc un război Împotriva lui, iar Sophia Îi trimite În ajutor șapte arhangheli, care Îl duc În cerul al șaptelea. Acolo el ar trebui să-și instaleze curtea, un duplicat al curții tatălui său, conținînd un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de se va bate, plânge și împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură. Dacă va fi ocărât, nu se mânie; dacă va fi slăvit, nu se înalță. Dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuiește. Dacă vor lua ale lui, nu se turbură. Dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se pricește pentru ale lui, nu urăște pe vreun om. De va fi sărac, nu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pus. (9) Soarta și-o face omul cu mâna și cu capul lui. (10) Năravul din timp luat e ușor de vindecat. (10) Năravul din fire n-are lecuire. (11) Ruda la nevoie se cunoaște (= te ajută). (11) Ruda te pizmuiește mai mult ca străinul. (12) Omul vrednic se cunoaște după viță, ca pomul după sămânță. (12) Pomul se cunoaște după roade, iar omul după fapte (13) Fă-te frate cu dracul până treci puntea. (13) Dracului nu-i da nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
alunecă banal în pielea unei simple invitații. De prisos, însă, căci Dedal țâșnise deja în salt în întâmpinarea ei. Ciopli mai întâi o statuie de marmură translucidă generalului Taurus, căruia știa că regina îi rezerva favorurile intime. Cum acesta era pizmuit la Cnossos pentru câștigarea tuturor probelor la jocurile funerare în onoarea lui Androgeus - odrasla lui Minos răpusă de taurul lui Poseidon - reușita lucrare nimeri într-o firidă obscură a palatului, afară din calea lui Minos și, poate nu întâmplător, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă ț esură. în inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Am întrebat pe mămica, înainte de a muri, care a fost cel mai dureros moment din viața ei, și mi-a spus că în 1952 a plecat fratele Ionel, cel mai mic dintre noi, împreună cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de belșugul tuturor bogă‑ țiilor și al succeselor, aprins de mânie și nemaiputându‑și stăpâni revolta, exclamă : «Iar mie puțin a fost de nu mi‑au alunecat picioarele, puțin a lipsit de nu s‑au poticnit pașii mei, pentru că am pizmuit pe cei fără de lege când vedeam pacea păcătoșilor. Căci ei nici nu se gândesc la moarte, iar loviturile pricinuite lor sunt slabe. Nu iau parte la ostenelile oamenilor și nu vor fi biciuiți Împreună cu oameniiă, adică trebuie pedepsiți În viitor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dragostea față de Florica, iubirea cea adevărată și cea dintâi, cu toate că era săracă “ca degetul” și fiica văduvei Todosia a lui Maxim Oprea. Înzestrat pentru a învăța carte, renunță la acest drum, căci feciorul Glanetașului își dorește cât mai mult pământ, pizmuindu-i pe bogătași. Ion este un exaltat al pământului, deoarece el sintetizează o suferință îndelungată a țărănimii veșnic lipsite, căruia îi aparține chiar prin legi nescrise. Pământul înseamnă pentru Ion și pentru lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
al cărui chip nu-l mai văzuse niciodată. Omul acesta ciudat venise În pețit la căderea nopții. El nu se Întorcea niciodată acasă mai devreme de lăsatul Întunericului și pleca din nou la treabă când mijeau zorile. Prietenii fetei o pizmuiau pentru norocul ei. Fata, luându-și inima În dinți, aprinde o lumânare și-i zărește chipul. Era frumos ca soarele de pe cer și decât toate stelele adunate laolaltă. Tânărul se preschimbă Într-o pasăre mare, cenușie și-i spune că
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ales când aceasta pare a fi artificială și ostentativă. Katie află chiar din gura unei predicatoare că Dumnezeu însuși nu vrea ca oamenii să fie buni în mod artificial. La rândul său, Sf. Pavel le spusese corintenilor că "milostenia nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește", iar credința fără iubire nu există. Nu mai departe cazul bătrânului pacient Brian Bolândul, invitat la masă, și care de fapt avea nevoie de o familie adoptivă ca de oxigen; Katie nu are puterea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
semn că își isprăvise treaba. Purtând o mantie de postav negru și un calpac, căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că-i păsa de toată zavistnicia din jurul lui. Știa cât de mult îl pizmuiau boierii, dar nu se temea prea tare. Râdea chiar pe seama acestei adunături de nevolnici care, numai cum îl vedeau, se puneau a se căciuli în fața lui. Singura lui frică era să nu poată plăti haraciul către stăpânire. De spaimă, nopți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
limită netă la a cărei traversare ființă este cuprinsă de fericirea dată de însăși absența vieții sinonime cu suferință: La clopotul ce trage-a-ngropăciune / la cântecul ce-i duce / pe morți către uitarea de pe urma, / cu ce suspine amare / și-adânci îl pizmuia pe cel ce-n groapă / cu morții se ducea să se-mpreune (Dragoste și Moarte, vv. 56-60). Sicilianul integrează moartea în fluxul vieții eului liric, o interiorizează și o fragmentează. Alteori pare a fi un observator detașat, obiectiv, ce analizează ritmurile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]