219 matches
-
din zbor. — Da, și eu ar trebui să o șterg, spuse, luându-și geanta. Faină haina, Sam. Mă lăfăiam de plăcere, În timp ce figura lui Jeff indica o dezamăgire profundă. — Ei, haide, mai stați la un pahar, zise cu o voce plângăreață. E rândul meu să fac cinste. Am observat că, deși invitația ne era adresată amândurora, ochii lui o fixau pe Rachel. — Scuze, Jeff, dar sunt foarte obosită. Am luat un căuș plin cu mini-cutii de chibrituri de un verde pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deci, trebuia să-i dezmintă această presupunere. — Hattie... draga mea Hattie... eu am urmărit numai binele tău, am încercat să procedez cu precauție și justețe... nu a fost ușor. La aceste cuvinte, vocea lui John Robert căpătă un ciudat ton plângăreț, dictat de mila de sine însuși. — Sunt convinsă că ai avut cele mai bune intenții și că mi-ai dorit binele, răspunse Hattie cu ceva mai multă blândețe în glas. — Oh, Hattie, dacă ai ști... — Ce să știu? Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar John Robert nu-și putea da seama dacă de emoție sau de lacrimi. Un moment, rămaseră amândoi tăcuți. După un timp, Hattie se relaxă, își frecă ochii și își arcui spinarea, părând doborâtă. Rosti pe o voce posomorâtă, aproape plângăreață: — Deci nu vrei să te gândești la mine... așa cum voi arăta în viitor. Nu. Prefer să nu știu... nimic din ce se va întâmpla mai târziu cu tine. — Și asta numești dragoste. Ești lipsit de orice simțire... de orice sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuie să fii omorâtă de asociația de protecție a animalelor. Toate astea mi le spui numai așa, numai pentru că micul hamster era al meu. Al tău te-a părăsit pentru că nu i-ai arătat nici un pic de dragoste. DOMNUL KOVACIC (Plângăreț): Jur că n-am vrut să-l omor. Nu aș fi vrut să fie ucis de mâna mea. Ar fi trebuit numai să-l bag în sperieți, pentru că și așa totul merge execrabil azi... DESIRÉE: Fă bine și îngroapă stârvul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
birou al detectivului e demnă de un bestiar: un „mitocan mătăhălos” terorizat de o vecină care amenință că-i otrăvește câinele, o „femeie nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii, un „omuleț istovit, de vreo patruzeci și opt - cincizeci de ani, cu mâini și piciorușe micuțe”, părăsit de soția prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
denunța caracterul aleatoriu și superfluu al scrisului, act prin care se ferește să renunțe la propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o zi, cine știe, poate c-ai să cunoști și tu această plăcere de a ochi o idee, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
analizelor care li se fac, adăugând și aceasta un plus de frustrare. Sub aspect comportamental, mai ales în cazul bolilor cronice, se observă adoptarea de către bolnavi a unui comportament "infantil" caracterizat prin exteriorizarea exagerată a suferinței sau atitudine poruncitoare (ori plângăreață) cu care cer ajutorul celor din jur. Egocentrismul rezultă din restrângerea preocupărilor care nu au legătură cu boala, centrul atenției devenind: alimentația, digestia și senzațiile legate (sau nu) de boală. Dependența bolnavilor este de asemenea un aspect deosebit de important, ei
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
a femeilor invocând răsplată divină (Domine, fallo casto! - Doamne, fă-l cast!) și cei patru bărbați care continuă cu insultele în același ritm necruțător ("Pancia ritronfia" / "Vuota barili" / "Sfianca-sedili", etc. - Burtă umflată, Golitor de butoaie, Sfarămă-scaune). Falstaff, într-un cantabile plângăreț, încearcă să mai îndulcească pedepasa (Mă salvagli l'addomine - Dar măcar cruțați-mi burtă) în timp ce corul de zâne și de spiriduși readuc ritmul precedent 6/8 (Pizzica, pizzica, pizzica!) Așa precum o făcuse Shakespeare înaintea lor, Verdi și Boito creezaă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te cu Dumnezeu femeie”. Urmau apoi alte persoane la spovedanie, dar deodată părintele aude de sub patrafirul lui o voce plângăreață cunoscută care spunea: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire...” Păi bine femeie, toate astea nu mi le-ai povestit, nu de mult, încăodată? Ba da, părinte, dar cui să-i mai spun
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fi fost concentrate, comprimate, deformate de o presiune teribilă. „Produsul unei minți degenerate” s-a pronunțat solemn un agent de la Narcotice după ce a văzut unul dintre tablourile lui Nick. Nick era mereu pe jumătate bolnav: ochii lui mari, căprui și plîngăreți lăcrimau ușor și nasul lui subțire Îi tot curgea. Dormea pe canapele În apartamentele prietenilor, trăind din Îngăduința incertă a unor indivizi nevrotici, instabili, stupid de bănuitori, care Îl dădeau afară brusc, fără motiv sau preaviz. Totodată, pentru oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o togă cenușie murdară, turnîndu-i pe creștini, dînd informații Gestapo-ului, GPU-ului, stînd de vorbă Într-o cafenea cu un agent de la Narcotice. Mereu cu aceeași față slabă, de șoarece, cu haine ponosite, demodate, și cu vocea ascuțită și plîngăreață. Lucrul cel mai insuportabil la Gene era vocea. Te pătrundea pînă-n rărunchi. Prin vocea asta am luat prima dată contact cu existența lui. Nick tocmai ajunsese la mine cu niște bani de marfă, cînd a sunat interfonul. - SÎnt Gene Doolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sculasem și-ncepusem să umblu, a venit să stea de vorbă cu mine un psihiatru. Era foarte Înalt. Avea picioare lungi și un trup greu, În formă de pară, cu partea subțiată deasupra. ZÎmbea În timp ce vorbea și avea o voce plîngăreață. Nu era efeminat. Pur și simplu n-avea nimic din ceea ce face dintr-un bărbat bărbat. Ăsta era doctorul Fredericks, psihiatrul-șef al spitalului. A pus Întrebarea pe care o pun toți: - De ce simțiți c-aveți nevoie de droguri, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un dezolant brigand sentimental, care adoarme în timp ce încearcă să împlinească visul de a fi răpită al tinerei Gabriela. Alt personaj, Gogu, un delapidator, „șmecher, 40 de ani”, se află în centrul disputelor dintre Ortansa și Clementina, „femeia satanică” și „femeia plângăreață”, ambele căzând de acord să îl blameze pe Emilian, un neverosimil controlor financiar onest (Proștii sub clar de lună), în vreme ce Iordache (Acești nebuni fățarnici) este „un bărbat care vrea să petreacă bine și să moară în somn”, însă pozează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
în astfel de cazuri, îndeamnă pe creștini la a oferi acestora o sumă mică pentru a scăpa de circul pe care-l fac unii dintre aceștia când cer milostenie: „Negreșit nu-i folositoare dărnicia acestei slujiri celor care alcătuiesc cântece plângărețe, ca să moaie inimile femeilor, nici celor care fac din infirmitățile trupului lor și din răni prilej de neguțătorie. Acordarea de ajutoare acestora ajunge prilej de răutate. Lătratul unora ca aceștia trebuie potolit cu câțiva bani; trebuie, însă, să arătăm milă
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
labirint de lumi infinite în care există în același timp un unic personaj, Marc, și o infinitate de variante ale sale. SCRIERI: Ochii necesari, București, 1968; Făptura, București, 1975; Vizionarea, București, 1980. Traduceri: Bálint Tibor, Trandafirii Sodomei, București, 1969, Maimuța plângăreață, București, 1972; Kemény Janos, Vrăjitoarea apelor, București, 1970; Ady Endre, Poeme, București, 1972; Méliusz József, Cele mai frumoase poezii, București, 1975, Destin și simbol, București, 1978; Örkény István, Gloria. Jocul de-a pisica. Familia Tot, București, 1976; Horváth István, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
ideale, ca în cazul unor specii de animale: nu ne dăm seama de dependența lor în raport cu mediasfera decît atunci cînd mor. Există ceva crepuscular în disciplina noastră, care trebuie să se ferească de influența paseismului romantic, ca și de tonul plîngăreț al vestalelor trecutului. În evoluția tehnică a armamentelor, ca și în cea a instrumentelor gîndirii, nu există cale de întoarcere. Bomba atomică nu va dispărea niciodată din orizontul nostru (pentru că o putem oricînd reinventa, chiar și după o dezarmare generală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reci. Abia am dejunat, și a venit o elevă; apoi, de la 5 ¼ la 7 ¼, Maria; pe divanul tău, cu haina de blană pusă peste picioare, Maria a ascultat eterna Jeanne d’Arc, tradusă. Asta se cheamă lecții de franceză! Apoi, plângăreața d-nă Georgescu, rămasă săraca nedetașată, până la 8. Mâine iar [la] minister pentru ea prin frig și ploaie și acasă la fel, minus ploaie. Mă gândesc la tine, Mouetta mea, îngrijește-te, îmbracă-te gros. Când voi ști că tu ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai aptitudini care le întrec pe ale altora. Scumpa mea, te strâng în brațe, cu patimă, cu tot ce este în mine căldură umană și sentiment divin, unice pe lume. M. c. p. 31 iulie [1950], luni [...] Azi prietena mea plângăreața mi-a arătat o fotografie foarte drăguță cu Mica și Mircea, în port național românesc; abia dacă am zărit-o, dar mi-a făcut mare plăcere. [...] De când am văzut fotografia Micăi - zău că semănați destul de bine -, mi se pare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Mitulescu). Ce-i drept, altora li s-a părut ironic o satiră a culturii macho. Ce-ar încuraja o asemenea lectură ? în primul rînd, faptul că tatăl e atît de antipatic un taur în costum de firmă, care maimuțărește vocea plîngăreață a fiului său și sare în ring cu boxerul care ia apărarea copilului , încît e greu de presupus că autorii nu sînt conștienți de asta. în al doilea rînd, faptul că pierde meciul cu boxerul sau, mai corect, îl cîștigă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
regula fiind ca la adunări oamenii să-și lase armele la intrare. Pietro i-a oprit mâna, șoptindu-i ceva la ureche, în timp ce câțiva duci au sărit în picioare, gata să-l înfrunte. Când a luat cuvântul, glasul îi era plângăreț: - Fraților, iertați-mă, dar durerea ce-o simt pentru ce s-a întâmplat m-a scos din minți și mi-a furat somnul. Poate că doar eu l-am crezut pe cuvânt, căci ochii îi erau într-adevăr obosiți, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o digresiune asupra problemei culorilor despre care tocmai adusesem vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ului. Și continuă să vorbească, Îndelung și cu mult entuziasm. Profund impresionați, spectatorii ascultau atenți, până Îi deranjă un zgomot din spatele lor. — Maimuțoi Încăpățânat! ridică tânărul samurai coada lăncii, lovindu-l pe Hiyoshi În șold. — Au! țipă băiatul, cu glas plângăreț. Era clar că lovitura Îl duruse. Își schimonosi fața și se Îndoi de mijloc, frecându-și șoldul. Grupul se destrămă, pentru a se strânge din nou În jurul lui. — Trândav bun de nimic! răcni omul care-l lovise. Zice că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici cea mai mică ezitare. Deși bătrân și călit, generalul simți că i se face pielea de găină, iar părul alb i se făcu măciucă. — In... infamule! Ce-ai de gând să-i faci băiatului? Glasul lui Mikawa era aproape plângăreț. Se apropie puțin, tremurând din tot trupul de furie și regret. Când vasalii care-l Însoțiseră Înțeleseră ce se Întâmpla, zbierară din toți bojocii, dând din mâini și anunțând pe toată lumea de situația ivită. Gărzile de la poarta centrală și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]