255 matches
-
ar întâmpla cu mine. Toată viața noastră-i făcută numai din vise! Vise sunt și rămân toate pe pământ! Ia ascultă! Ascultară cu sufletul la gură; se-auzea susurul apei, foșnetul mătăsos al apei, mergeau pe malul ei printre sălcii plângătoare, miroseau mâțișorii și vântul îi scutura ca pe niște ciucurași. Se așezară jos pe iarbă, Mihai se trânti pe spate și privea cerul; nori albi, ca o enormă maramă de borangic bătută de vânt se legănau, dezvelind obrazul feciorelnic al
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
când deschidea brațele să cuprindă în ele marile zăpezi ale Bărăganului. Sau când străbătea ,,Întâmplări aiurea și călătorii oranj”. Și tot din cupa Raiului, în care dansau ,,Frumoșii nebuni ai marilor orașe” revărsa pe hârtie colb de stele, ape, sălcii plângătoare, picături de ploaie, fulgi de zăpadă, raze de soare și curcubee unice. Turna ,,în pragul vecinului o căldare cu lună plină fără să ceară nimic în schimb”. Fura nopții ,, două degete de somn, două de întuneric ca să le dăruiască zilei
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
emoționale prin care trec toate personajele. Teama, jena, inconstiența, furia, bucuria, altruismul, ... XXVI. REÎNTOARCEREA HANEI, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 230 din 18 august 2011. REÎNTOARCEREA HANEI DE SILVIA KATZ De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
departe, într-o pădure sau într-un deșert și să-mi aștept în liniște sfârșitul. Nu cred că în urma mea voi lăsa prea multe goluri în inimile ... Citește mai mult REÎNTOARCEREA HANEIDESILVIA KATZDe ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
meu! Nu pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiți așa la mine? Unde este, unde?!... XXX. REÎNTOARCEREA HANEI, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 71 din 12 martie 2011. De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
goluri în inimile celor care spun că mă iubesc și pe care încerc să-i cred deși, eu nu simt în ființa mea iubirea lor. Iubire! Ce cuvânt Dumnezeiesc, ... Citește mai mult De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
nu-i ascult pe tine te voi iubi mereu UMBRA Mă-ntreb acuma cine sunt Nici eu nu știu o umbră pe pământ Atât de trist, atât de singur, plâng Avându-te numai pe tine-n gând SALCIA O salcie plângătoare am învațat să fiu Și cât am plâns de mult, doar eu am încetat să știu Alături de tine vreau să învaț din nou iubirea Să-mpartasim un Sfânt cuvânt ce este Fericirea INIMA Inima-mi pustie e tristă și mult
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
de soare Roșul iubirii, veșminte dionysiace ... Iar Tu, îmbrățișeazămă-n culoare ! * Întreaga carte , formată din cele aproape 40 de poeme, îmi apar sub ochi, ca niște reliefuri pictate pe deasupra în culori nealterate :unele înglobate în luciul apei fantomatice, altele atât de plângătoare și nostalgice ce merg lesne în frumosul octombrie al toamnei. Dorul de lumină așteptat are prioritate; el poate fi asemuit omului care-și măsoară treptat, melancolia cuvintelor. Toate se alătură netulburate, asemeni stihului blagian, unui spațiu pătrat cu ansamble decorative
SEMNELE TIMPULUI DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351210_a_352539]
-
cu diplome mai aiurită mai rococo roși de gelozie ne dăm bătuți după atâtea jertfe inutile care ne-au sluțit voi nu mai sunteți sensibili la razele lunii nici toamnele nu vă mai impresionează cu melancolia lor deșucheată nici sălciile plângătoare cu frunzișul lor care scuipă în toamnă licur de stele voi trăiți în orașe care se pliază ca armonicile luați moartea cu iarbă bună și iarbă rea cu un ochi care răsare și altul care apune între zori și amurg
GENERAŢIA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345660_a_346989]
-
citești Pisan Cantos, Cațavencu, Urzica sau Ognon la Mako. E un blestem să te naști român. Și e cel mai trist lucru dupe lume să-ți iubești poporul ca pe un plod handicapat, s-ajungi tocmai tu, idealistule, salcia aia plângătoarea pur, ca o sălcioară, la vărsarea Potomacului în Topolog. 9. Este minunat că Balcicul a ajuns la bulgari, fiindcă ei au avut ev mediu și se pricep să facă turism. Noi românii ne-am bătut joc de Litoral. La fel
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
înaltă și inteligentă, îmbrăcat în haine negre, vechi și cam roase.” În aceste amintiri cam romanțate, el îl recunoaște pe Mihai Eminescu. Mai târziu, când Eminescu a fost invitat la „Junimea”, Negruzii notează că „își declama poeziile cu acea cadență plângătoare care făcea farmecul lecturei sale.” Secondându-l pe Maiorescu, Iacob Negruzzi, îi făcea lui Eminescu un portret calp: „ O împreunare de așa mare talent și de atâta modestie este ceva extraordinar. Lipsit cu totul de ambiții, el nu avea nicio aspirație
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
stejar, Ceasul așteptării mă constrânge, Regăsind chemarea cu un gust amar Mai privesc la clipa care plânge. Iar de lupta noastră fi-va în zadar, Să-mi promiți că zborul nu se frânge. FÂNTÂNI DE VISE Fântâni de vise, sălcii plângătoare Se dezvelesc în ramuri de lumină, Doar soarele în păru-ți poartă vină Topindu-se-n privirea ce mă doare. O rază într-o noapte cristalină Când a căzut și ultima ninsoare A dezlegat magie și candoare, Am înțeles ce
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul Snagov. Gârla a dat atâta farmec
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
ample, mai volubile și mai repezi, inundând curtea spitalului, vibrând cu modulații clare, cobora și urca atingând înălțimi supreme. Solista se îmbăta cu propria-i arie. Beția de triluri variate, dulci, supuse și pasionale, răsunătoare ori ușoare, grave sau calde, plângătoare, gemătoare ori plin de invocări supreme. Era asemenea unor avânturi lirice ale unui poet micuț, nevăzut, ascuns în vârf de pom, sub geana întredeschisă a nopții și care a revărsat peste lume un ocean de poezie, iar în sufletul obosit
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
mari de argint străzile Brăilei. Din fereastra casei, priveam cerul care mi se părea atât de tulbure. Parcă și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul Dunării toate sălciile plângătoare sărută odată cu stropii ploii repezite, apa neliniștită și neodihnită a ei. Sub viforul florilor de cireș, cearcănele vișinilor priveau în pământ la nămolul de deasupra inelelor de unde iarba începu să crească. Florile abia înflorite, primeau ropotul de stropi pe buze
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
să te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție, crezi că viața a fost doar un
CLIPE RĂTĂCITOARE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358944_a_360273]
-
știe apa pe unde să curgă. Destul de repede ajungem să trecem printr-un canal îngust, unde sălciile de pe ambele maluri erau aplecate una spre alta, unindu-și coroanele, parcă îmbrățișându-se ca să-și plângă pe umăr. Pentru că, evident, erau sălcii plângătoare. De caracterul plângăreț al sălciilor ne-am dat seama destul de repede. Ne plângeau și nouă pe umăr. Lacrimi rare, seva sălciilor, ne picau pe haine. Abia în următoarele canale am început să ne uităm atenți în stânga și-n dreapta. Libelule
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
un proaspăt farmec prin sculpturi de astre date. Unduiești argint în drumuri, vântul nopții-i rece, Doamnă, Stropi de apă-n rouă-ngheață brumărind în luciul verde, Plec petale veștejite, soarta lor e-n semn de toamnă, Scursă-n sălcii plângătoare, ruga-ți galbenă se pierde. Anii trec, se duc din cale, părul său vâlvoi pe creștet, Plini se numără prin nuferi, toamna ta, aniversară, Mișcă-n aer fructe coapte, ramuri pline, triste-n veșted, Mâna-ntinsă-n raze line, amintiri
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
întinse-n infinit cu frânturi de rimă și eu nu știam ... aveam degete plecate-n gropi să scoată peisaj neantul albumul unui delir, și eu ca oricare altul credeam că genealogia este doar pentru rădăcini ... iar eu doar roua-i plângătoare în osânda așteptării unui fir. (Paris, 16 iunie 2007) Din volumul, "Luminile transfigurării",Junimea 2007, p.286 Referință Bibliografică: Transhumanță transcendentală / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
de la nașterea marelui compopzitor român , George Enescu. S-a năcut la data de 19august 1881, acolo sus în Nordul Moldovei, cu multe șesuri și coline de păduri pirdute între lanurile de orz sau de porumb; păduri de mesteceni sau sălcii plângătoare ... ținuturi care se află aproape de satul Liveni, între Vârlov și Carcalia George Enescu a fost al optulea copil al părinților săi, Maria și Costache Enescu, rămânând singurul fiindcă doi au murit de o boală la vârstă foarte fragedă, iar ceilalți
ENESCU,APOSTOLUL MUZICII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341205_a_342534]
-
Gastro și restaurante Una dintre primele mele amintiri legate de Cluj, de pe vremea când eram în gimnaziu și veneam cu părinții prin oraș, e prânzul la Maimuța Plângătoare, de-a dreptul o tradiție în familia noastră. O dată ce m-am mutat în Cluj am cam evitat să mănânc acolo pentru că voiam să păstrez imaginea de-a dreptul grandioasă pe care am creat-o când eram mică. Însă recent mi-
Maiumța Plângătoare [Corola-blog/BlogPost/100700_a_101992]
-
e chiar mai fain decât am ținut minte. Localul de pe Emil Isac mi-a demonstrat că tradiția și farmecul unui restaurant vechi se pot păstra chiar dacă meniul și decorul se modernizează. Undeva între relaxat și elegant, tradițional și modern, Maimuța Plângătoare merită titlul de "instiuție" datorită istoriei sale, pereparatelor mereu excelente și servirii profesioniste. Dacă vreți să descoperiți un Cluj de altă dată, e musai să petrecți câteva ore la ei cu un pahar de vin bun și niște mâncare delicioasă
Maiumța Plângătoare [Corola-blog/BlogPost/100700_a_101992]
-
de "instiuție" datorită istoriei sale, pereparatelor mereu excelente și servirii profesioniste. Dacă vreți să descoperiți un Cluj de altă dată, e musai să petrecți câteva ore la ei cu un pahar de vin bun și niște mâncare delicioasă. Încearcă @ Maimuța Plângătoare Meniul restaurantului variază de la mâncare tradițională până la preparate internaționale franțuzești, italiene sau chiar asiatice, toate fiind executate după niște rețete incredibile. Excelente sunt: muschiulețul de porc cu mirodenii și sos de muștar, mușchiulețul de căprioară cu șofran și fileul de
Maiumța Plângătoare [Corola-blog/BlogPost/100700_a_101992]
-
simfoniile - bijuterii modelate în filigranul simțurilor. Când nu cânta, copacul jelea. Își strunea crengile să se atingă într-un bocet tulburător, oglindindu-și sufletul plin de sintonii, peste luciul apei liniștite. Se oglindea prin miile de frunze - ochii unui satir plângător. Era minunat acest copac, era minunată această ... vie simfonie! Vestea despre copacul cântător ajunsese până departe, trecând peste munți înverziți, țărmuri, valuri înspumate, înlănțuind cascadele timpului. În țara oamenilor, aceștia doreau să afle de unde veneau acele armonii. Ar fi dorit
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]