253 matches
-
un proaspăt farmec prin sculpturi de astre date. Unduiești argint în drumuri, vântul nopții-i rece, Doamnă, Stropi de apă-n rouă-ngheață brumărind în luciul verde, Plec petale veștejite, soarta lor e-n semn de toamnă, Scursă-n sălcii plângătoare, ruga-ți galbenă se pierde. Anii trec, se duc din cale, părul său vâlvoi pe creștet, Plini se numără prin nuferi, toamna ta, aniversară, Mișcă-n aer fructe coapte, ramuri pline, triste-n veșted, Mâna-ntinsă-n raze line, amintiri
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1453666149.html [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
ora de sport e mai mică/”(strada mică)...“să fiu eu neadormitul, care artificial amorsează circuitul apei în natură-de la o vorbă-n vânt și-o adiere- ...sunt în funcție, probabil, /de venirea, din amonte sau din aval /a sălciilor plângătoare...”(totem 2) Ultimul grupaj, în amurg, denotă o bună adaptare la sunetul postmodern, fie prin tonalități parodice, fie printr-o distanțare anume de nostalgii mai vechi, cu autoironie. “În marele spectacol/în care am fost incluși/cu voia sau fără
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1486270398.html [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]
-
să te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție, crezi că viața a fost doar un
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/irina_bbota/canal [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
voințăsă te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri,crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri,te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri,faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare,te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare.Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuțiefără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție,crezi că viața a fost doar un divertisment
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/irina_bbota/canal [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
emoționale prin care trec toate personajele. Teama, jena, inconstiența, furia, bucuria, altruismul, ... XXVI. REÎNTOARCEREA HANEI, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 230 din 18 august 2011. REÎNTOARCEREA HANEI DE SILVIA KATZ De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/silvia_katz/canal [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
departe, într-o pădure sau într-un deșert și să-mi aștept în liniște sfârșitul. Nu cred că în urma mea voi lăsa prea multe goluri în inimile ... Citește mai mult REÎNTOARCEREA HANEIDESILVIA KATZDe ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/silvia_katz/canal [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
meu! Nu pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiți așa la mine? Unde este, unde?!... XXX. REÎNTOARCEREA HANEI, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 71 din 12 martie 2011. De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/silvia_katz/canal [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
goluri în inimile celor care spun că mă iubesc și pe care încerc să-i cred deși, eu nu simt în ființa mea iubirea lor. Iubire! Ce cuvânt Dumnezeiesc, ... Citește mai mult De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/silvia_katz/canal [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
mari de argint străzile Brăilei. Din fereastra casei, priveam cerul care mi se părea atât de tulbure. Parcă și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul Dunării toate sălciile plângătoare sărută odată cu stropii ploii repezite, apa neliniștită și neodihnită a ei. Sub viforul florilor de cireș, cearcănele vișinilor priveau în pământ la nămolul de deasupra inelelor de unde iarba începu să crească. Florile abia înflorite, primeau ropotul de stropi pe buze
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Voievodul_brailei_constanta_abalasei_donosa_1333522829.html [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă
IRINA LUCIA MIHALCA by http://confluente.ro/articole/irina_lucia_mihalca/canal [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
cu diplome mai aiurită mai rococo roși de gelozie ne dăm bătuți după atâtea jertfe inutile care ne-au sluțit voi nu mai sunteți sensibili la razele lunii nici toamnele nu vă mai impresionează cu melancolia lor deșucheată nici sălciile plângătoare cu frunzișul lor care scuipă în toamnă licur de stele voi trăiți în orașe care se pliază ca armonicile luați moartea cu iarbă bună și iarbă rea cu un ochi care răsare și altul care apune între zori și amurg
GENERAŢIA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Generatia_noastra_ion_ionescu_bucovu_1380696517.html [Corola-blog/BlogPost/345660_a_346989]
-
de soare Roșul iubirii, veșminte dionysiace ... Iar Tu, îmbrățișeazămă-n culoare ! * Întreaga carte , formată din cele aproape 40 de poeme, îmi apar sub ochi, ca niște reliefuri pictate pe deasupra în culori nealterate :unele înglobate în luciul apei fantomatice, altele atât de plângătoare și nostalgice ce merg lesne în frumosul octombrie al toamnei. Dorul de lumină așteptat are prioritate; el poate fi asemuit omului care-și măsoară treptat, melancolia cuvintelor. Toate se alătură netulburate, asemeni stihului blagian, unui spațiu pătrat cu ansamble decorative
SEMNELE TIMPULUI DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Semnele_timpului_de_elisabeta_iosif.html [Corola-blog/BlogPost/351210_a_352539]
-
de la nașterea marelui compopzitor român , George Enescu. S-a năcut la data de 19august 1881, acolo sus în Nordul Moldovei, cu multe șesuri și coline de păduri pirdute între lanurile de orz sau de porumb; păduri de mesteceni sau sălcii plângătoare ... ținuturi care se află aproape de satul Liveni, între Vârlov și Carcalia George Enescu a fost al optulea copil al părinților săi, Maria și Costache Enescu, rămânând singurul fiindcă doi au murit de o boală la vârstă foarte fragedă, iar ceilalți
ENESCU,APOSTOLUL MUZICII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Enescu_apostolul_muzicii.html [Corola-blog/BlogPost/341205_a_342534]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > REÎNTOARCEREA HANEI Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 71 din 12 martie 2011 Toate Articolele Autorului De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 by http://confluente.ro/Reintoarcerea_hanei.html [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
în acea parte a orașului, dincolo de fumul amestecului de culori, miresme ale unei primăvari și toamne. Uitând de tărâmul de dincolo de voal atinsese Absolutul prin priviri, gânduri, vise, trăiri. Un vis răscolit persista printre timp, frânturi de imagini, flori, sălcii plângătoare, o tânără fată la mijloc de pod, o tulbure apă reflecta lacrima privirilor ei, un tânăr pătruns de frigul durerii din ea, apoi se trezea... un tremur, ud leorcă, frisoane, o spaimă de moarte. Șeherezada atât doar știa - trandafirul luminii
POVESTEA CELOR 1000 DE VIEŢI....ŞI-O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_celor_1000_de_vietisi_o_n_irina_lucia_mihalca_1327707096.html [Corola-blog/BlogPost/380721_a_382050]
-
nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului norii inhalează suflete estropiate arborii ca niște căngi (se) spânzură de toarta cerului pești cu ochi dilatați și trup alunecos depozitează amăgiri pe fundul râului umbrele înecaților se-agăță de sălcii plângătoare secunde iritate sapă titanic în albia râului minutele ca niște antropofagi înghit vieți robuste hulpav orele târăsc în praf sufletul hectorian exorcizat Referință Bibliografică: (Sin)ucidere / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1286, Anul IV, 09 iulie 2014
(SIN)UCIDERE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1404937620.html [Corola-blog/BlogPost/349971_a_351300]
-
ar fi să ni le spui, ai întrista o lume!/ Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoară/ Când stai de mă veghezi ca boala să dispară.// Spui rugăciuni în șoap te, te-nchini pe la icoane,// Ești salcie-aplecată spre mine, plângătoare./ Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet,/ Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec”(Mama, izvor de iubire) Sau: Bunica mea, de ce când stai/ Și mă privești, ți-s ochii umezi,/ De parcă vezi un colț de rai,/ Te uiți
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1489136241.html [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
înfiorare. Să cânte vântul în flaute de dor, să-mi ducă gândul până dincolo de zări - și de va crește iarba în fiecare rană -, străinului să-i spui... să răsădească o floare și-o dragoste solară, la umbra unei sălcii plângătoare, în amintirea clipelor ce mint, clipelor ce mint... Citește mai mult Doctore, te rog, prescrie-mio dragoste mare,să-mi astâmpăr sfâșierea dinjelitulsihastru.Un cer senin să-mi stea de veghe,când febra nopților și îndoialavor înălța un rug,în fiecare
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nouă poveste, o nouă înfiorare.Să cânte vântul în flautede dor,să-mi ducă gândul până dincolode zări -și de va crește iarba în fiecarerană -,străinului să-i spui...să răsădească o floare și-o dragostesolară,la umbra unei sălcii plângătoare,în amintirea clipelor ce mint,clipelor ce mint...... XIX. DINCOLO DE PRAG, EA..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016. Motto: ”Sătul de subterfugii cronofage,/ De viața fără țel și înțeles,/ Sătul de mine însumi, mai
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nu mai era prieten cu ea, și o ocolea temător, să n-o întâlnească, știind ce-l așteaptă... Spre prânz, Roxette își extindea vizitele în alte spații ale generosului castel. Mai încolo, peste două garduri, lângă râu, acolo unde sălciile plângătoare își întindeau generoasele ramuri, ca niște umbrele aplecate spre pământ, căutând apele râului cristaline și lucioase ca niște sclipiri de diamante vii, acolo o aștepta prietenul ei cel mai bun, un ponei frumos, cel cu hreavă albă, strălucitoare, crescută pe
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1439897804.html [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
simfoniile - bijuterii modelate în filigranul simțurilor. Când nu cânta, copacul jelea. Își strunea crengile să se atingă într-un bocet tulburător, oglindindu-și sufletul plin de sintonii, peste luciul apei liniștite. Se oglindea prin miile de frunze - ochii unui satir plângător. Era minunat acest copac, era minunată această ... vie simfonie! Vestea despre copacul cântător ajunsese până departe, trecând peste munți înverziți, țărmuri, valuri înspumate, înlănțuind cascadele timpului. În țara oamenilor, aceștia doreau să afle de unde veneau acele armonii. Ar fi dorit
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 by http://confluente.ro/Lumina_armoniei_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
24 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În haină de flori pământul s-a îmbrăcat, În semn că astăzi este mare sărbătoare, De Florii, Iisus în Ierusalim a intrat Și a adus întregii omeniri iertare. În zori, cu ramuri de sălcii plângătoare, Pornit-au credincioșii în procesiune, Slăvind biruința Primăverii nemuritoare, Înălțând osanale pentru această minune. Cântări de bucurie răsună pe pământ, Lumina Sfântă în suflete vibrează, Fiul Domnului recunoscut prin Cuvânt, Prin Duhul Sfânt, Adevărul creează. Spre seară, bucuria Floriilor apune
DE FLORII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1461519322.html [Corola-blog/BlogPost/384795_a_386124]
-
ochiul depăratarea, tăcere e ca la-nceputul lumii, fior rotund ce moare ca un dor, eu îmi aștern în mine pat de taină ca să visez în el ce mi-a fost drag: ochiul tău de cicoare și buza trandafir, salcie plângătoare, lângă ruinele tale aș sta o viață-ntreagă să-ți șterg lacrima udă din irișii-izvoare, fântâni de dor,pierdute, secate de dureri; vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave și mi te poartă ca
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1415170269.html [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
când deschidea brațele să cuprindă în ele marile zăpezi ale Bărăganului. Sau când străbătea ,,Întâmplări aiurea și călătorii oranj”. Și tot din cupa Raiului, în care dansau ,,Frumoșii nebuni ai marilor orașe” revărsa pe hârtie colb de stele, ape, sălcii plângătoare, picături de ploaie, fulgi de zăpadă, raze de soare și curcubee unice. Turna ,,în pragul vecinului o căldare cu lună plină fără să ceară nimic în schimb”. Fura nopții ,, două degete de somn, două de întuneric ca să le dăruiască zilei
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Ingerul_a_strigat_cu_glas_de_vesnic_cornelia_viju_1330670181.html [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
plângă Muntele-n cărări umbroase. Fă-mă Doamne și un înger, Clopotele când vor bate, Să-mi cânt Doru-n ram de sânger, Inima când se va zbate. Du-mi dorul către izvoare Și lasă-l apoi să curgă Prin ecouri plângătoare, Toată valea să-l audă. Fă-mă Doamne-apoi un nor, Apa vietii tulbure, Sa o spal cu al meu dor, Să mă scurg în Dunăre! Referință Bibliografică: Fă-mă Doamne! / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul
FĂ-MĂ DOAMNE! de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1469108915.html [Corola-blog/BlogPost/383897_a_385226]