669 matches
-
petale care ``saltă vioi``în jurul sufletelor înlănțuite de dor : (Încă o vară) . Cu multă artă, echilibrează compoziția : Toamna e repusă în drepturi printr-un decor adecvat cu melancolia care o cuprinde. Descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete turtite, frunze plânse, ``beteală încâlcită în palmele serii`` .( Sunete de toamnă). Spațiul posac o lasă într-o solitudine în care ``plânge întrebarea``. Ideea de spațiu este revelatoare, subliniază natura eternă în contrast cu efemeritatea omului. Actualizează tema trecerii ireversibile a timpului cu un vizibil regret
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1482172973.html [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
închină adevărate ode copilăriei, tinereții, artiștilor de orice fel, oamenilor de știință, domnitorilor-voievozi pătrunși de sentimentul dragostei de țară și popor. Tot aici găsim și o adevărată artă poetică, privind rolul și menirea scriitorului în societate: ,,El, scriitorul, cu suflet plâns și inimă cernită, / El, pavăză iubirii și scut pentru idei, / .... El, glasul conștiinței mai curate.”( El, scriitorul ). După dezastrul actual din economia țării:,,Au înflorit ogoarele patriei / Cu papură și știr și spini, / A înflorit neghina în grâne / Cu miros
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1434922399.html [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
a izbucnit Silvia de cum a intrat în bucătărie, repezindu-se la fereastră. A deschis-o larg și s-a întors spre soțul ei, hotărâtă să-l mai certe puțin. A amuțit de cum l-a privit și i-a văzut ochii plânși și fața trasă de nesomn și supărare. Nu mai avea culoare în obraji. El a mișcat mâna a lehamite și a clătinat capul ușor, parcă de teamă să nu amețească. Era un semn ca o rugă. O mișcare ce chema
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
s-a dus biata fată! Am plecat spre casă, plângând, eram așa impresionat, zguduit de veste, mă simțeam vinovat pentru atâtea! M-am oprit pe o bancă în apropierea spitalului, să vorbesc cu mama ei, dar când am văzut-o plânsă, cu privirile pierdute, n-am mai îndrăznit să ies în calea ei. Am ajuns seara acasă, habar n-am când a trecut timpul, am mai plâns odată în brațele mamei, așa mare cum eram... Nu știți câte poate înțelege și
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_croitoru_1430126022.html [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016. Dă-mi mâna ta neobosită Să-i pun sărutul meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă, Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu, Ca gândul frământat ce- așteptă, Ca fruntea ta mai înțeleaptă În astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană, În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Icoană mai sfântă n-am Ca tine, mamă, mai iubită! Citește mai mult Dă-mi mâna ta neobosităSă-i pun sărutul meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă,Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu,Ca gândul frământat ce- așteptă,Ca fruntea ta mai înțeleaptăîn astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană,În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
în speranța de a-și găsi fiul. În urma sa nu rămase decât un nor de fum verde și nici el nu mai apăru vreodată la suprafață. De supărare că-și pierduse și bărbatul și băiatul în aceeași zi, nevasta vânătorului plânse și plânse și plânse, până ce își pierdu vederea cu totul. Copila ei rămase de-acum singură să aibă grijă de casă și crescu învățând să vâneze în acea pădure, având grijă să ocolească zi de zi lacul care îi înghițise
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
de a-și găsi fiul. În urma sa nu rămase decât un nor de fum verde și nici el nu mai apăru vreodată la suprafață. De supărare că-și pierduse și bărbatul și băiatul în aceeași zi, nevasta vânătorului plânse și plânse și plânse, până ce își pierdu vederea cu totul. Copila ei rămase de-acum singură să aibă grijă de casă și crescu învățând să vâneze în acea pădure, având grijă să ocolească zi de zi lacul care îi înghițise tatăl și
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
-și găsi fiul. În urma sa nu rămase decât un nor de fum verde și nici el nu mai apăru vreodată la suprafață. De supărare că-și pierduse și bărbatul și băiatul în aceeași zi, nevasta vânătorului plânse și plânse și plânse, până ce își pierdu vederea cu totul. Copila ei rămase de-acum singură să aibă grijă de casă și crescu învățând să vâneze în acea pădure, având grijă să ocolească zi de zi lacul care îi înghițise tatăl și fratele. Într-
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale, Atât de resemnată, urmând doar a ta cale. Deși pe pleoape-ai rouă,de-i noapte ori de-i zi, Iubire ai să-mparți când tu te vei trezi, Având inima plânsă,cu buzele zâmbești, Ești mamă, ești femeie, cea mai frumoasă ești. Referință Bibliografică: Cea mai frumoasă ești / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile
CEA MAI FRUMOASĂ EŞTI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1426006511.html [Corola-blog/BlogPost/381126_a_382455]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DOR DE BUNICA Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O amintire e un colț de cer Ce niciodată poarta nu-și închide Revii la ea când ochii plânși ți-o cer Și când în suflet dorul te cuprinde. Mi-e dor adesea de un timp în care Copil fiind nu cunoșteam ce-i frica Și dornică s-ascult povești pe seară Eu alergam desculță la bunica. Mi-e
DOR DE BUNICA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452240902.html [Corola-blog/BlogPost/343057_a_344386]
-
am înțeles pe dată,/ Că Cel alăturea pășind/ Era chiar Domnul ce Se-arată/ Prin semne numai ori în gând./ Pe mare înceta furtuna,/ Dragi urme mă-nsoțeau ca-n vis,/ Voiam să le sărut întruna/ Ca pe-al măicuței mele plâns./ Tristețea, însă, ca pe-un laur/ O am simțit când am văzut/ Că cele două urme de-aur/ M-au părăsit, au dispărut./ „Nu-Ți mai sunt drag eu, Doamne, oare?!”/ L-am întrebat pe Dumnezeu./ Și-am auzit un
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
să știm. I-au reparat mamei fetei, o căsuță batrânească, undeva mai în fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită soacră. Ce va fi îndurat, numai ea știe, că de plâns, tot timpul o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună în ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii, tatăl vitreg și tânăra-i soție au avut copii, care au
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Blestem_sau_dreptate_divina.html [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
o va trimite într-o zi geroasă de iarnă, pe nora sa, la râu cu un fir din lână neagră, spunându-i că nu avea să se întoarcă acasă decât numai atunci când firul de lână va fi albit. Înghețată și plânsă, tânăra fu vizitată de Iisus care, făcându-i-se milă de ea îi dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și aduce mereu aminte
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatoare_a_iubirii_la_rom_stefan_lucian_muresanu_1361854401.html [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoințe. Recomand o stare de prezență permanentă, de opoziție
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Parintele_arsenie_papacioc_.html [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
remarce de la început, atât de bine și-a jucat rolul. Nu se lăsă intimidată și nu recunoscu nimic. Dar se pare că mariajul lor era compromis. Începea destrămarea! Elvira se retrase seara în dormitorul ei, cum bine zicea Mihai, și plânse. Îi era teamă. Nu de bani, avea mulți. A avut grijă „ce bine că am împărțit banii” gândi ea, fiind practică, dar pe Mihai îl pierdea, simțea ea asta. „Să-l anunț pe băiat! Dar să mai stau, poate se
NOROC NESPERAT NUVELA- FRAGMENT- CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1486293350.html [Corola-blog/BlogPost/384758_a_386087]
-
Un suflet se frânge Durerea își plânge. Cum să te găsesc Umbra să-ți zăresc Zâmbetu-ți curat De soare lăsat? Trei mari ursitori Din tainice zări Ți-au urat mărire Faimă, har, iubire Cea de-a patra însă Doar inimă plânsă Zori întunecate De lacrimi uitate. Sunt șapte orhidee Zălog să îți să steie Izvor cu apă rece Bei și doru-ți trece. În murmur de șoapte Ești strigăt în noapte Căldura din soare, Și-a serii răcoare Vibrație-n speranță Vers
UMBRA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Umbra_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/355543_a_356872]
-
de ieri, adun în gând speranțe mute și verdele din primăveri, plânge în frunzele căzute. Un suflet am de cerșetori și-o inimă de dor străpunsă, aș vrea s-o vând la negustori, dar cum s-o dau cu fața plânsă? Timpu-ngroapă chiar și vise, ce-și pierd culoarea și parfumul, prin lacrimi de durere-nvinse, soarta-și sapă în suflet drumul... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Soarta își sapă în suflet drumul... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SOARTA ÎȘI SAPĂ ÎN SUFLET DRUMUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1471586278.html [Corola-blog/BlogPost/342748_a_344077]
-
fost criști. Ce răcoroase umbre sclipesc în jurul meu! Le mângâi și trăiesc numai în clipa în care uit că-n viață m-a însoțit risipa și că mi-a fost adesea mult prea greu. Ca să gonesc din gânduri al amintirii plâns înot ca un copil în râul Lethe. Îi sorb apa ciudată când mi se face sete și uit că doar dezamăgiri am strâns. Gemenii Nu știu dacă sunt Castor sau Polux, muritor ori numai un părtaș la nemurire, dar gemenii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1426012102.html [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
spre ușă... E greu, dar trebuie să-ncerc Acum, când știu că-am fost prostită Și că m-am învârtit în cerc Fiind doar cu minciuni hrănită... Dar pasul mi-e slăbit, firav, Iar ușa, iată: e-ncuiată!!! Și plâng, isteric plâns bolnav Că, înc-odat’, am fost furată... Ei, nu mă lasă să le scap! Mai vor să-mi drămuiască viața... Dar jocul n-am să li-l mai fac Că...au înebunit paiața!!! Și plâng isteric plâns bolnav Și urlu tare
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_lucia_secosanu_1326892573.html [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
e-ncuiată!!! Și plâng, isteric plâns bolnav Că, înc-odat’, am fost furată... Ei, nu mă lasă să le scap! Mai vor să-mi drămuiască viața... Dar jocul n-am să li-l mai fac Că...au înebunit paiața!!! Și plâng isteric plâns bolnav Și urlu tare doar la lună, Însă mă smulg încet, firav, Din sforile de mătrăgună... Și o să-nvăț să merg din nou Și o să-nvăț cum să trăiesc Și voi ajunge la potou Și-oi învăța ...să mă iubesc
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_lucia_secosanu_1326892573.html [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoințe. Recomand o stare de prezență permanentă, care înseamnă
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Trebuie_sa_stii_sa_mori_si_sa_inviezi_in_fiecare_zi.html [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de descântec, sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele plânse, o iubire țipa, prin tăcerea din noi, norii grei atârnau felinare apuse, eu te chem prin zăpezi, tu m-aștepți pe sub ploi! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: AGONII CU PARFUM / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1454087079.html [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Credeam în primăveri neprihănite În roua clară a luminii plânse Și-n turmele gonind pe munte nestrunite Credeam zăpezilor de vifor în troiene strânse. Tăceam în zborul lin peste coloane de bazalt Cântam izvoarelor sub brazii nemișcați Și recitam poeme cu arome vechi de psalt Pe-a timpului cărare ne
SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Surasul_diamantin_al_florilor.html [Corola-blog/BlogPost/364513_a_365842]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CA UN PLÂNS Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se înăsprește gerul în zăpadă, Un ceas alearegă orele în fum Și înserarea rece stă să cadă. Spre tine curg iar, gândurile-acum... Clipa de taină
CA UN PLÂNS de LIA RUSE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Lia_ruse_1401101323.html [Corola-blog/BlogPost/341561_a_342890]