668 matches
-
privirea către noi pentru că fiul nostru, Valerică ...scrie și poate că are să-l „țină năravul” acesta care ne-a unit și pe noi... odată! Știu care va fi „mutarea” următoare! Și fără a se sinchisi de faptul că are fața plânsă, spuse cu un glas care exprima ordin și rugăminte În același timp: Vrei să-ți arăt cum se scrie mama, o mai știi pe iubita ta mămică, Viorița?! Da nu „mama”, eu vreau „mamica”! Da, puiule, dar e mult mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era, s-ar fi simțit și mai rău. Când s-a dus să-i ducă, a întâlnit acea atmosferă apăsătoare de înmormântare, dar parcă și mai apăsătoare în casa Ilincăi. Nu era prea multă lume. Ilinca, îmbrăcată în haine cernite, plânsă, îndurerată, i-a stârnit mila. — Hai să mergem undeva să-ți dau banii. Cum ai făcut rost? — Nu te interesează pe tine. Să vedem cum ne organizăm. Împreună cu Ilinca, fără experiență în asemenea situații și pe deasupra răvășită de durere, și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acesta fugea de mânca pământul. Au fugit așa până când Dondică a renunțat și Dondonel s-a ascuns după o tufă înaltă de boz în hotarul grădinii. Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
CĂPITANUL ALATRISTE Aventurile căpitanului Alatriste Bunicilor Sebastián, Amelia, Pepe și Cala: pentru viață, cărți și amintiri. La luptă ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce mai căpitan a fost acela! Eduardo Marquina, În Flandra a apus soarele Taverna Turcului Nu era nici cel mai cinstit, nici cel mai cucernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acoperite cu spumă mur-dară// cutare soțul cu-noscutei scriitoare cu-tare/ scriitor el însuși a fost găsit înecat în zo-na barajului// plouă fă-ră-ncetare/ chipul ora-șu-lui e brăzdat de și-roaie/ așa e - unii se nasc fără destin - / iar muza are veșnic fața plânsă" (p. 29). Cea mai bună caracterizare a personalității poetice a lui Mircea Petean este cea făcută de dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
intrase într-o societate filantropică de femei. Mai, mai să n-o recunoască Virginica. Din mîndrețea de femeie care era Cecilia ajunsese o gălbejită cu fața cît pumnul și cu părul alb la rădăcină, de părea o babă vopsită. Era plînsă, dar în ochi îi rămăsese ceva din lumina lor verde strălucitoare pe care o știa Virginia. Se bate ea peste gură și lasă număratul banilor - îndeletnicirea ei preferată de cînd începuse restaurantul să meargă bine. Nu se mai duce nici
Martirul Paulică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7306_a_8631]
-
tinerețe) are drept leitmotiv versul "rozioare buze moi am tot iubit cât a fost să mă mai țină vlaga", cu care începe fiecare strofă de mijloc. Tema rătăcirii, a risipirii se conturează prin "sângele din vene ca viori cu strune plânse..." și, pentru a o ilustra, voi cita în întregime unul din poemele emblematice ale volumului: "o să-mi fie teamă să-mi aduc în casă trupul obosit și plin de răni / ca fâneața toamna de brândușe scoase ca mânuțele la vămi
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
morți trec, șăgalnic,/ nepăsătoare tăvăluguri.// Și, în primul rând, tăvălugul istoriei noastre. Peste carnea noastră/ tânără, îndârjită, tare, frumoasă. Lasă urme adânci. Și privind la/ toate acestea, tu, nenăscutul, îți acoperi fața/ Și plângi" (Prolog). Nenăscutul cu ochii nedesfăcuți, dar plânși, intră în coliziune cu eroul preferat al lui Mihail Gălățanu (el însuși), distribuit în roluri de competitor disponibil și învingător detașat. În același Prolog, vechiul M. Gălățanu, parcă provocat de cel mai recent, se întoarce pentru a-i da replica
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
obeză! Din tramvaie nu coboară niciun adevăr respirabil. Plouă. Dar ploaia nu are destule argumente. E o liniște fără consecințe, un timp bătrân - l-am recunoscut după ghetele pe care le purta și anul trecut - e o tristețe ieftină, gata plânsă. Iar eu îmi îndeplinesc din ce în ce mai greu datoria de a fi toamnă. TRAGEREA DE TIMP Umbră sau ceață - din viața trăită lângă tine rămâne o singură dimineață. Orice piramidă este, până la urmă, locuibilă. Numai că are niște mecanisme care îți arată
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
Efectul secundar al acestui exces imaginar este tocmai opusul a ceea ce s-a întîmplat pînă acum în istoria filozofiei. Dacă acolo cuvîntul, ridicat la rang de concept, deținea supremația, aici în lumea noastră nefilozofică, cuvîntul a devenit cea mai de plîns dimensiune a ființei noastre. L-am aruncat ca o zdreanță în umbra lăsată de strălucirea imaginilor în vogă, eclipsîndu-l și denaturîndu-l fără putință de revenire. Urmarea eclipsării cuvîntului este neglijarea felului în care folosim cuvintele: vorbim urît și fantasmăm frumos
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea la cer,/ Câmpii de lumini să-nfioare,/ Luceafărul simte văpaia arzând/ Și tremură, bietul, și moare./ Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de zări/ Lin picură liniștea dulce" (din poemul Dimineața). Unda tristeții metafizice, înălțarea durerii la cer dau poeziei lui Goga o vibrație cosmică definitorie
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
cronici întâmplări uitate... Un veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul, Zboară-n văile albastre, Cerne-n creste înzăpezite Gândul tău de înălțare Către culmi ce n-au mai fost... Te cinstesc cu prețul vieții și nețărmurit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
amețitoare, de tămâie și santal, ființe mitologice (dragonul, dar și pasărea phoenix) populează universul ei poetic. Tigrul, animal inexistent în mitologia populară românească, apare aici firesc, ca un termen de comparație familiar: "E toamnă-n orhidee/ Cu ochi de tigru plâns" (Orhidee de toamnă). Imaginile inventate de poetă au o remarcabilă expresivitate. Ele ar putea fi folosite, ca material didactic, la o lecție de poezie: "țin, uite, în palme, bucuria ce-am fost,/ Rigidă, pasărea cerului, trup fără rost." (A murit
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
aderența emoțională cu durerea unei separări ireversibile. Mediul rustic nu mai poate fi restaurat în datele sale inițiale, ci doar instaurat în efigie, grație viziunii autorului precum o actualitate dolorică în care „mușcăm (...) dintr-o pîine tîrzie/ neagră uscată și plînsă”. Deși aparent s-ar putea vorbi de atitudinea denumită peiorativ (de către Radu Stanca) „pășunism”, avem a face cu un limbaj adus la zi, care filtrează substanța afectivă primară, livrînd-o într-o nouă variantă. Întîlnim sub pana poetului cîteva elegii care
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
ce ușor era mortul, dragoste, în coconul tău de mătase * demiurgie a plânsului/ plânge un ochi începutul și altul sfârșitul - patima/ și cântecul patimei timpul/ de primit și de dat apă răbdătoare care sapă după apa sa nencepută.// străinule, tu plâns fântânar * până la un punct e poate ca pe drumul damascului crezi și înveți într-o clipă de grație să bați darabana cu viața în care intraseși ca-ntr-o mănușă orb văzând cum veșnicia în care crezuseși începe târziu și
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
remarce de la început, atât de bine și-a jucat rolul. Nu se lăsă intimidată și nu recunoscu nimic. Dar se pare că mariajul lor era compromis. Începea destrămarea! Elvira se retrase seara în dormitorul ei, cum bine zicea Mihai, și plânse. Îi era teamă. Nu de bani, avea mulți. A avut grijă „ce bine că am împărțit banii” gândi ea, fiind practică, dar pe Mihai îl pierdea, simțea ea asta. „Să-l anunț pe băiat! Dar să mai stau, poate se
NOROC NESPERAT NUVELA- FRAGMENT- CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384758_a_386087]
-
printre lacrimi reci curse în hohot și jale, Dezveliți de noi extazul ne-arunce departe Sub tăcerea profundă din zbucium de mare. Din adânc de adâncuri tăcerea ne-arunce Pe vârfuri sumbre de vals din viori gârbovite, Să presărăm rugina plânsă a triștilor pași Peste dâra vieții trecute prin negrăite cuvinte. Să ne împăcăm cu noi înainte de moarte, Să rămânem iubiții tăcuți și-n valsul din cer, Tăcerea să cearnă peste noi potop de cuvinte, Rămână, iubite, valsul tăcerii un vals
VALSUL TĂCERII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385300_a_386629]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EL, SCRIITORUL Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1291 din 14 iulie 2014 Toate Articolele Autorului EL, SCRIITORUL El, scriitorul, cu suflet plâns și inima cernită, El, pavăză iubirii și scut pentru idei, El, inimă de aur, Cu aur ciopârțită, El sfârtecat de schije, de săbii și călăi. E inima-i mai caldă și semeață Cum n-a mai fost demult printre vâltori
EL, SCRIITORUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349242_a_350571]
-
școlar, urmând să intre în vacanță, i-a promis solemn că va veni să stea cu ea la țară până lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Vor vedea ce hotărâri au de luat între timp. Săndica era tot timpul plânsă și încerca să se împace cu situația existentă, însă în momentul când trebuia să intre în casă și se vedea singură nu se mai putea abține și începea din nou să plângă. Slăbise, era abătută și neglijentă cu ea însăși
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
lumină durerea-mi împacă. Ei grija mi-o-ntorc, căci grij-am avut, S-alint a lor sfântă și mută plecare, Cu lacrima mea zborul le-am petrecut, Dintr-un pat nesfârșit, dureros de spitale... Încă mă doare al lor jalnic plâns... Și-n nopțile aspre de lungi insomnii, Mă-ntorc în trecutu-mi de chin nepătruns, Să legăn pe brațe bonavii copii... Ei jalea mi-o văd și-mi văd tulburarea, M-alintă pe suflet c-un zâmbet ceresc, Eu încă
CÂNTEC PENTRU ÎNGERI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384355_a_385684]
-
fluturândă Și în luptă furibundă, Nu slabă și lăcrimândă! Așa toamnă, da! Sub pas ușor, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite, Îmi poartă gânduri liniștite, Ce par a fi atemporale. Privesc copaci în lung de cale, Ce-și lasă, plânși, din ramuri triste, Sub pas domol, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite. Din vremi trecute, ancestrale, În rece somn sunt adormite, Dar fi-vor iar îmbobocite, Urzind gingaș, din mii petale, Sub pas ușor, covorul moale Rondelul toamnei În
A VENIT TOAMNA... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384388_a_385717]
-
și le-am ascuns, Iar până astăzi nimeni n-a pătruns În forme să privească, să-nțeleagă Culorile din viața mea întreagă.. Tabloul meu e plânsul ce se neagă... Poemele îmi curg ca pe-o icoană, Pe-a maicii preacurate plânsă geană, Să mângâie naivele picturi Cu picuri de durere din scripturi. Tablourile mele toate-s șterse, Din flori de albăstrele-or să reverse Un pictural de zile odihnite, Duminici pentru suflete spășite, Prelinse din icoane scorojite... Totul se mișcă Totul
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Acasă > Poeme > Devotament > RĂMAS BUN Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Rămas bun Cînd ne-am văzut întâia oară erai atât de trist și plâns era decembrie într-o seară te-am luat în brațe și te-am strâns de-atunci trecut-au ani și ani nu pot nimic să îți spun acum m-am pierdut definitiv prin răni ce dor de-atata dor postum
RĂMAS BUN de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384564_a_385893]
-
a izbucnit Silvia de cum a intrat în bucătărie, repezindu-se la fereastră. A deschis-o larg și s-a întors spre soțul ei, hotărâtă să-l mai certe puțin. A amuțit de cum l-a privit și i-a văzut ochii plânși și fața trasă de nesomn și supărare. Nu mai avea culoare în obraji. El a mișcat mâna a lehamite și a clătinat capul ușor, parcă de teamă să nu amețească. Era un semn ca o rugă. O mișcare ce chema
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de descântec, sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele plânse, o iubire țipa, prin tăcerea din noi, norii grei atârnau felinare apuse, eu te chem prin zăpezi, tu m-aștepți pe sub ploi! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: AGONII CU PARFUM / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]