5,484 matches
-
cu consecințe, totuși de eliberare". în dialog cu Sommer face o istorie erudită a râsului, sfârșind prin a crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate, dar și ca "opozant politic al plânsului". Speculațiile pe temă sunt nenumărate și ele ar putea să pară un episod parazitar al romanului, dacă râsul lui Candid nu i-ar fi declanșat drama. Ne despărțim de trecut râzând", spune Candid, iar Sommer, cinic, îi răspunde: "indivizi care
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
dacă râsul lui Candid nu i-ar fi declanșat drama. Ne despărțim de trecut râzând", spune Candid, iar Sommer, cinic, îi răspunde: "indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
-l înțeleg. Atunci s-a produs revelația imaginii lui pentru mine. În limpezimea tăioasă a vîntului de iarnă. Într-o plimbare către sinele fiecăruia, într-o însoțire în care am învățat că eșecul nu e o rușine, că rîsul și plînsul mă locuiesc deopotrivă, că drumul este deschis atîta timp cît nu izgonesc curiozitatea. O iarnă la Viena, o primăvară la Torino sau pe aleile unui templu din Japonia, o vară într-un bazar african de la Avignon sau pe cărările lăsate
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
a lirismului din unghiul dualității lui esențiale. Nu se face poezie în sînul unei unități - spunea Gaston Bachelard - unicul nu are proprietate poetică." Stelele cardinale este un eseu despre Eminescu, căruia îi descoperă patru metafore primordiale: gîndirea, visul, cîntecul și plînsul. Cu egală îndreptățire le-am putea numi metafore ultime, deoarece prin ele amplexiunea lirică a universului descrie orbitele cele mai largi. Pygmanolion, cu bizarul său titlu, e un eseu de mitologie comparată, ai cărui protagoniști sînt Pygmalion și Meșterul Manole
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
asfalt, În preajma ei uneori se și moare Câteodată de-a dreptul, foarte adesea în gând. Nicio cărare Ploi înăsprite anunță ceva toamnă Ca și-atunci când erai fuga mea de-acasă, Te regăseam cu buza ușor lăsată, ca un copil Care-abia-nvață plânsul, Cu atâta nesaț te purtam prin Indiile mele secrete Încât lumina verde a porumbilor se micșora Luna zgâria, devenea colțuroasă Nicio cărare nu semăna cu cealaltă Și totuși, fiecare urmă ar putea fi a ta. Ninge la Istanbul Ninge la
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea destul De plâns ori frig mi-e lacrima arzândă Cât ninge prea târziu la Istanbul.
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
adevărată și să ne întoarcem în pământul cu idoli îngăduitori și încăpățânați Dar noi și mai încăpățânați Fără dovezi și nicio îndoială Vom învăța să iubim? Vom învăța să-mpietrim? Tu cel ce este acela, nu mă preda despărțirii De plânsul și gândul meu pentru tot.
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
nu prinde rădăcini ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde scria, scria și scria îngrozitor de puțin, aproape nimic, un detaliu al nimicului, o lipsă de scris, o destructurare, un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât suntem nevoiți să-nvățăm să citim cum moartea pășește tiptil pe vârfuri Acest palid oarecare vasiliu Care se ascundea sub identitatea falsă, derutantă, mai puțin cunoscută, de george bacovia. Un șarlatan vizionar, Un
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
semnează pe el, el e pîntecul ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie și se va vedea astfel, printre scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns uscat va auzi nimicitorul născător, plînsul Contabilului de Nenumărat *** Nimicitorul are rădăcini în viețile ce nu se mai întorc, acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul, atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi, tu ai gura închisă, e asfințitul dragostei în viețile ce
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie și se va vedea astfel, printre scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns uscat va auzi nimicitorul născător, plînsul Contabilului de Nenumărat *** Nimicitorul are rădăcini în viețile ce nu se mai întorc, acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul, atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi, tu ai gura închisă, e asfințitul dragostei în viețile ce fabrică oxizi
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
puțin singur ea a rămas acolo vorbind cu el (mai tîrziu mi-a spus că nici nu și-a dat seama cînd s-a întîmplat) eram în bucătărie cînd m-a strigat vino bucur a plecat și a izbucnit în plîns pe trepte am căutat ceva de săpat nu te atinge de el nu știi nimic habar n-ai cît de mult l-am iubit seara mi-a arătat locul unde trebuie săpat aici sub vie lîngă dalmațian și brack trebuie
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
asfințeste si bătrânul Aerostate plânge din vechime cu letopisețe si didahii. În nebuniile semnelor nu mai disting nimic, în nebuniile crucilor de deal poți doar să-l revezi pe fratele mort întors de pe front. În nebuniile arătărilor se sprijină doar plânsul si oamenii locului care par hărăziți muțeniei -mâncând ce a scuipat marea la țărm. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade?
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Și curcubeie se roteau deasupra În timp ce beam, pe rînd, rouă cu cupa...
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Și curcubeie se roteau deasupra În timp ce beam, pe rînd, rouă cu cupa...
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
au strigat, sunt drumuri de adevăr. Dar traversez umbre. Mă-ncurajară: în jur sunt lanțuri ale cunoașterii. Dar trec prin verigi desfăcute. O voce: pentru că exiști, navigând aievea, cu ochii în vânt, și stai să te destrami, ascultă: dorința, freamătul, plânsul par calde și nu-s, un nume de rușine poartă, numele Timp. Și totuși, nu-ți pierde credința în desfăcutul trandafir al acestor ape. Martorul Iarbă cuminte, iarbă ciufulită de vântul ideii sau arsă de rafalele dorinței, iarbă cu chip
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
a prins ninsoarea Doamne dezvoltă-mi moartea și mirarea mai am un singur zbor tăiat pieziș peste fântânile din Limpeziș a căror ape clare și fierbinți izvoară din odăi și din părinți precum un sânge neplecat de-acasă precum un plâns care-a rămas în rasă (21 iunie 2008) Ritual (toiagul) am murit de trei ori - dar și mâine îmi strig îngerii peste pârleaz ei se zbenguie în jar și în pâine părăsindu-mă-n verbul meu treaz eu sunt adversarul
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
pe care le desfaci între stații, când liniștea accelerează schimbarea și vezi prin pânza lumii un loc în care timpul nu se definește prin pierderi de sânge ci prin umplerea unor contururi răzvrătirile își mușcă primii născuți și vor un plâns pe măsură din care ieși cu fața spre Dumnezeu cu suflul rotunjit de Duhul Lui și gura încălzită de Cuvântul Lui în vreme ce arunci din sertare toate impresiile uzate despre oameni îi surprinzi venind dinspre uși cu inima care își lipsea
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
spre uluiala celor doi care rămăseseră încremeniți, eu eram deja în chiloți și sutien și m-am repezit la MD s-o sărut în fața prințului sau ce-o fi fost, spaniol. Acum, cînd revăd scena, mă pufnește și rîsul și plînsul, dar atunci eram în plin delir erotic. După capul meu de artistă amatoare mai mult de bună dispoziție decît de partide de sex. Domnul cel elegant nu și-a pierdut cumpătul, a zîmbit ceremonios cu aerul lui de diplomat care
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
spate îți mângâiam fața cu picioarele legate alergam către tine nu din frică nici din confortabilă iubire sau adorare cu gândurile bine legate de îndatoririle zilei te visam în adâncurile mele ci din sperândă disperare nu din deplângere ci din plâns de mic copil de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
strig scrijelind pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
e numai lumina" Nu cădeam încă pe pietrele calde Mai păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
de pe scaun, măi umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut. Cu câtlncercam să-1 liniștesc, cu atat mai mult se-nteteau și hohotele sale de plâns, într-o cascadă de neoprit
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut. Cu câtlncercam să-1 liniștesc, cu atat mai mult se-nteteau și hohotele sale de plâns, într-o cascadă de neoprit. §i, printre sughifurile și icnetele care-1 înecau, 11 auzeam urlând din adâncul ființei sale: - Cum am putut să fim atât de nemernici? Of, Doamne, cum de ne mai rabdă pământul? Cum vom putea să trăim
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte, când tu nu mai încapi în imaginea lor? CE aș fi Un cântăreț să fiu atunci, de jalea cântecului meu să plângă țărmurile mării. Și ploaia s-o stârnesc și plânsul să se audă-n lumea toată. Și tot vâslind printre tenebre, prin valurile-amețitoare, să fiu doar cântec și-ntristare. Dar nu aflasem Ce vămi mai aveam de trecut din scurta mea istorie? Trecusem prin aceea a chinului sub zâmbetul înșelător
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]