1,291 matches
-
artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de flăcări. Nisipul frige tălpile, aerul mângâie pielea și ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
adierea tainei, genul de spirite prozaice atinse de o infirmitate cronică: carența antenelor destinate a surprinde enigma cosmică. În revanșă, lui Dennett entuziaștii din categoria lui Plantinga îi apar ca niște libelule lovite de o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă din cauza căreia viața nu poate fi suportată decît cu gîndul la un sens transcendent. Fără propteaua providenței, gingașii își pierd mințile. E delicatețea anemică a artiștilor hipersensibili, care înnebunesc dacă intuiesc că placiditatea metafizică a acestui univers e iremediabilă. Pentru
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele copacilor trăsniți, încă din vară... Aud zborul tăcerii, cu aripi frânte, însetate de cărările pustiului și lumina plăpândă a stelelor ce cad spre dimineață... Mă strecor în taina visului meu și stau la masă cu iarba, povestindu-ne prietenește iubirile trecute, prezente și viitoare. Ea, îngălbenită de vreme, îmi citește scrisorile de dragoste trimise feților Frumoși ai ierbii
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
și pentru felul țipător în care stau pe acești inși cu totul depășiți de rolurile jucate alcătuiesc o alchimie respingătoare. Oameni pentru care gramatica română e un dușman de moarte își rup limba, incapabili să articuleze fie și cea mai plăpândă idee. Și totuși, lumea urmărește cu entuziasm aceste emisiuni. Nu pentru adevărurile fundamentale rostite acolo, ci pentru că regăsește în ele un ideal secret: cel al țopimii parvenite. Alintându-se cu porecle și diminutive în cel mai bun caz caraghioase ("Pinalti
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
reverele petrecute și avea părul tuns scurt, băiețește, sub pălăria de fetru. Mirosea a urină de maimuță: ,, Așa miros toți europenii, mai ales vara", ne spuse tata. ,,Este mirosul civilizației". Dar, în ciuda îmbrăcăminții sale marțiale, doamna Forbes era o creatură plăpândă, care ne-ar fi stârnit poate o anume milă dacă am fi fost mai mari, sau dacă ea ar fi avut vreun dram de duioșie. Lumea deveni cu desăvârșire alta. Cele șase ore de mare, care de la începutul verii fuseseră
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi eforturi chiar împotriva confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin un efect malefic al structurilor
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Bitang îmbrățișându-și elevele cu tandrețea unei mame fericite... Ce nevoie avem noi de chestii din astea ? Pe cine impresiona faptul că întreaga populație a țării lăcrima când, în cine știe care colț de lume, tricolorul se înălța - datorită acestor minunate și plăpânde făpturi - pe cel mai înalt catarg, însoțit de acordurile Imnului național ? Ce Dumnezeu! Doar nu suntem copii, ci... Să păstrăm un moment de tăcere pentru a nu bruia circuitul telefonic tocmai când Anca Grigoraș (să fi fost și ea vreodată
Stoica, Grigoraș și Vieru sau distrugerea lotului feminin de gimnastică al României by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11892_a_13217]
-
inedite, torențiale, sugerează absurdul spectaculos al lumii (acest absurd e o modalitate de obiectivare a poetului): "nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de aci/ prin academiile ciupercilor/ căra după ea genți pline cu nisip să îngroașe neantul/ pe străzile plăpînde ca gelatina/ becuri se aprindeau orbecăind din trei în trei din cinci în cinci/ afumate ca niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
un chei! Și-ascultă!..Din apropiere se-aude Primăvara lui Vivaldi, e-un destin Femeia-înger pe note-ți apare Ea iubește dumnezeieste, divin. Fericită că înc-o iubire nu moare Se înalță cu aripi în timp, peste timp Din inima ei plăpândă un soare Luminează "enorm, etern și sublim". E iubirea trimisă din cer pentru tine Îngenuncheată pe aripi de heruvim Iubește-o pe ea la fel ca pe mine Dar mai "enorm, mai etern, mai sublim"! Sursa foto: internet Referință Bibliografică
DESTIN ÎN CULORI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382699_a_384028]
-
I-am spus eu, vântul, și-am plecat pe-afară: - De-abia-n trei zile fi-va primăvară! Tu doar atunci arată-te la față ! Vestește abundența de verdeață, Păstrându-ți rostul tău de vestitor, Răzbit prin al omătului covor. - Îți mulțumesc, plăpândă adiere! mi-a spus. - Să te întorci cu-o mângâiere! Pe toți să ne cuprinzi din iarba deasă Născuții din zăpezi ce azi ni-s casă. *** Ciclul "Primăvara" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Ghiocelul și vântul / Ovidiu
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382742_a_384071]
-
organizată la sfatul medicului psihiatru (nu întîmplător, desigur, jucat de către Danny De Vito!), care recomandase o grabnică "socializare". De un umor macabru este sfîșietoarea scenă în care întreaga comunitate trudește cu îndîrjire să scoată din țîțîni gardul peste care căzuse plăpînda victimă. Trezind și interesul televiziunii (locale!), flagranta confuzie dintre efect și cauză va continua să dăinuie. În realitate, ca și în filme. Într-un film ca acesta în care - sfidînd muzica învăluitor nostalgică anume compusă de către formația Air - se încearcă
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
consimțeau, nicicum rebele, ca un buchet de Odilon Redon tandru și blînd, la contactul mîinii care încerca să le rînduiască armonios. Mi-a revenit simetric, de departe, litania unui poet uitat, - „Ce îndurător și bun ți-e gîndul, în preajma florilor plăpînde!” Și mi-am spus, în această clătinare de nepătruns : Oare știm, cine chiamă pe cine?
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
toate șansele să îl obținem. Însă atunci când prezentul este mai incert decât viitorul, ce rămâne de făcut? Călin este un băiețel simpatic, plin de viață, ambițios. De la vârsta de 3 ani a început o luptă prea grea pentru un suflet plăpând ca el, iar durerea a devenit o constantă a vieții lui. În anul 2010 a început să se simtă foarte rău și un copil care ar fi trebuit să fie plin de viață, a fost răpus la pat de o
Cumpără timp pentru Călin! [Corola-blog/BlogPost/98363_a_99655]
-
pleoape. E-o perlă pură, limpede, dar fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei puișori de om plăpânzi îi bat timid la poartă Iar biata babă plânge-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise reci și fără mângâiere. Cu glasuri mici trei copilași colindul și
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
nici cea mai frumoasă, nici cea mai deșteaptă și nici vreo războinică de temut... - Țin la tine pentru că ești Aela și atât... Nu-ți mai pune întrebări. Talestri zâmbi cald, cum să îi explice că ceea ce iubea la această ființă plăpândă era frumusețea sufletului ei, gingășia și naivitatea. Prințesa privi cerul, îl adora. Era atât de frumos, atât de senin și de albastru. Corabia feniciană se unduia pe crestele valurilor. Talestri își propti bine corpul în plasa agățată de câțiva bușteni
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
și jalnic, ca un câine.” Limpezimea cu care scrie Camelia Ardelean este plină de frumusețe, cum se întâmplă în poezia Iubire și destin: “Cuvinte înghețate mi se topesc pe buze,/ Cum iarna, promoroaca se scurge-n gingaș strop,/ Sub razele plăpânde, grăbite și confuze Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop./ Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine,/ Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți./ Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline,/ Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Din nou... Am ajuns din nou pe ulița copilăriei mele, o ulița pustie și goală, străină ,mi se pare. Nimic nu se aude,nici o suflare vie, totul a intrat în amorțire. O lumină plăpânda zăresc, ea se aprinde,arde , se stinge,prefăcându-se-n scrum. Cenușă acestui văzduh invizibil, incolor și insipid. Tronc,tronc,tronc ! Așa se întîmplă cu oamenii visători, mereu dau cu capul de vreo piatră; pînă nu se trezesc la realitatea
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
nefericită ! Ileana Vicic Stâncă ... Citește mai mult Din nou...Am ajuns din nou pe ulița copilăriei mele,o ulița pustie și goală,străină ,mi se pare.Nimic nu se aude,nici o suflare vie,totul a intrat în amorțire.O lumină plăpânda zăresc,ea se aprinde,arde ,se stinge,prefăcându-se-n scrum.Cenușa acestui văzduh invizibil,incolor și insipid.Tronc,tronc,tronc !Așa se întîmplă cu oamenii visători,mereu dau cu capul de vreo piatră;pînă nu se trezesc la realitatea
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Când primăvara coboară din astre, Cu brațele pline de ghiocei, Ninge cu flori peste zări albastre Și verde-crud pune în ochii mei. În genele privirilor plăpânde Presară petale de iubire, Cu ploaie de speranțe să-mi inunde Suflet însetat de fericire. Pe câmpii o-ntâmpină viorele, Și-i împodobesc chip de fecioară. Din zori în seară-i cântă albinele: Bine-ai venit, Zână Primăvară! Petale de
BINE AI VENIT, ZÂNĂ PRIMĂVARĂ! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384209_a_385538]
-
I-am spus eu, vântul, și-am plecat pe-afară: - De-abia-n trei zile fi-va primăvară! Tu doar atunci arată-te la față ! Vestește abundența de verdeață, Păstrându-ți rostul tău de vestitor, Răzbit prin al omătului covor. - Îți mulțumesc, plăpândă adiere! mi-a spus. - Să te întorci cu-o mângâiere! Pe toți să ne cuprinzi din iarba deasă Născuții din zăpezi ce azi ni-s casă. *** Referință Bibliografică: Ghiocelul și vântul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
următoarele ? Ce-și aducea ea aminte din celelalte primăveri? Cu ochii blânzi privea la castanul din fața casei. Și peste el trecuseră mai mult de șaptezeci de primăveri. Și-l amintea când de o șchioapă fiind, încerca să se cațere în plăpândul pom. Ce căzătură a tras ! La speriat și pe cățelul din curte. O da, își amintea asta , de parcă a fost, ieri! Încet coborî peste ea tristețea ! intră în casă, spunându-și: mâine mă așez pe banca mea dragă și-mi
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > AM ÎNȚELES... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Eram un simplu visător, plăpând, în plase-ntinse, mai mult un suflet călător, cu gândurile ninse. Eram cândva poate și trist, un pumn de suferință, pe scena sorții un artist, c-un zâmbet la sentință. Câte iluzii am pierdut, pe cerul umilinței, o soarta am
AM ÎNȚELES… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384316_a_385645]
-
Spre a te găsi Știu locul Doar ei îl țin secret În priviri Nici nu trebuie Să îi închid Și văd totul Îți porți pașii Într-un dans Legănat Și vorbești Cântând din melodiile Serii Ai părul întins în bucle plăpânde și îți lipsește un sân l-am sărutat atât de profund neștiind că sărutul te doare treci zilnic pe la mânăstiri și bei apă sfințită locul acela se luminează în tămăduiri și ochii mei te acoperă cu pleoapa întredeschisă să nu
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380111_a_381440]
-
de profund neștiind că sărutul te doare treci zilnic pe la mânăstiri și bei apă sfințită locul acela se luminează în tămăduiri și ochii mei te acoperă cu pleoapa întredeschisă să nu răcească imaginea de unde vii încerc și eu un cântec plăpând seara înainte de adormire te am în priviri cu gândurile despletite poate la mine dormi înger blând norocul te veghează și undeva departe te țin închisă în ochii mei plăpând să nu îți pierd imaginea aleasă de anghel zamfir dan, azed
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380111_a_381440]