711 matches
-
regizat de Carmen Lidia Vidu, ajunge și în Constanța, după ce a poposit în alte patru orașe românești puternic încărcate cultural - București, Brașov, Cluj și Timișoara. Dancing City este un proiect cultural foto-video despre estetică, dans și orase, este născocirea foto-video plăsmuită în sincron de regizoarea Carmen Lidia Vidu, fotograful Dani Ioniță și actorii-coregrafi Istvan Teglas și Ioana Marchidan. Mai multe amănunte despre proiectele regizoarei Carmen Lidia Vidu și programul complet al acestora, pe pagina oficiala de Facebook (www.facebook.com/carmenlidiavidu
Regizoarea Carmen Lidia Vidu, distinsă cu titlul de excelență în artă dramatică [Corola-blog/BlogPost/92729_a_94021]
-
se lase-n necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind doar năluciri Și din ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
face bine să cobor în raiul de sub stradă, să simt aroma de ceai fierbinte și să știu că mă cufund în liniștea de câteva minute dintre personaje pe acorduri suple de Mozart, sau Bach, sau nu contează. Pierd printre lumile plăsmuite de alții o oră, ba n-o pierd, o câștig trecându-mi mâna peste zeci de titluri, unele știute altele neștiute. Afară e furnicar de lume, la o terasă înveșmântată în voal transparent se bea bere și se râde, câteva
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
asupra operei eminesciene. Goethe era un bun teoretician al conceptului de lectură universală și al celui de literatură ocazională: „Toate poeziile mele sunt poezii ocazionale, inspirate din realitate și avându-și rădăcina în realitate. Nu pun nici un preț pe poeziile plăsmuite”. Poetul 17 german acorda realității calitatea de cheie și de primum movens al lumii ficționale, incapacitatea de a te „supune la obiect” fiind o tară iar puterea de a răspunde impulsului dat de viață suprema calitate a sensibilității creatoare. Pentru
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
canale de bandă, a compozitoarei finlandeze Kaija Saariaho, sunetul concret, armonia, timbralitatea au interferat ori s-au suprapus, prin intermediul procesărilor electroacustice, de tipul celor practicate în cadrul IRCAM (Institutul de Cercetări și Coordonări Acustice/Muzicale), a cărui absolventă este și autoarea, plăsmuind adevărate rețele, preponderent ritmice. Construită din succesiuni de coliziuni și sincope, din contorsiuni contrapunctice și porțiuni liniare, muzica a părut a se naște în conformitate cu procesul construcție/deconstrucție, tipic evoluției Universului. Era ca și cum s-ar fi confruntat două epoci diametral opuse
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
unde poți săți pui visele. De multe ori însă imaginația se constituie într-o matrice a lucrurilor al căror mormânt e însăși memoria. O memorie ce adăpostește îndeobște emoții mai vii, mai puternice decât cele pe care imaginația le poate plăsmui. Când rememorăm o muzică oarecare, sensibilitatea-i se revarsă zdravăn asupra afectului nostru, în vreme ce atunci când ne închipuim, improvizând la pian, o nouă muzică nu putem păstra fermă și constantă pentru o perioadă mai lungă de timp încărcătura emoțională. Totodată, imaginația
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
aceeași temă), l-a marcat pe MacLean atât prin profunzimea sentimentelor, cât și prin perfecțiunea stilului. Tot el aprecia că, într-o o listă a melodiilor de neuitat, ce par "să emane din cuvintele înseși, de parcă acestea din urmă au plăsmuit melodiile", el inclusese neapărat versiunea poemului Ňran eile "cântată de tatăl meu" (dovadă a persistenței, până în zilele noastre, a obiceiului străvechi de a cânta poezia). Ross era un poet-orfevru, care-și cizela îndelung creațiile. Având o înaltă conștiință artistică, era
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
când ceața vine pe valuri de sus. Fără cuvântul tău și vraja ta clipele-s goale, seci, neguri mi-aruncă în hău steaua, acolo unde lumina piere pe veci. N-oi mai slăvi frumusețea în vers. N-am să mai plăsmuiesc vreun cântec, N-o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând n-o s-o mai iau pe deal în mers nepăsător, cu-a tinereții voioșie crudă. Ci-n sală de stâncă neîntors voi dormi
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
există, este scris de un autor al momentului și exprimă nu numai viziunea și personalitatea lui, ci și tendințele și viziunea întregii generații" (pp. 85-86). Inventând, "documentând" un trecut, cronica lui Huru documentează de fapt epoca în care a fost plăsmuită. Răspunde, indubitabil, unor așteptări ale momentului respectiv și materializează izbitor acea orientare generală, legitimatoare, către starea de lucruri din trecutul înalt. În epoca romantică, existența dovedită istoriografic și lingvistic a unor instituții autohtone era izvor de drept. Tradiția, dreptul istoric
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
sau filosofică, în afara tuturor credințelor și confesiunilor - eu simt că el există și că-și are întotdeauna îndreptățirea sa, foarte relativă și nu deosebit de clară, dar neîndoielnică. Din ceea ce n-a fost și ceea ce nu va fi niciodată, scriitorii iscusiți plăsmuiesc cele mai frumoase povestiri despre ceeace este. Și literatura și știința se ocupă mult de oamenii bolnavi sau vicioși, de maniaci, de delincvenți, în genere de făpturi ieșite din comun și socialmente nocive. Studierea acestor subiecți și a imboldurilor și
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
din Tarkovski?) - unele în bună stare, cu flori la ferestre, altele deloc îngrijite, semn că timpul nu le-a îngăduit încă pe toate. Spiritul ludic la el acasă: în parcuri gărgărițe uriașe (apropo, gărgărița e insecta națională!), iepuri și elefanți plăsmuiți din flori, vaci multicolore-personalizate (vaca polițist sau vaca grădinar), umplând vesel spațiul stradal și nu numai. Toate localurile, fie ele bistrouri, cofetării sau restaurante cu ștaif au un spațiu special amenajat pentru joaca copiilor, ateliere-foto în care ești invitat să
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
val de crime fără autor). Cu o energie de nietzscheană nuanță, autoarea face, în marginea scrisului definit sentențios-elansat drept "o școală care te instruiește să privești realitatea ca pe un apendice al libertății persecutate", apologia celei din urmă: "mințile slabe plăsmuiesc / mințile tari delirează / slăbiciunea și tăria sunt inepuizabile prin excidere / infinite în proximitatea terțului / fără libertate nu te poți regăsi și nu te poți lua ostatic" (Despre dispariția pescarului ca un dicționar de cuvinte magice). E o libertate dureroasă, derivată
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
numele Mateiu M. Constantinescu, dar cînd s-a căsătorit cu Marica Sion a pretextat că și-a pierdut actul de naștere, afirmând că se numește Mateiu I. Caragiale. Descoperind actul de naștere, C. Popescu-Cadem observa că autorul Crailor de Curtea-Veche "plăsmuiește date fictive, declarând că a venit pe lume la Tușnad, că mama e născută Piteșteanu și că se află la Viena. Doi martori, bine plătiți probabil, un Ťmasseurť și unul de profesie Ťfărăť, întăresc spusele lui Mateiu." în Arhivele Statului
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
adică. Cu ajutorul Lui citim povestea lumii. Interpretând-o, tălmăcim existența. Iar, în acest caz, întregim trinitatea" - ne spune naratorul, prin vocea lui Dan Dembinschi. Nu este exclusă nici relația dintre Cuvânt și trup." Trupul este dependent de limbaj, iar limbajul plăsmuiește imaginile" - ne spune naratorul. Structuraliștii ne-au demonstat din plin această interdependență. Dar noutatea pe care Marius Tupan o aduce constă în faptul că, într-o societate concentraționară și post-totalitară, această interdependență se manifestă acut. Poziția scriitorului față de cititor este
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
de asta duhoarea de aer liber de-afară", înțelegem de ce Gheorghe Crăciun afirma că "Ioan Flora a rămas tot timpul un detectiv al dedesubturilor lucrurilor". Emoția reprezintă elementul care, fără a părea detașat de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului. Poetului, totul îi aduce aminte de labirint: "iarăși Ariadna/ iarăși Minotaurul!" (Labirint), rememorarea duce mereu înspre o iremediabilă melancolie
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
nu ni se arată așa cum este ea, ci ni se înfățișează sub forma pe care imaginația noastră i-o dă. A doua trăsătură surprinzătoare este că imaginația poartă amprenta personalității fiecărui om. Cîți oameni, atîtea imaginații. Modul în care cineva plăsmuiește imagini are o tentă atît de personală încît lumea din capul lui nu coincide cu lumea din capul altuia. Imaginația e irepetabilă, plăsmuind viziuni pe care nu le vom regăsi în aceeași formă la doi oameni. A treia caracteristică este
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
surprinzătoare este că imaginația poartă amprenta personalității fiecărui om. Cîți oameni, atîtea imaginații. Modul în care cineva plăsmuiește imagini are o tentă atît de personală încît lumea din capul lui nu coincide cu lumea din capul altuia. Imaginația e irepetabilă, plăsmuind viziuni pe care nu le vom regăsi în aceeași formă la doi oameni. A treia caracteristică este că limba prin care se exprimă un om, deși poartă marca imaginației lui, nu iscă reprezentări asemănătoare în mintea altuia. De pildă, cuvintele
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
la aceeași editură romanul Moartea lui Zorbas. O carte la care lucrează din 1996, strângând prețioase mărturii de la cei care l-au cunoscut îndeaproape pe scriitorul cretan în timpul retragerii sale în insula Egina, când, abandonând alte proiecte de anvergură, a plăsmuit cele câteva creații romanești care-i vor aduce o celebritate mondială de invidiat. Egina, august 1941. Ocupație nazistă și luptă dură pentru supraviețuire. În casa lui Kazantzakis sosește Zorbas (pe numele adevărat Gheorghios), ca să-l înduplece pe fostul asociat să
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
atmosfera apăsătoare. Galateia se-ntoarse spre Kazantzakis: - Aprecierile tale la adresa lui Zorbas sunt exagerate, să știi. Lauzi un om obișnuit a cărui imagine publică e foarte departe de imaginea pe care vrei s-o impui. - Zorbas e patriot, stărui Kazantzakis. - Ai plăsmuit un erou idealizat pe care vrei să-l transpui și în carte, pe când noi știm că e vorba de un om simplu, nici mai bun, nici mai rău decât ceilalți. Kazantzakis își înfruntă calm fosta soție: - Vreau să creez un
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
el, spuse Galateia. - De ce să râdă, mă rog? se miră Zorbas. Kazantzakis se gândi câteva secunde, își privi pipa și apoi pe Zorbas, vrând parcă să se asigure că nu se înșela. - Ce-nseamnă că nu face? Eu o să-l plăsmuiesc astfel încât să pară adevărat. Apoi o să eroizez pe altcineva. Pe tata poate. O să-l botez căpitan Mihalis, dar n-o să fie negustor sau proprietar de pământ, ci comandant de luptători în munți. - Am impresia că nu ești singurul care vrei
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
N. Georgescu În textul de față nu ne interesează "Cum plăsmuia Eminescu" (D. Caracostea), ci cum așternea el pe hârtie o creație în sistemul de reprezentări scripturale al vremii sale. Vă propun, stimați cititori, o relectură filologică a poemului eminescian De-o trece anii..., pretabil discuției într-o revistă pentru că este
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul care s-a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
excepție, capetele tuturor femeilor pe lângă care trecea, căci ele toate îl găseau într-atât de frumos și de ademenitor, încât nu pregetau niciodată a crede că nu merită să-l mai privească măcar o dată. Și aveau deplină dreptate, căci natura plăsmuise, în acest tânăr, tot ceea ce avusese ea mai ales. Astfel, capul său, potrivit de mare și chipeș din cale-afară, scotea la iveală doi ochi mici și verzi, pierduți mai tot timpul în zare, și în spatele cărora părea că se află
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ambiție, se mută el înapoi în casa lui părintească, având în minte să preschimbe acest locaș sacru și iubit de către toți copiii, în general, în laboratorul său de creație literară, laborator în măruntaiele căruia deja și vedea cum își va plăsmui cele mai frumoase opere ale sale. Dar se vede că aceste înalte gânduri ale sale nu-i mai erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]