145 matches
-
O, Levant, Levant feroce ca și pruncul care bate/ Cuie într-o pisicuță adormită - cine poate/Neagra ta tristețe-a trage-n al său pept și a sta viu?/ Când pornii poema asta cât eram de cilibiu!” Aparent antinomice, energia plăsmuitoare de viziuni de coșmar feeric (coborârea fetițelor din REM, goana fabuloasă printre exemplarele de la Muzeul Antipa, din Gemenii, un fel de Dionis eminescian îmbibat cu Stephen King pe muzică de Alan Parker) și energia verbalizantă din Levantul reprezintă „fața și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Sine în Chipul Său sau când nu s-a bucuratEl însuși în Acesta, ca să poată susține cineva: Chipul este scos dinneființă, iar Tatăl nu S-a bucurat mai înainte ca Chipul să fi fost făcut?De asemenea, cum ar putea plăsmuitorul și creatorul să se privească pe sine într-o ființă creată și devenită? Căci Chipul trebuiesă Fie așa cum este și Tatăl Său”<footnote Contra arienilor, I, 20 PG, XXVI, col. 53 BC. footnote>.b) Fiul fiind Logosul creator și înțelepciunea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Simeon prezintă modul de manifestare și lucrare a luminii. Ea aduce bucurie, frumusețe, inexprimabilul, nepătimirea, intimitatea cu Dumnezeu, căci El descoperindu-Și în lumină slava Sa: Desfătându-mă de acea lumină negrăită, săltăm și mă bucuram împreună cu Tine, Făcătorul și Plăsmuitorul meu, înțelegând frumusețea extraordinară a Feței Tale. Iar când îmi coboram iarăși la pământ mintea mea, luminat fiind întru Tine, nu mai vedeam lumea, nici lucrurile care sunt în lume, Stăpâne, ci eram mai presus de patimi și de griji
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Luvru, la Versailles, s-a „lipit” - după cum observă cu umor Doina - și Napoleon. Ca orice parvenit. Ceea ce nu mă împiedică să-l admir ca pe unul din cei mai mari eroi ai istoriei, ca pe unul din cei mai viguroși plăsmuitori ai ei. Napoleon e poate cel dintâi care ne împiedică să uităm de „rolul personalității în istorie”. * Străbătând Parisul. Duminică, dimineața, îngusta, lunga și pustia, la acea oră matinală, rue Grenelle pare un coșmar liniștitor. * Parisul sfârșitului de secol XX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
seducător ordinar; m-a înșelat, și-a bătut joc de mine, a prins în capcană naivitatea mea de copilă cu viclenia farmecului lui. Și totuși rolul lui e doar acela al unei figuri auxiliare; adevărata, indiscutabila protagonistă sunt eu, autentica plăsmuitoare a tragediei mele. Acum va trebui să-mi ucid în chinuri copiii, rodul amar al unei iubiri neînfrânate. Numai astfel voi putea să mă calmez lăuntric, numai așa conștiința mea, răscolită de răzbunare, își va regăsi pacea. Retrăiesc continuu clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
religios, pe care se ambiționează unii a i-o pune: "Eminescu avea mai degrabă un fel de "religiozitate fără religie", în care precumpănea nu dogma, ci mitul, sau, altfel spus, nu revelația asumată prin credință, ci sacrul reflectat în fantezia plăsmuitoare". Și, mai departe:"Nedogmatic și nebisericos, crescut, ca și Blaga mai târziu, în zariștea "eresului" popular, iar în urmă format inte lectual în spiritul heterodox al romantismului german, Eminescu a fost totuși creștin ortodox în adâncurile subconștiente ale personalității lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
G. autorul pornește de la limbaj, înțeles ca proces (în speță, de la scrierea ca o ipostază a lui poiein), pentru a reconstitui unitatea originară pierdută a ființei și a logosului. Esența umanului - susține autorul- este partea noastră de ființă creatoare și plăsmuitoare de simboluri, singura care nu e amenințată a se stinge sau a se întoarce vreodată împotriva omului. Omul poietic - cum îl numește generic criticul - este urmărit pe firul timpului, până în epoca posttehnologică de azi, când el își caută febril un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea, dar și „sfârșitul continuu”, lamentoul rememorativ - agresiv sau duios, orgolios ori uscat, neutru - în al cărui triunghi trecutul se oferă prezentului pentru a prefigura o șansă utopiei. Aceeași energie plăsmuitoare va experimenta nu numai tematici, dar și expresii variate, provenind din diferite direcții culturale. Tentației atitudinilor în travesti i se va adăuga apetitul rostirii travestite. De aici, cu precădere în volumele de până la Ploi de piatră (1979), secvențele bacoviene turnate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
istoricul englez Thomas Carlyle, care exaltă cultul eroilor în cartea sa omonimă. "Istoria a tot ce a realizat omul în lumea aceasta, scrie el, este în fond istoria Oamenilor Mari care au trudit aici. Aceștia erau conducători de oameni; erau plăsmuitorii, modelele și, într-un sens larg, creatorii a tot ceea ce marea masă a oamenilor s-a străduit să facă sau să dobândească; toate lucrurile pe care le vedem săvârșite pe lume sunt, la drept vorbind, rezultatul material exterior, realizarea practică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
privesc în oglindă, Domniile lor, să constate încă o dată cât de abil, de truculent, a putut fi propriul lor creier, propria lor rutină speculativă. Iată una din obligațiile noastre, de „scormonitori de istorii”, cineva care să dea „iluzia vieții”, noi, „plăsmuitori, mitomani, mincinoși” de profesie, noi, care am avut norocul în istoria modernă de a fi „salvați” de marii prinți ai „breslei” noastre, un Balzac, ilustrându-se prin „aroganța” de a voi să refacă întreaga realitate și tipologie a unei ample
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pe scurt, inspirația e auscultare; inspiratul aude voci. Modalități de inserție în misterul cosmic, totodată forme de predicție, inspiratio și revelatio (fenomene interferente) funcționează nu doar în aria sacrului. În materie de creativitate, cineva "inspirat", pătruns de un anumit elan plăsmuitor, se crede capabil de miracole. Un astfel de elan e act de miraj plenitudinar, aliaj de exaltare și beatitudine; momentan, sfâșierile, dubiile, disensiunile omenescului obișnuit se decolorează. Orice creator autentic, indiferent de domeniu, se simte vizitat de un daimon bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a acestei lumi a satului, cred că din cunoașterea ei în copilărie. Dar Mașa, spre deosebire de mama și bunica ei, copleșite de fantasticul credinței și a misticismului - dus de autor până la absurd, ceea ce face deliciul lecturii și creionează personalitatea dv. de plăsmuitor talentat în ficțiunea fantasticului, dar Mașa, spuneam, aproape contemporană, este vlăstarul unei generații, eroina principală a povestirii, ce poartă cu dânsa o moștenire valoroasă, echivalentă cu munca de multe decenii a culegătorilor noștri de înțelepciuni din averea verbală a populațiilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
putem merge la culcare și fiecare dintre noi să se roage zeului care știe să-i vorbească pe înțelesul lui, căci un zeu care nu izbutește să se facă înțeles nu este un zeu adevărat, e doar o invenție a plăsmuitorilor de cuvinte. VIII Vara anului 625 a fost foarte caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu numai o vechime îndelungată a locurilor, dar și o continuitate de viețuire și creație a populației autohtone de aici. Toate aceste mărturii istorice - surprinse poetic, educativ și științific de către autoarea ULICA GHERGHE - denotă nu numai un tărâm civilizator și plăsmuitor de viață și eternitate, dar și o pildă demnă de urmat pentru copiii noștri. De asemenea, memoria dăltuită în piatră și cea scrisă a acestor locuri păstrează dovezi incontestabile despre marile evenimente care au marcat momente importante din istoria poporului
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cu o depășire a cunoașterii estetice și cu ridicarea la cunoașterea supraînțelegătoare, charismatică. Întoarcere, totodată, la poezia inspirată - în înțelesul de „insuflată”. Într-un atare context ontic și gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se de forța sa originară, esențială și plăsmuitoare. O asemenea rostire transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial și coextensiv. Limba însăși a acestei poezii (mai ales ca lexic, dar și ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
maniera latinei), frecvente mai ales în versurile recente, care au un accentuat caracter religios, nu urmăresc facile efecte de pitoresc, ci se întorc, printr-o arheologie a rostirii, la prestigiul auroral al limbii și apropie expresia de esențialitatea și energia plăsmuitoare a logosului. „Vergiliu și latina lui sunt natură”, spune I.-traducătorul, care îl consideră pe autorul Eneidei cel mai mare poet al omenirii tocmai pentru că la el „puterea cuvântului se impune ca o rădăcină a lucrurilor”. Fiind de o atare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
încercarea de revelare a acestuia. "Prin încercările sale revelatorii, omul devine ... creator, și anume creator de cultură, în genere"208. Încercările revelatorii ale omului se traduc, în opinia lui Blaga, prin două tipuri de acte: acte de cunoaștere și acte plăsmuitoare sau creatoare 209. Vorbind despre semnificația metafizică a cunoașterii, Blaga arătase că există anumite limite structurale ("censura transcendentă") impuse spiritului de către principiul metafizic absolut, pentru a nu putea revela în mod pozitiv și absolut nici un mister. În felul acesta, cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru a nu putea revela în mod pozitiv și absolut nici un mister. În felul acesta, cunoașterea umană era prinsă într-o antinomie structurală majoră, pe care filosoful român o explicita în finalul studiului său. Acum el arată că și actele plăsmuitoare ale omului se supun unor restricții asemănătoare 210. Există un "pandant al censurii transcendente", care vizează spontaneitatea creatoare a omului. Dacă în cazul cunoașterii cenzura acționa prin categoriile intelectuale, dincoace "frânele transcendente" se instituie prin "categoriile abisale" sau "stilistice", care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că Blaga "și-a construit sistemul în toate ramurile: epistemologie, axiologie, cosmologie, antropologie, pe fundamentul filosofic al "paradoxiei", transfigurate sau nu" (Ioana Lipovanu, op. cit., p. 15). Blaga manifestă, se pare, "disponibilitatea de a face uz de paradox, în diferitele compartimente plăsmuitoare ale spiritului, interferente într-o viziune comprehensiv-explicativă și interpretativă "cosmoidală"" (Carmen Cozma, Lucian Blaga: filosofarea "sub specia misterului", Editura Timpul, Iași, 2002, p. 23). 51 Sergiu Al-George, op. cit., pp. 229-231. 52 În acest sens, Teodor Dima a urmărit resemnificarea gnoseologiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
semnificației lor specifice. Vorba aedului trăiește cel mai mult dintre toate, daca limba ajunge cu măiestrie până în străfundul inimii, spunea Pindar la începutul odei nemeene (a IV-a) dedicate victoriei lui Timasarkos din Egina. Bardul caută să fie mai mult plăsmuitor de subiecte decât de stihuri, nota Aristotel în Poetica să. Iar în Antichitatea târzie, Horațiu le recomandă poeților să observe marele model al vieții și să se transforme în pictori ai ei. În ciuda faimei lui nu tocmai meritate, de fapt
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
la Botoșani: "Ce este de fapt pentru noi acest ritual cultural? E retragerea, într-un colț de țară, a unor inși devotați unui cult, cel închinat primului nostru poet universal, harului său, care i-a conferit o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat, o retragere din proza imediatului? O regăsire de sine, un acord muzical cu lumea vechimii noastre, imersiunea în apele copilăriei mitice? Sentimentul romantic de infinit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
trebuia să urmeze tot Dreptul, conform tradiției din familie. Cu toate acestea, un prim caiet de versuri i-a fost publicat în 1929, fapt care l-a supărat pe tatăl său, care purta același nume și care a fost considerat plăsmuitor al acelor versuri. De atunci, fiul și-a semnat publicațiile cu numele "Barbu B. Brezianu". Apoi Barbu Brezianu a lucrat în justiție, ca judecător, începând de prin 1930. În 1934 el a cumpărat din întâmplare de la un anticariat ediția întâi
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul plăsmuitorului de himere, așa cum e el perceput și acceptat de semeni. Care, și ei, la rîndul lor, sînt avizi, de ce nu? de bizarerii ce să-i mai scoată din marasmul zilnic. Trebuie să constat - revenind la vecinul meu - că omul nu
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
hohotele ce rîd și plîng/ La margini și în adînc" (La margini și în adînc). Nimic uscat, nimic rigid în acest vizionarism generos, delir orfic al preaplinului lăuntric a cărui miză e necuprinderea nesățioasă a existenței, urmare a dumnezeiescului impuls plăsmuitor. Conceptele sînt consubstanțiale pastei lirice îmbelșugate ce ia mulajul fenomenalității în diversitatea sa uluitoare și-n inepuizabilul său dinamism, dar neîndurîndu-se a se închega în vreun tipar, păstrîndu-și mereu fluiditatea. Nu rațiunea geometrizantă a poeticii moderne, ci inima arhaică, acea
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
nu poate fi decât temporară. În ce-l privește pe autorul Cărții Milionarului, are destule "temeiuri de persistență și viabilitate" prin faptul că multe cărți admirabile din recolta ultimilor ani prezintă "afinități cu viziunea și uneori chiar și cu scriitura plăsmuitorului Dicomesiei". Secțiunea dedicată de Viața Românească lui Ștefan Bănulescu este fericit completată de un text inedit bănulescian încredințat redacției de Sultana Bănulescu, fiica scriitorului.Este vorba de nuvela Condrat, neîncheiată, reprezentând continuarea nuvelei Mistreții erau blânzi, proiecându-ne ca și aceea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]