95 matches
-
o asemenea interpretare e utilă în logica globală a românului. Angela Vicario, fata necinstita, se îndrăgostește pătimaș de mire, din clipă în care pricepe că l-a pierdut, odată cu dezvăluirea rușinii ei. Angela, e, de altfel, un personaj foarte interesant: placiditatea ei are un tragism nobil. Nu face absolut nimic pentru a-și ascunde vină, desi fusese sfătuita cum să procedeze în această privință. Suporta loviturile soțului și apoi ale mamei, nu cu stoicism, ci cu un fel de nepăsare sau
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
the Golden Valley" (în Sarajevo, o interferență de lumi: lumea adolescenței, lumea superstițiilor ancestrale, lumea interlopă, lumea istoriei contemporane). Premiul pentru cea mai bună actriță i-a revenit nemțoaicei Brigitte Hobmeier, din "Identitate ucigașă" de Sören Voigt (îndărătul unei aparente placidități și a unei frumuseți botticelliene, imaginea răvășitoare a frustrării care conduce la crimă). Iar Premiul pentru cel mai bun actor (și singurul premiu românesc) i-a revenit lui Marius Stănescu, care s-a detașat spectaculos de pluton, în rolul taximetristului
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
Italia) sau, la noi, luptele dintre partide și dinăuntrul partidelor, dintre fracțiuni, injoncțiunile politicii în școală, ascensiunea alarmantă a extremei drepte (dar și, mai puțin alarmantă, atunci, a extremei stângi) - toate acestea Streinu le privește cu calm dar nu cu placiditate sau resemnat. Caută mereu, ca și în eseurile consacrate literaturii, cauze și mobiluri, o logică a evoluției, un sens. Era de așteptat să procedeze astfel adeptul nedezmințit al analizelor și al situării la centru, poziția cea mai profitabilă totdeauna pentru
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
călinesciene acut conjuncturale și să ne străduim a vedea eventualul lor filigran parodic: "Apropierea de Uniunea Sovietică, cultivată metodic și inteligent, va avea întîi de toate rostul de a redeștepta în noi tumulturile geografiei noastre, de a ne vindeca de placiditatea intelectului. Cultura actuală sovietică poate fi mai potrivită condițiilor noastre decît aceea occidentală". Sau: " Am plăcerea să analizez opera veneratului nostru coleg A. Toma, cu prilejul ajungerii dumisale la frumoasa vîrstă de 75 de ani. Spre deosebire de Petrarca bătrîn, primul "uomo
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
să răzbată unele pulsații afective mai vii, "strigătele" inimii care, pe fondul molcom-rafinat, capătă aerul unor bijuterii pe un suport de catifea. E adevărat că stăpînirea de sine (psihică și scriptica) a poetului nu e chiar omogena. Evitînd răceală unei placidități compacte, a unui exces de lividitate stilistica, ea e întreruptă pe alocuri de un soi de ciuda a "cumințeniei" împotriva ei înseși, ce ajunge a se congestiona, a se convulsiona imagistic în ciorchini de sintagme baroce care par a divulgă
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
mereu senin și cu fruntea descrețită, și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a omului hotărît să-și impună mereu punctul de vedere, Șora nu are nimic din placiditatea lîncezitoare a nonagenarilor atinși de senilitate. E lucid și deplin luminat, cu o memorie pentru care l-am invidiat mereu. Apoi, e un om cu adevărat bun, dar nu un om cumsecade, dacă prin "cumsecade", folosit în sens peiorativ, înțelegem
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
schimba fața, moare și se naște în scutece de apă în giulgiu de izvor, în jilțul chiuvetei în foița de aur și lacrimi. Săgeata în arc Ei credeau că bolile apar asemeni metalelor sub pământ și că bucuria smulgându-ne placidității este și ea o boală, un tremur. Ce metal va fi crescând sub pielea obrazului, în adâncurile munților tăi senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers o sămânță
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
Trăim în secolul publicității. Să aibă spectacolul violenței și al celui mai neîngrădit exhibiționism rolul cathartic al unei eliberări? Dacă omul nu e atât de rău pe cât ar putea fi de bun, este el, atunci, atât de ușor coruptibil? În placiditatea noastră nativă să ne fie necesare asemenea băi de sânge în efigie? Ne-o pretinde acel mic nod din creier, moștenit prin mii de milenii, de la reptile? Oare, de când lumea, indicele de violență socială rămâne stabil? Sau vălurește el ciclic
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
Să ne trăiască morții! G. Călinescu După producția muzicală, unitatea țipă în cadență: "Răz-bu-na-re! Răz-bu-na-re!", chemând pe Pomponescu și amenințîndu-l. Zărind iluminația de făclii din fața casei sale, Pomponescu se apropie de fereastră și privi. Ex-ministrul era infatuat, dar nu laș. Placiditatea lui naturală, mândria înnăscută îl împiedicau să dea semne de frică. Nu încerca teamă, ci o amărăciune adâncă, în care se amestecau, fără voia lui, accese de ură împotriva lui Ioanide, al cărui nume îl persecuta. Nu făcu altceva decât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cea mai mare importanță pentru arhitect. Arta arhitecturii, nefiind abstractă, nu se poate dispensa de geografie. Pomponescu încercă să-și însenineze gândurile în colocvii cu Ioana. Nu s-ar putea spune că aceasta îl primi cu indiferență, având în vedere placiditatea ei obișnuită. Însă îl trată cu o privire stânjenită, în care se ghicea compătimirea. Ceea ce se petrecuse înainte cu Ioanide se repeta acum cu Pomponescu, într-un mod mai grav, deoarece pe cel din urmă lumea nu și-l putea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înainte de a adormi, rechemam în memorie fesele celor două surori și le posedam pe la spate, iar și iar, în cearceaful umed și cald. Diminețile îi legam iar ghebosului ceasul la mână, veneau apoi doctorul și asistenții, timpul se autoreproducea cu placiditatea unui nevertebrat inferior, pe trei sferturi umplut cu ouă... Ultima componentă a tratamentului meu era masajul. Mult timp după ce am ieșit din spital am continuat să mi-l fac singur, în fața oglinzii, ca o femeie care simte că-mbătrînește. Cu puțină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-se ca să nu fie găsiți. Fața ei, la fel de nesigură ca a lui, simula nepăsarea. Ea găsi ușa și ieșiră din norul de fum și zgomot sub cerul plin de stele. Avu o senzație de liniște cât se poate de improbabilă, placiditatea neputinței, și își dădu seama că și ea se scursese în tăcerea aceea alături de el. Aerul era dens și uscat de recolta câmpului. Spulbera pietrișul cu picioarele în timp ce traversa spre mașină. Ea îl apucă de cot, oprindu-l. —Ssst. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gîndi? Ia să susțină un grant cu subiectul ăsta! Și l-au făcut. Volumul - Viața teatrală În și după comunism - a apărut nu de mult, la editura EFES din Cluj. Am citit cartea cu frisoane, cîrcei sau sarcasm : alteori, cu placiditate, suspin amar , ori anxietate. Niciodată, cu amuzament. Mi-am amintit de zilele grele datorate cenzurii - și ca regizor, și ca scriitor. Deși, cu rușine mărturisesc, nu am făcut parte din rîndul dizidenților, ori al persecutaților opresiunii comuniste : 90% dintre montările
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la aer curat, și să câștig și ceva bani în același timp. Așa că am fost expediat fără multă vorbă - totul venea pe fondul totalei mele indolențe și pasivități din acea vreme: m-aș fi dus și în iad cu aceeași placiditate - în satul Chirnogi de pe malul Dunării. Acolo era un I.A.S. specializat în orezarii, dar care făcea și ceva grâu. Președintele (care a ajuns după '89 ministru al agriculturii) era prieten cu tata, așa că treaba s-a făcut ușor: urma
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui Titi fusese scurtă și se prefăcuse într-o placiditate ursuză și bănuitoare. - Iubite domnule Titi, îl aviză Ana, eu sunt tânără, vreau să petrec cât mai am vreme. Dacă nu vrei să ieși nicăieri, stai acasă. Eu una nu pot. Titi se împăca numai cu Sohațchi, cu care, când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-ai fi tuns puțin, decât să stai în halul ăsta. - Eu să mă tund? zise Simion violent, sărind de pe scaun.Nimeni să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae îl privi cu mare dispreț, ceilalți cu felurite grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut de milă. Cuprins de agitație, Simion începu să se plimbe prin casă, gesticulând și privind la hainele lui. Nasul îi era înroșit ca de ger, și mucozitățile se prelingeau pe mustăți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care i-o făcuse lui Heidegger în locuința lui din Freiburg, prin anii '60, împreună cu Marin Sorescu și Ioan Alexandru. Sorescu s-a așezat într-un fotoliu și a rămas pe întreg parcursul vizitei mut și nemișcat, perfect onest în placiditatea lui, pentru că nu avea nici ce să spună, nici în ce limbă să spună. Venise, ca să spun așa, "adus de ceilalți" și aștepta pesemne conștiincios sfârșitul vizitei pentru a fi luat de acolo și dus în altă parte. Ioan Alexandru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceasta nu avea absolut nimic de mâncare. O apucă de dupatta și o ținu bine, în timp ce fata urla ca trenul și se zbătea pe strada din bazar, urmată de galantul băiat Hungry Hop, care fusese trezit din starea sa de placiditate obișnuită de țipetele alarmate. În definitiv, nu se putea spune că nu știa să se poarte în astfel de situații. Și el mergea frecvent la cinema. Însă acum, în mod inexplicabil, din motive cunoscute doar de ea, Ammaji decise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lungi numaidecât pe covor, pentru a-și destinde nervii și mușchii încărcați de electricitate. Îi era ciudă că se arătase atât de speriat. Avea senzația că pierduse un mare avantaj: în loc să-i liniștească pe oameni prin aparenta lui blândețe și placiditate, îi băgase în sperieți prin forța lui. Asta însemna că va trebui să înfrunte primejdii mai mari în încercarea lui de a captura nava. Pe planeta de unde veneau aceste ființe exista id din belșug. 2 Fără să clipească din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sal veze Întregul din teroarea principalului amănunt al ființei sale. Urîtele și urîțelele vor să domine din start ori, tot din prima, dau să te tragă de mînă după ele, asta dacă palpită de partea dinamică a jocului. Altfel, eroinele placidității te plictisesc cu cîrtitul la adresa universului care, În cazul cu pricina, Începe cu tine, te omoară cu jeluirile, cu revolta lor mocnită Împotriva imperfecțiunilor de tot felul. Puține, prea puține izbutesc să facă din carențele Înfățișării lor pretext de tandrețe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de a slăbi soliditatea posesiunilor spaniole. Dincolo de acest nivel al istoriei înalte, al istoriei care înseamnă planuri și impersonalitate birocratică, El gaucho oferă, ca în atâtea texte ale lui Pratt, o vitalitate a ficțiunii și explozia unui realism care desfide placiditatea verosimilului. Argentina este, ca și Bahia către care se îndreaptă Corto, o curte a miracolelor în care fuzionează, ca într-un laborator alchimic, sunetele și visele a trei continente. Indieni, europeni și africani sunt ingredientele originare ale unei culturi ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
răvășit al iubirii lor. Dimineața reveneau la flagel, adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o înfățișare cu totul generală, împărtășeau placiditatea și agitația puerilă a cetății. Pierdeau aparențele simțului critic, dobândind în același timp aparențele stăpânirii de sine. Puteai să-i vezi, de pildă, pe cei mai inteligenți dintre ei făcându-se a căuta ca toată lumea în ziare, sau în emisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie, la alt capăt al Bucureștiului. La marginea Dudeștilor, unde trăia cândva sărăcimea sinagogilor. Nici urmă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe nesimțite, dându-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]