1,791 matches
-
să învețe pe de rost și să reproducă cuvînt cu cuvînt texte din cărț și chiar din manual; că e o prostie să reproducă exact chiar ceea ce a spus profesorul lor. Cînd, în urmă cu cîteva luni, un caz de plagiat dintr-un manual școlar a apărut în paginile revistelor literare, incredibilele justificări ale persoanei acuzate intrau în aceeași logică: a activități didactice în care dreptul de proprietate intelectuală se suspendă, în temeiul obligaței de a învăța, adică de a memora
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
și nu lipsită de semnificație. În ciclul din 1983, versurile preluate de la alți scriitori - subiectul intertextualității, cum ar veni -, erau subliniate prin caractere italice. Această prudență nu i-a împiedicat pe unii, dacă nu cumva mă înșel, să vorbească despre plagiat. Ei bine, acum textul poetic nu mai marchează vizibil convenția, semn că și priceperea noastră într-ale poeziei postmoderne a crescut. Și acest lucru i-l datorăm inclusiv lui Mircea Cărtărescu. În câteva cuvinte, un calup semnificativ de poeme cu
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
utilă, care a avut loc la G.D.S. la sfîrșitul lui noiembrie trecut, vede lumina tiparului în revista 22 nr. 719 din decembrie 2003. Mai exact, tema este Deontologia alcătuirii manualelor școlare. În bună măsură, ea se suprapune peste aceea a plagiatului (din care exemple așa zicînd didactice n-au lipsit) de la Întîlnirile „României literare” din octombrie. Și participanții au fost cam aceiași. Ne bucură formarea și manifestarea unei opinii publice în stare să dezbată probleme culturale importante și grave ca aceasta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
încurajate falsurile și „luările de opinie” deplasate, artificiale - precum cea de față? Marta Petreu, și nu numai dumneaei, într-un amplu serial publicat în revista „22”, „demontează” cu argumente concrete falsul Alexandrei Lavastine: citate eronat selectate, surse greșit citate, neverificate, plagiat, false situări în context etc. - Mi-a plăcut foarte mult să citesc articolele Martei Petreu, în care a evidențiat erorile Alexandrei Lavastine privind modul în care ea l-a tratat pe Cioran (în principal). Am găsit multe exemple similare privind
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Cronicar Fără (multe) comentarii În Observator cultural nr. 193, împreună cu o relatare a discuțiilor despre plagiat de la ultima Întîlnire a „României literare”, continuă punerea pe două pagini a capitolelor dnei Rogalski din manualul de la Corint cu pasaje din studiul dnei Krasnîi-Cătănescu de la Humanitas. Vorba cine are urechi de auzit, să audă nu mai face, s-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
vă reamintesc: Deși există sute, ba chiar mii de metafore disponibile, toate pornesc de la câteva modele simple, așadar ori de câte ori recurgem la un model, altele sunt variațiunile." Altfel spus și mergând mai departe, nu sentimentele, emoțiile sau ideile constituie obiectul unui plagiat, ci întrebuințarea lor cu exact aceleași cuvinte cu care au mai fost folosite. De pildă, Pierre Menard... - Da știu, scrieți despre el ori de câte ori aveți ocazia. Să știți că citim și noi aici presa literară! se oțărî creatura. - Atunci, să fi
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
de Ioan Penescu în deschiderea unei traduceri pe care a intitulat-o mucalit Hoție din ideile unuia din Visurile lui Lebruin, apărută la Brăila în 1840, an după care începe să se discute și la noi tot mai frecvent despre plagiat. O dată cu răspândirea tiparului și mai buna circulație a cărților a făcut ca scrisul să asigure, în a doua jumătate a secolului XIX, o anume notorietate. Înainte de a deveni obligatorie, semnarea textelor era un motiv de mândrie. Ceea ce nu înseamnă că
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
pașoptiși nu mai făceau - uneori cu bună știință - confuzie între original și traducere. În cartea sa* , Leon Volovici amintește de un George Fălcoianu care, prin 1843, se dăduse drept autorul Fedrei. Ce s-a întâmplat în modernitatea românească pe tărâmul plagiatului? Ei bine, o elocventă imagine ne oferă antologia de articole, pledoarii, eseuri sau cronici literare despre cele mai celebre cazuri de plagiat din cultura noastră, selecție realizată de Pavel Balmuș. C. Negruzzi, Alecu Donici, George Coșbuc, I.L. Caragiale, Lucian Blaga
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Fălcoianu care, prin 1843, se dăduse drept autorul Fedrei. Ce s-a întâmplat în modernitatea românească pe tărâmul plagiatului? Ei bine, o elocventă imagine ne oferă antologia de articole, pledoarii, eseuri sau cronici literare despre cele mai celebre cazuri de plagiat din cultura noastră, selecție realizată de Pavel Balmuș. C. Negruzzi, Alecu Donici, George Coșbuc, I.L. Caragiale, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Al. Piru, Eugen Barbu și Ion Gheorghe sunt scriitorii acuzați, mai mult sau mai puțin convingător, cu dovezi concludente sau
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
De regulă, tot ce era de spus s-a spus la momentul respectiv. O astfel de antologie este cumva istoricizată, textele fiind un material de pe urma căruia poți doar trage niște concluzii, privind mentalitatea scriitorilor sau chiar o posibilă teorie a plagiatului (lat. plagium, vinderea unor sclavi străini). Să ne oprim asupra cazului Eugen Barbu cu Incognito, de departe cel mai celebru și de cea mai mare amploare. Voi începe de la o frază borgesiană avant la lettre emisă de Grigori N. Lazu
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
românească abia odată cu numărul special din Secolul 20, nr. 5-6/1982, preia ideea alegoriei lui Pierre Menard via Robbe Grillet. Mimând o perspectivă teoretică pentru o mai bună legitimitate a discursului său, iată ce scrie criticul în respingerea acuzației de plagiat adusă lui Eugen Barbu: "Un asemenea roman șde consumț își poate permite orice preluare: singura condiție este ca autorul lui să aibă acea personalitate care să fascineze scriitorul ș...ț Poate fi numită plagiat copierea unui text el însuși nesemnificativ
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
putea la fel de bine să nu mai scrie ani întregi la Aripa dreaptă, ci să xeroxeze într-o dimineață, la colțul blocului, Omul fără însușiri, să zicem. Și n-ar fi vorba - nu-i așa!? - conform teoriei lui M. Popa, de plagiat. Înduioșătoare strădania pseudoteoretică a lui Marian Popa de a scoate o cârpă basma curată! De altfel, Mircea Iorgulescu îi dă o replică scurtă dar care rezolvă definitiv orice dilemă: Atunci când lipsește originalitatea, în sens juridic avem de-a face cu
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
strădania pseudoteoretică a lui Marian Popa de a scoate o cârpă basma curată! De altfel, Mircea Iorgulescu îi dă o replică scurtă dar care rezolvă definitiv orice dilemă: Atunci când lipsește originalitatea, în sens juridic avem de-a face cu un plagiat, când lipsește originalitatea estetică, avem o operă fără valoare." În ceea ce privește romanul în chestie al lui Barbu, se confirmă, din păcate, ambele presupoziții. Din lectura acestor texte despre plagiat selectate atent de Pavel Balmuș se poate reconstitui ușor atitudinea, mentalitatea plagiatorilor
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Atunci când lipsește originalitatea, în sens juridic avem de-a face cu un plagiat, când lipsește originalitatea estetică, avem o operă fără valoare." În ceea ce privește romanul în chestie al lui Barbu, se confirmă, din păcate, ambele presupoziții. Din lectura acestor texte despre plagiat selectate atent de Pavel Balmuș se poate reconstitui ușor atitudinea, mentalitatea plagiatorilor, nu atât din propriile intervenții, cât din cele ale celor care au sărit să-i apere. În fond, lucrurile nu sunt atât de complicate. Pot fi explicate în
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
-și drept motto dictoanele "Nimic nou sub soare" și "Cărțile se fac din cărți", plagiatorul nu imită și nu dezvoltă, el reproduce, el nu citează, ci copiază făcând o gravă confuzie, cum bine remarcă Nicolae Manolescu, între filiație (ideea) și plagiatul propriu-zis (textul). Pentru cei interesați de chestiunea plagiatului, le recomand să stăruie asupra spiritualei și informatei prefețe a lui Dan C. Mihăilescu, intitulată inspirat Fărădelegea îngăduinței, și să (re)citească neapărat excelentul articol Despre plagiat al lui Nicolae Manolescu din
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
și "Cărțile se fac din cărți", plagiatorul nu imită și nu dezvoltă, el reproduce, el nu citează, ci copiază făcând o gravă confuzie, cum bine remarcă Nicolae Manolescu, între filiație (ideea) și plagiatul propriu-zis (textul). Pentru cei interesați de chestiunea plagiatului, le recomand să stăruie asupra spiritualei și informatei prefețe a lui Dan C. Mihăilescu, intitulată inspirat Fărădelegea îngăduinței, și să (re)citească neapărat excelentul articol Despre plagiat al lui Nicolae Manolescu din România literară nr. 40/2002. Articol prilejuit de
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Manolescu, între filiație (ideea) și plagiatul propriu-zis (textul). Pentru cei interesați de chestiunea plagiatului, le recomand să stăruie asupra spiritualei și informatei prefețe a lui Dan C. Mihăilescu, intitulată inspirat Fărădelegea îngăduinței, și să (re)citească neapărat excelentul articol Despre plagiat al lui Nicolae Manolescu din România literară nr. 40/2002. Articol prilejuit de scandalul plagiatului după Maria Cvasnâi-Cătăneanu comis de Florina Rogalski în manualul de clasa a XII-a apărut la Editura Corint, sub îngrijirea acad. Eugen Simion, plagiat dezvăluit
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
recomand să stăruie asupra spiritualei și informatei prefețe a lui Dan C. Mihăilescu, intitulată inspirat Fărădelegea îngăduinței, și să (re)citească neapărat excelentul articol Despre plagiat al lui Nicolae Manolescu din România literară nr. 40/2002. Articol prilejuit de scandalul plagiatului după Maria Cvasnâi-Cătăneanu comis de Florina Rogalski în manualul de clasa a XII-a apărut la Editura Corint, sub îngrijirea acad. Eugen Simion, plagiat dezvăluit de Carmen Mușat într-un serial apărut în Observator cultural (nr. 138-139-142/2002). Căci, după cum
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Despre plagiat al lui Nicolae Manolescu din România literară nr. 40/2002. Articol prilejuit de scandalul plagiatului după Maria Cvasnâi-Cătăneanu comis de Florina Rogalski în manualul de clasa a XII-a apărut la Editura Corint, sub îngrijirea acad. Eugen Simion, plagiat dezvăluit de Carmen Mușat într-un serial apărut în Observator cultural (nr. 138-139-142/2002). Căci, după cum se vede, sintagma "sfârșitului istoriei" nu se referă automat și la plagiat. n * Apariția scriitorului în cultura română, ed. a II-a, Ed. Curtea
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
a XII-a apărut la Editura Corint, sub îngrijirea acad. Eugen Simion, plagiat dezvăluit de Carmen Mușat într-un serial apărut în Observator cultural (nr. 138-139-142/2002). Căci, după cum se vede, sintagma "sfârșitului istoriei" nu se referă automat și la plagiat. n * Apariția scriitorului în cultura română, ed. a II-a, Ed. Curtea Veche, București, 2004.
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
are, în percepția noastră, a celor ce i-am fost contemporani, un statut de personaj cel puțin tot atît de caracteristic cît și opera sa cu înfățișări neîndoios valoroase, dar acut inegală, impregnată păgubitor de conjuncturalisme și, hélas, tangentă la plagiat. Barbu a fost un "princepe" în domeniul literaturii și publicisticii, fastuos și corupt pînă-n măduva oaselor, poftind a dispune de-o putere prin derivație, în funcție de cea a cîrmuirii totalitare, urmărind a-și exercita o autoritate violentă, teroristă, asupra indezirabililor, asupra
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
colegii de breaslă. în 1968 s-a văzut demis de la conducerea revistei Luceafărul, din pricina impopularității ce și-o cîștigase printre scriitorii tineri (puterea voia în primul rînd a-i atrage pe aceștia), iar în 1979, cînd a izbucnit scandalul cu plagiatul comis în Incognito, III, a constatat cu amărăciune că "regimul comunist s-a lăsat iubit de Barbu, dar nu i-a răspuns nici pe departe cu aceeași monedă și nici nu a băgat mîna în foc pentru el". Iubire unilaterală
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
convins pe toată lumea. Mă aflu în dezacord cu C. Stănescu și în legătură cu felul în care apreciază "cazul Eugen Barbu". Adică al unui scriitor pe care îl consideră printre cei mai mari ai literaturii române, dar îi cam trece cu vederea plagiatul dovedit. Mai mult, vede în "solidarizarea contra acestui mare scriitor" un "pretext pentru a scoate din viața literară un personaj iritant" și deplânge faptul că niciodată scriitorimea română nu s-a solidarizat pentru a apăra prestigiul unui scriitor calomniat, atacat
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
nuanțat portret al controversatului scriitor Eugen Barbu. Colaborator într-o vreme al revistei de tristă amintire "Săptămîna", Dan Ciachir a avut șansa (?) de a sta în apropierea lui Eugen Barbu în momente cruciale pentru cariera scriitoricească a acestuia (scandalul de plagiat care a urmat apariției romanului Incognito), i-a cunoscut lașitățile și orgoliile, prieteniile și rivalitățile literare, strategiile și tehnicile de dezinformare și discreditare a unor persoane, devenite într-o vreme cartea de vizită a revistei pe care o conducea. Despre
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
noastră, cum se vede chiar din ratarea pasajului cu pricina, absolut definitoriu pentru stilul eseistei. "După război " scrie dna Antip, iar noi reproducem din pagina 30 a Academiei Cațavencu - a devenit notoriu cazul unui cunoscut romancier acuzat pe nedrept de plagiat: om de bună credință (s.m), fusese pus într-o situație penibilă de un membru lipsit de scrupule al propriei echipe de negri, care inclusese fraudulos în cartea lui (s.m.) un întreg capitol împrumutat din versiunea românească a unui autor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]