15,513 matches
-
clipă... Pe scena Oscarurilor, regizorul bosniac debutant, Danis Tanovic a reprezentat "Bosnia și Herțegovina"; de fapt, filmul e o coproducție franco-belgiano-italo-britanico-slovenă, numai bosniacă nu! No Man's Land a învins-o, așadar, pe Amélie, în cele mai mari bătălii ale Planetei Cinema: bătălia Oscarurilor și bătălia Cannes-ului. Și totuși, Amélie a avut - are! - un destin într-adevăr fabulos (Le Fabuleux destin d'Amélie Poulain se cheamă, în original, filmul lui Jean-Pierre Jeunet), care eclipsează destinul, prin comparație nesărat, de premiant
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
României în drumul spre N.A.T.O. și U.E. Nu pentru că ar fi vreun agent sovietic și nici, cum se zice, nebun: ci pentru că e deștept. Un deștept care pentru a-și atinge scopurile n-ar ezita să arunce în aer planeta. Vadim știe că într-o lume europeană civilizată indivizii asemănători lui fac planton la unul din cele două stabilimente evocate de Eminescu în finalul "Scrisorii III" și nu conduc, în nici un caz, partide. M-aș bucura ca intelectualitatea românească, adică
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
om, tânăr, care a încetat de mult să mai fie, pare aparținând anilor șaizeci... Ce mă izbește și-acum este aplicarea însemnărilor, îneverșunarea lor teoretică, într-o epocă în care astfel de note, de idei... erau parcă ale unei alte planete, încă nedescoperită... Ce e sigur, e că stilul meu - considerat de critică a fi un exemplu de subțirime și de armonie... - cum spunea N. Manolescu despre un roman de-al meu că este scris... "cu o subtilitate a limbii ce
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
de ticăloșie națională, îi vor sta la îndemână. Natura umană e prea putredă, pentru a-i da crezare d-lui Voicu și nu baladistului care spunea: "Săracul vrea să ajungă bogat,/ Bogatul să aibă un întreg regat,/ Iar regele o planetă drept palat". între timp, "extraordinarii profesori" ai României, lingușiți cu nerușinare în timp ce li se ia din jalnicele drepturi care abia dacă-i pun în rând cu dezmoșteniții Occidentului - pentru că aceasta e semnificația "bonurilor de masă"-, cad sub orice demnitate socială
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
toate sînt relatate în același registru dificil al patetismului camuflant, fardul de salon. "în întunericul învăluitor al marii terase, cu parfum de mentă sălbatică și rezeda, Pynx și cu mine aspirăm îndelung Spațiul insondabil, în adîncul căruia sclipesc astrele, palpită planetele, trec deja cu dîre lungi de lumină stelele căzătoare și se desfășoară infinită enigma Căii Lactee." Cam astfel de pagini fac lectura dificilă - pentru că printre astfel de descrieri putem găsi aventuri fascinante cu un Lord R, spre exemplu, în Italia, un
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
autorul îl întîlnește pe Caragiale în efortul de legitimare a genurilor mici. Povestirile nu sînt SF-uri propriu-zise și un împătimit al lui Asimov le-ar găsi probabil ticăite. Pentru că nu va descoperi în ele nici nave spațiale sofisticate, nici planete necunoscute, cu alte cuvinte nu exisită zgomotul de fond decît într-o măsură moderată și nu se insistă pe recuzita literaturii de gen. Sînt de făcut comparații cu Crohmălniceanu din Istorii insolite sau cu ficțiunile speculative ale lui Cristian Tudor
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
mai spune "Țoșca sînt eu"? După premieră mondială a filmului, de la Veneția, în toamna lui 2001, aceasta Țoșca, produsă de Daniel Toscan du Plantier, a rulat cu succes, si cu presa foarte bună, de-a lungul și de-a lațul planetei; așa că obiectivul primordial al producătorului - acela de a scoate opera "din ghetou sau din catedrală" și de a o îndrepta spre marele public - a fost atins cu brio. Regizorul, Benoit Jacquot, mărturisea, într-un interviu, că nu e specialist în
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
-i fie atribuit titlul de "rege neîncoronat al boemei artistice românești". Atrage luarea aminte, totodată, asupra arbitrariului care s-ar instala dacă s-ar insista pe presupunerea că Dimitrie Stelaru ar fi ținut să dea textului său De doi bani planeta sau Zeii prind șoareci, cronologia exactă și amănunțită a propriei sale existențe, amănuntul biografic, în stare să atragă după sine judecăți unilaterale, substituite riscului interpretativ în pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
în care nimic nu este neutru. Ceea ce m-a frapat citind proza lui Dimitrie Stelaru a fost puritatea dureroasă imaginată de el. Există pagini antologice, semnalate pe parcursul demonstrațiilor analitice. Sunt atât de frumoase încât poartă un text ca Doi bani planeta, în care nici o vanitate literară nu-și găsește certificarea. Și aici, ca și în Fata fără lună nu se simte artificiul poetizării, ci realitatea care poartă proza spre poem. Frăgezimea de gândire, citită odinioară într-un text de Arghezi, se
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
cotidiană, obișnuită, și în schimbul neadevărului evident generează crepusculul stelar. Astfel, vocabula zen' denumește și ochiul și pământul. Dar ce ar putea avea în comun globul ochiului cu globul pământesc? Reiese că respectivul cuvânt zen' nu semnifică nici ochiul omenesc, nici planeta populată de oameni, ci cu totul altceva. Și acest altceva s-ar îneca în înțelesul uzual al cuvântului, unul din multiplele posibile, și anume - cel mai apropiat și accesibil omului. Poate că zen' desemna un aparat lucios ca oglinda, care
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
în comuna în care s-a născut poetul pătimirii românilor și unde e înmormîntată una din cele mai de seamă figuri ale bisericii ortodoxe. dl Emil Hurezeanu, și el de prin partea locului, ca și dna Ilinca Tomoroveanu, scrie în Planeta sătească: Aici este un buric al pămîntului. Goga și Cioran l-au părăsit cît se poate de repede, cu sentimentul că decad definitiv din paradis. Au recuperat, în contingent, îndestulător - Andrei baron de Șaguna, mitropolitul macedo-român al ortodocșilor transilvăneni, fiul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
medicul primar Mikkel Teppe. Fericitul tată își ascunde cu stângăcie mâinile aspre, bătătorite. - Îl vom numi Lembit, - spune el, - să crească voinic!... Boris Ștein, cunoscutul poet al Tallinului, li se adresează părinților: În fabrici și în abataje, Departe, pe alte planete, Sunt patru sute de mii de eroi Și primul meu copil e printre ei! Aș dori să amintesc cuvintele lui Goethe*). Se naște un om - se naște un întreg univers". " Nu știu ce vei deveni Lembit! Strungar sau miner, ofițer sau savant. Știu
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
un material jubiliar? - Încerc. - Vrei să ne faci celebri? - Vezi, - zic, - e nevoie de o familie muncitoresc-țărănească. Voi sunteți intelectuali. - Păcat. Am scris deja și o poezie în taxi. Se încheie așa: În fabrici și în abataje Departe, pe alte planete Sunt patru sute de mii de eroi Și primul meu copil e printre ei! Ștein a stat pe gânduri și, deodată, a spus: - Înseamnă că totuși antisemitism există? - Așa s-ar părea. Nu te supăra. Teppe mă întâmpină în prag. - A
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
de încălzire, de refrenul "Iliescu și cu Bush / Ne dădură iar la ruși"? Ar fi o nenorocire pentru noi toți ca invitația de aderare la N.A.T.O. să fie grevată de cine știe ce acorduri secrete. După cum merg lucrurile pe furibunda noastră planetă, n-ar fi exclus ca în câțiva ani să-i vedem pe ruși (după ce vor fi anihilat/pacificat/ înghițit tot ce vor fi vrut, din Cecenia până în Moldova, cu Ucraina cu tot) intrând, în stilul lor lipsit de inhibiții, în
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
decembrie 1989, minerii, cotonogirea opoziției, protejarea extremiștilor xenofobi și antisemiși, măcelărirea, la Târgu Mureș, a ungurilor? Simple accidente de parcurs! Enigme ale istoriei! Václav Havel iese din scenă în chip de erou. Nu știe dac-a reușit să creeze o planetă mai bună, dar e convins că nu lasă în urmă o țară mai rea decât a preluat-o. Pe vremea Revoluției de catifea de la Praga visa la un univers în care "vocile poeților să fie la fel de puternice ca și vocile
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
este ceea ce se așteaptă de la el - sau aceasta ar fi impresia generală, până, să spunem, foarte sus: "Așa că la întrebarea îndreptățită a bunului Dumnezeu/ "Petre ce mai face exilul românesc?", sfântul răspunde: ""Cel puțin, nou veniții fac curat pe restul planetei"/ "Și fac măcar treaba asta bine?", " Nu, Doamne!". Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
Dar atâta vreme cât nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii se mulțumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atât mai rău pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României e mizeria morală. Iar protestele împotriva acesteia nu se aud nici măcar sub forma bancurilor. Știu, sutele de ani trăite sub talpa ocupanților au lăsat amprenta unei umilități paralizante. "Românul se mulțumește cu puțin" e o frază
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
ideal decât de-a ne retrage în deșert n-aveam! Chestiunea deșertului s-a rezolvat de la sine. Patruzeci și cinci de ani de comunism, plus doisprezece de deșuchere politică, ne-au transformat într-unul dintre cele mai docile popoare ale planetei. Poate câteva țări fundamentaliste arabe să ne întreacă în entuziasmul sinucigaș al exultării valorilor sărăciei. Oricâte legi aberante ar trece prin Parlament, românul de rând rămâne impasibil, văzându-și de ceea ce știe el mai bine: puiul de somn în orele
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
lumină odată cu Homer undeva pe coasta de vest a Asiei Mici ( atunci s-a produs un adevărat Big Bang cultural), cosmosul european se află din acel moment într-o permanentă expansiune geografică cuprinzând, mai întâi, vechiul continent și, treptat, întreaga planetă, căci azi mai toate popoarele lumii au adoptat în bună măsură formele și tiparele culturale europene. Cosmosul european mai are însă o caracteristică, și asta încă din Antichitate: el este inventiv, el se îmbogățește permanent, pe de o parte generând
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
în spatele unor saci cu nisip, ne oferă spectacolul uluitor al unor evi paraleli, situați la distanță de decenii unul de altul și fără putința întîlnirii și a concilierii. Ceea ce poate să însemne că sfîrșitul istoriei n-a venit pentru toată planeta. Afganul trăind în grotele munților sau irakianul fanatizat pînă la imbecilizare de paranoia dictatorului mai trebuie să aștepte. Civilizația lor (în cazul celui din urmă, una, vai, dintre cele mai vechi!) nu aparține secolului XX al lui Fukuyama și cu
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
este rușine să vorbească românește în casă; e convinsă că nu va fi privită cu ochi buni de vecini și colegi dacă va mărturisi că s-a născut în România". În acest context e grăitoare împrejurarea că dintre toți locuitorii planetei românii par a fi cei mai puțin mîndri de naționalitatea lor. Potrivit rezultatelor unui sondaj internațional, Planet Project, care s-a desfășurat între 15 și 18 noiembrie 2000 pe Internet, România se află pe ultimul loc, cu numai 46 la
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
1990), Vraja Shanghaiului (1993), Cozi de șopârlă (2001), este situat, în cadrul unei anchete realizate de ziarul "El País" printre criticii literari, pe locul trei în literatura spaniolă contemporană, după Eduardo Mendoza și Juan Benet. Deținător a prestigioase distincții literare (Premiul Planeta, Premiul Biblioteca Breve, Premiul Național al Criticii, Premiul Internațional al Uniunii Latine, între altele), scriitorul catalan e mai puțin cunoscut la noi, unde i s-a tradus pînă acum o singură carte, Ultimele seri cu Teresa (Editura Eminescu, 1998, în
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
și-i înghite fără alegere pe cei ce vor fi dați dispăruți, ape se năpustesc peste țărmuri și... În triunghiul Bermudelor dispar, cu aparatele lor cu tot, aviatori, cu vase la un loc, navigatori, dar și în alte părți ale planetei au dispărut, de-a lungul deceniilor, Amelia Earhardt, Antoine de Saint-Exupéry, pe vreun vârf muntos Guynemer. Când vreun dispărut se întoarce acasă, precum colonelul Chabert sau, în romanul, astăzi uitat cu desăvârșire al lui Edmond About, omul cu urechea spartă
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
consider în întrecere cu fostul președinte american Ronald Reagan. Suntem amîndoi de aceeași vîrstă și suferim - el poate mai mult - de aceeași bolă, Alzheimer. Am o singură curiozitate: să văd care dintre noi va ceda primul. - Cum veți părăsi această planetă? Dezgustat? Încrezător în destinul românilor? Al omenirii, în general? - Am sentimentul că voi părăsi această lume mulțumit de ceea ce am realizat - deși puțin - și cu convingerea că țara noastră nu va dispărea niciodată, deși mi-e teamă că va trece
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
milioanele de cetățeni obișnuiți ai Irakului au toate motivele să nu-l dorească. Dar oare cine poartă răspunderea pentru faptul că una dintre țările cu cea mai veche civilizație de pe glob a ajuns un pericol mortal pentru civilizația actuală de pe planetă? Și cum să-l împiedici pe un dement ca Saddam, comparat, pe bună dreptate, cu Stalin, cu Hitler, cu Ceaușescu, să-și distrugă țara și poporul? Adevărul e că nu americanii duc la pierzare Bagdadul urmașilor califilor, ci însuși califul
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]