617 matches
-
eterogenitate a colectivității celor care participă la viața în comun. Clivajele rasiale, religioase sau etnice periclitează unitatea comunităților statale moderne, a căror existență se bazează pe presupozițiile unei experiențe istorice și culturale comune. Școala a fost văzută de mulți dintre planificatorii moderni ca unul dintre mecanismele principale de asigurare a unei identități comune. Se știe că una dintre primele măsuri luate de guvernele republicane franceze după 1789 a fost să pună școala sub controlul statului, să o laicizeze și să centralizeze
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai ridicate beneficii? Unele explicații sunt evidente și acoperă o bună parte din fenomenul de explicat: numărul limitat al locurilor la anumite niveluri, resurse intelectuale insuficiente pentru a satisface cerințele de admitere sau cele de absolvire. Pe de altă parte, planificatorii educației au observat că oferta de educație - să zicem, numărul de locuri la anumite niveluri - este dependentă de cerere (școlile au tot interesul să sporească numărul de locuri dacă există o cerere mare pentru specializările respective), iar cererea de educație
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
statutul lor de pygmalioni moderni. Profesorul este figura centrală a reformei educaționale contemporane. El trebuie să renunțe la rolul său tradițional și să se transforme, în condițiile în care școala se restructurează în echipe de elevi și profesori, într-un planificator al activităților de grup, într-un facilitator al interacțiunii elevilor și într-un consultant. El este cel care trebuie să învețe să-și alieze computerul în acțiunea educativă, să facă din acesta un puternic catalizator al interacțiunii dintre elevi. De
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
avansează o teză situată la intersecția teoriei elitelor cu cea a luptei de clasă. El ia foarte serios în considerație formarea unei elite manageriale compuse din manageri ai economiei private, ai administrațiilor publice și ai organizațiilor sindicale, din ingineri, experții planificatori și tehnicieni de rang înalt (Burnham, 1947, pp. 126-127). Dar dacă regimul capitalist i se pare muribund, nimic nu permite, în opinia sa, presupunerea că îi va succede o societate socialistă egalitară. „Milioane de persoane preconizează astăzi în lume luarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
grupurile tehno-birocratice” se pot „structura în clase independente”, ținând cont de faptul că, anterior, „ele au servit întotdeauna alte clase”. În opinia sa, apariția acestor grupuri „este legată de constituirea capitalismului organizat și, mai pe larg, de societățile dirijiste și planificatoare” (ibidem, p. 433). Pentru Gurvitch, constituirea grupurilor tehno-birocratice în clase conducătoare „conduce, în capitalismul organizat, la diferite forme de fascism”; de asemenea, aceste grupuri pot căpăta importanță în regimurile „etatiste colectiviste” corespunzând „primei etape a structurii globale comuniste” (ibidem, pp.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
schimbări utopice ale obiceiurilor de lucru, ale vieții și comportamentului moral al oamenilor și a viziunii lor asupra lumii. Această abordare utopică nu era periculoasă În sine. Când anima planurile unor societăți parlamentare liberale, deci ale unor țări În care planificatorii trebuiau să negocieze cu cetățeni organizați, putea stimula reforma. Combinația primelor două elemente devine potențial letală numai atunci când acestora li se adaugă un al treilea: un stat autoritar care vrea și poate să Își folosească la maxim puterea coercitivă pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un liniar și o foaie albă -, fie grație unei perspective aeriene asupra orașului. Acest fapt de ordin spațial este probabil inerent Însuși procesului de planificare urbană sau arhitecturală, care presupune miniaturizare și modele la scară redusă la care patronul și planificatorul să poată privi ca și cum ar fi În elicopter. La urma urmei, nici nu există alt mod de a imagina vizual rezultatul final al unui proiect de construcții la scară mare decât o astfel de miniaturizare. De aici rezultă, după părerea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sperau să modeleze astfel societatea Încât să reducă la minim rezistența la progres. Problema consta, Însă, În faptul că ingineria socială a statului era, inevitabil, autoritară. În loc de mai multe surse care să propună invenții și schimbări, exista o singură autoritate planificatoare. În locul flexibilității și autonomiei vieții sociale de până atunci, se impunea o ordine socială fixă, În care poziția fiecăruia era impusă. În aceste condiții, tendința către diverse forme de „taxidermie socială” era inevitabilă. Autoritatea radicală a modernismului extrem „Adevărul e
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
este mai economic și mai simplu dacă toți deținuții poartă uniforme din același material și de aceeași culoare și mărime. Astfel, oricărei concesii făcute diversității Îi corespunde o creștere a timpului dedicat activităților administrative și a costului bugetar. Dacă autoritatea planificatoare nu are nevoie să țină cont de dorințele populației, este foarte probabil ca soluția adoptată să fie cea a „mărimii unice”. Perspectivei și formulelor urbaniștilor, Jacobs le opune propria perspectivă și propriile formule. Estetica ei, ar putea pretinde autoarea, este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și Le Corbusier aveau În comun câteva caracteristici de bază, specifice modernismului extrem. Chiar dacă pretențiile lor științifice nouă ni se pare neverosimile, ei credeau amândoi În existența unei științe supreme care ar fi justificat preluarea puterii de către o mică elită planificatoare. Le Corbusier era convins că adevărurile științifice din domeniul modern al construcțiilor și urbanismul eficient Îi dau dreptul să Înlocuiască tradiția urbană - discordantă și haotică - cu un oraș utopic. Lenin credea că știința materialismului dialectic oferea partidului o perspectivă mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ritualurilor creștine, s-au inventat cu multă pompă noi ceremonii funerare și nupțiale „revoluționare” și a fost Încurajată o alternativă la botez, un ritual numit „octombrizare”. Se pleda, de asemenea, pentru incinerare, aceasta fiind considerată rațională, curată, economică. Arhitecții și planificatorii sociali au inventat noi moduri de trai În comun, menite să Înlocuiască modelul familiei burgheze. Serviciile colective de servire a mesei, spălare a rufelor și Îngrijire a copiilor promiteau să elibereze femeile de diviziunea tradițională a muncii. Locuințele erau explicit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Războiului Rece. Lucrând În condiții economice și politice mult diferite, rușii aveau tendința să invidieze capitalul de care beneficiau fermele din Statele Unite, mai ales În materie de mecanizare, În vreme ce americanii și-ar fi dorit sprijinul politic de care se bucurau planificatorii sovietici. Un scurt istoric al relației dintre ei ne va permite să apreciem amploarea cooperării lor pentru crearea unei noi lumi, cu o agricultură industrială rațională, realizată la scară largă. În Statele Unite, entuziasmul generat de aplicarea metodelor industriale În agricultură
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de zile făcând un plan de producție concret pentru o comună inexistentă În raion și fără a-și părăsi vreodată birourile sau a merge pe teren”. Când o altă monstruozitate birocratică din Velikie Lukie, În Vest, s-a dovedit irealizabilă, planificatorii n-au făcut altceva decât să reducă scara, nicidecum să sacrifice gradul de abstractizare. Ei au Împărțit terenul de 80 000 de hectare În pătrate egale a câte 2 500 de hectare, fiecare pătrat urmând să devină un colhoz. „Pătratele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ca și fabricile dintr-o economie centralizată, Îndeplinind ordinele statului cu privire la producția de cereale și de alte produse. Ca pentru a-și face clare intențiile, În 1931, statul a confiscat aproximativ 63% din Întreaga recoltă. Din punctul de vedere al planificatorului de la centru, un mare avantaj al colectivizării este faptul că statul decidea ce cantități din fiecare specie se vor semăna. Pe baza nevoilor de cereale, carne sau produse lactate, statul putea, teoretic, să dea instrucțiuni corespunzătoare sectorului cooperatist. În practică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să are pajiștile și câmpurile deschise, fără de care oamenii nu ar fi putut să-și hrănească animalele. Altul a primit instrucțiuni să dubleze suprafața alocată anterior fânețelor, prin transformarea parcelelor private și a zonelor cu nisipuri mișcătoare. Era limpede că planificatorii favorizau monoculturile și o diviziune a muncii Împinsă la extrem. Regiuni și, desigur, colhozuri individuale Întregi deveneau tot mai specializate, producând, de pildă, numai grâu, bumbac sau cartofi sau ocupându-se doar de creșterea animalelor. În acest din urmă caz
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
asta nu doar fiindcă se afla În centrul teoriei marxiste. Regimul de lucru al proletarilor era reglat de programul din fabrici și de tehnicile de producție concepute de oameni. În cazul noilor proiecte industriale, cum era complexul siderurgic de la Magnitogorsk, planificatorii puteau practic Începe de la zero, cum se făcuse și cu Brasília. În schimb, țăranii activau Într-un hățiș de mici gospodării individuale. Tiparul așezărilor și organizarea lor socială aveau o logică istorică mult mai profundă decât cea halelor industriale. Unul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de la Început cu zone compacte pentru construirea satelor și cu parcele individuale Învecinate. Locuitorii nou-selectați puteau fi apoi mutați Într-o așezare pregătită și lizibilă, care să Înlocuiască locuințele răsfirate și regimurile de proprietate complexe din alte părți. Cu cât planificatorii prevedeau mai multe detalii - deci cu cât se construiau sau se contractau mai multe case, se demarcau mai multe terenuri, se desțeleneau și se arau mai multe câmpuri și se selectau (uneori chiar se semănau) mai multe plante -, cu atât
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de compoziția solului pe o anumită porțiune și așa mai departe. Era vorba de strategii Într-o oarecare măsură specifice fiecărui agricultor, fiecărei parcele și fiecărei perioade de creștere. Cel de-al doilea motiv al eșecului a fost acela că planificatorii au operat cu un model standard inclusiv În ceea ce Îi privește pe agricultori, presupunând că toți țăranii vor dori cam aceeași combinație de culturi, tehnici și producții. Această ipoteză trecea complet cu vederea variabile-cheie precum mărimea și compoziția familiei, ocupațiile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
generală din 1970 din Dodoma, echipelor de planificare li se acordase câte o zi pentru realizarea fiecărui proiect de sat, lucrurile se desfășurau mai rapid În cadrul noii campanii. Iar viteza operațiunii nu era doar un efect secundar al grabei administrative. Planificatorii credeau că șocul unei strămutări fulgerătoare va avea efecte pozitive, rupându-i pe țărani de mediul și relațiile familiare și plasându-i Într-un decor cu totul nou unde, se spera, puteau fi mai ușor transformați În producători moderni, care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În așa fel Încât să o uniformizeze din punct de vedere politic și economic. Dacă ar fi funcționat, atunci ea ar fi transformat populațiile dispersate, autonome și ilizibile care, până atunci, ignoraseră majoritatea politicilor statului, găsindu-le nerentabile. În locul lor, planificatorii imaginaseră o populație instalată În sate proiectate de stat și aflate sub control administrativ strict, care să lucreze pe terenurile comunale, plantate conform instrucțiunilor oficiale cu monoculturi. Dacă s-ar permite ca parcelele private mari să existe În continuare, iar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
rămână În cea mai mare măsură opac, atât specialiștilor, cât și celor din administrație. În aceste condiții, strămutarea masivă și rigidă a făcut viața țăranilor un coșmar. Sunt suficiente câteva dintre dezastrele ecologice cele mai vizibile pentru a ilustra ignoranța planificatorilor. Țăranii au fost mutați forțat de pe pământurile care erau inundate În fiecare an, esențiale pentru agricultura lor, În zone Înalte și cu sol sărac. După cum am văzut, ei au fost duși fără discernământ În locuri unde nu erau familiarizați cu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
păstori, proiectul de creare a fermelor ujamaa prin mânarea turmelor În același loc a reprezentat un dezastru total din punct de vedere al conservării ocupației și modului de viață specifice. Eșecul satelor ujamaa fusese aproape garantat de entuziasmul extrem-modernist al planificatorilor și al specialiștilor, care credeau că sunt singurii care știu cum să organizeze un mod de producție mai satisfăcător, mai rațional și mai rentabil pentru cetățenii lor. Trebuie menționat că ei aveau, Într-adevăr, posibilitatea să contribuie la o dezvoltare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
planurile de creare a noilor sate erau atât de raționale și de științifice, de ce au avut drept urmare un asemenea dezastru general? Răspunsul este, cred, faptul că ele nu erau raționale și științifice În adevăratul sens al acestor termeni. Ceea ce vedeau planificatorii cu ochii minții era o anumită estetică, ceva ce s-ar putea numi o codificare vizuală a producției și vieții comunitare rurale moderne. Asemenea unei credințe religioase, această codificare vizuală era aproape imună la critici sau la dovezile contrare. Încrederea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
este curios de statică. Ea seamănă cu o pictură terminată, la care nu se mai pot aduce Îmbunătățiri. Construcția sa este rodul unor legi științifice și tehnice, iar premisa implicită susține că, o dată realizată forma, misiunea devine una de Întreținere. Planificatorii vor ca fiecare sat să arate exact ca cel dinainte. Asemenea unui comandant militar roman sosit Într-o nouă tabără, reprezentantul oficial venit de la Dar es Salaam ar ști exact unde să găsească tot ce Îl interesează: de la sediul UNAT
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
au lansat cu mare pompă proiecte agricole mari, susținute de capital important și au fost trimiși pe teren mii de consilieri. A existat o continuitate puternică și În materie de personal, și În materie de idei. Economiștii, ingineri, agronomii și planificatorii care lucraseră În cadrul TVA, al Ministerului american al Agriculturii sau al Ministerului american de Finanțe s-au mutat la Națiunile Unite, la Organizația pentru Hrană și Agricultură sau la USAID (Agenția Statelor Unite pentru dezvoltare internațională), luându-și cu ei experiența
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]