107 matches
-
pronaosul și turnul fiind adaosuri târzii, precum o dovedește și inscripția unuia din clopote (“Gloria in Excelsis Deo 1717”) adus cu acel prilej; celălalt clopot a fost turnat „spre mărirea lui Dumnezeu”, în anul 1796. Frapantă la această biserică este planimetria altarului, semicircular la interior și heptagonal în exterior; absida este ușor decroșată față de corpul navei. Clopotnița masivă, cu un foișor închis de lemn și fleșa ascuțită, învelită în șindrilă și prevăzută, pe laturile sale de sud și de nord, cu
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Are hramul „Duminica Tuturor Sfinților” și nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica din cătunul depopulat Valea Mare de Criș (în 2009 mai erau doar patru locuitori) prezintă ca planimetrie un dreptunghi, cu terminația răsăriteană nedecroșată, poligonală, cu trei laturi. Întrucât nici conscripțiile epocii moderne și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu atestă existența vreunui lăcaș de cult în dreptul acestei localități, se poate presupune că biserica, cea dintâi a
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
a poporului român și capacitatea "inginerilor" țărani de a-și apropia și adapta specificul local la cele mai diverse invenții europene și asiatice. Monumentele de arhitectură populară prezintă, la rândul lor, îndeosebi în ceea ce privește construcția caselor, o diversitate a tipurilor regionale (planimetrie, elevație, tehnici de construcție, sisteme decorativ-arhitectonice, instalații de încălzit, organizarea interiorului, mobilier) ce probează funcționalitatea și ergonomicitatea excepțională a spațiului construit și, totodată, personalitatea stilistică a "arhitecților" țărani din toate zonele etnografice ale României, capacitatea adaptării constructorilor la materiile naturale
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
său etaj, prin două ferestre, spațiul format substituindu-se astfel unei tribune, rezervată ctitorului și familiei sale. Aspectul actual l-a primit în urma renovărilor din anii 1869-1870 și 1927-1928; alte reparații s-au desfășurat în anii 1922, 1968 și 1990. Planimetria originară a bisericii nu a suferit mari modificări, fapt dovedit de reprezentarea machetei acesteia în tabloul votiv; o stampă din 1868, executată înaintea restaurării menționate, confirmă aceeași realitate. Numele ctitorilor au fost transmise de textul pisaniei care însoțește tabloul votiv
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
sistolică la arterele gambei < 50 mm Hg sau presiune sistolica la nivelul halucelui < 30 mm Hg) (foto 19). Suprafața/mărimea se va măsura în cm după debridare și vai calculată fie prin înmulțirea diametrului mare cu cel mic fie prin planimetrie. Profunzimea - Gradul 1 - ulcerație superficială (dar în toată grosimea tegumentului) care nu pătrunde în strucuri mai profunde decât dermul). - Gradul 2 - ulcerație profundă (care pătrunde în țesutul subcutanat, interesând fascia, mușchi sau tendoane). Dacă o ulcerație superficială este însoțită de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
pronaosului se ridică turnul clopotniță. Învelitoarea șarpantei e din șindrilă. Altarul semicircular detașează și particularizează acest monument, potențându-i valoarea arhitecturală. În acest caz deslușim aici o încercare de „imitare” a arhitecturii medievale de zid printr-un material neadaptat acestei planimetrii. Interiorul lăcașului conservă încă pictura murală, de factură populară, datând din anul 1806. Rânduiala scenelor religioase respectă Erminia post-bizantină tradițională. Pe boltă apare Sf.Treime și Maria cu pruncul, Serafimii, iar pe pereți se vede teoria Sfinților Ierarhi. Iconostasul prezintă
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
randament ridicat măsurătorilor. "Articol principal: Teodolit" Teodolitele sunt instrumente care permit citirea directă și foarte precisă a unghiurilor (până la 1 sec.) și sunt folosite în special în geodezie și astronomie. "Articol principal: Tahimetru" Tahimetrul ese un instrument topografic folosit în planimetrie, nivelment și tahimetrie, atât pentru lucrări principale cât și pentru ridicări de detaliu, cu ajutorul său măsurându-se unghiurile, distanțele și diferențele de nivel. "Articol principal: Nivelă topografică" Nivela topografică este un instrument optic sau electronic de mare precizie folosit la
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
a trăit traiul" până în anii '50 când, fiind într-o stare avansată de degradare a fost demolată, bârnele fiind tăiate și folosite ca lemne de foc. A fost cuprinsă în studiul lui Leontin Ghergariu, ce a vizitat biserica, stabilindu-i planimetria. Cimitirul vechi din centrul satului păstrează încă urmele vechii bisericuțe. Piciorul mesei altarului, și azi în picioare, păstrează vie amintirea bisericuței de lemn. Tradiția locului spune că biserica a fost adusă din satul Nadiș, aflat doar la câțiva kilometri de
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). Biserica a fost înconjurată inițial de clădiri-anexe, dependințe și de un zid protector. În stadiul actual al cercetărilor este imposibil de precizat amplasamentul primei biserici, planimetria și structurile sale de zidărie. Totuși, numeroasele morminte distruse de fundațiile bisericii actuale, monedele găsite aici, emise în secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea (Carol I Robert de Anjou [1288-1342], Sigismund de Luxemburg
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
care afirmă că biserica ar fi edificată de către comunitate, nefiind adusă din Ocoliș. După 1989 comunitatea greco-catolică nu s-a refăcut, iar biserica uniților construită la 1910 a rămas pustie. Construită din lemn de stejar, biserica este alcătuită, sub aspectul planimetriei, dintr-un naos și pronaos dreptunghilar la care se adaugă absida altarului, decroșată cu cinci laturi. În partea de vest, biserica are un pridvor. Interiorul este acoperit cu o boltă semicilindrică în naos, iar pronaosul este tăvănit. Biserica a suferit
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
Dâmbovița, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este și el mai îngust și terminat în cinci fețe. Biserica de lemn din Oncești se aseamănă în formele ei de început cu biserica de lemn din Cândești Vale Vârtop atât în planimetrie cât și în elevație. În elevație se remarcă pereții din bărne fățuite și încheiate în cheotori netede, bisericești. Vechiul naos este luminat de două ferestre înalte și înguste spre apus și două spre miazăzi. În vechiul pronaos există câte o
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
cu bisericile de zid a primit-o în urma unei renovări din 1868. Se remarcă prin sculptura portalului de la intrare și a funiei mediane. Sub acoperișul nou a fost păstrat cel vechi din șindrilă, prins în cuie de lemn și fier. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania fragmentară din pridvor, de la 1868, este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
, comuna Ceaușu de Câmpie, județul Mureș se află ascunsă printre pomi în coasta unui deal. Vechimea ei este greu de stabilit, elemente precum planimetria, refolosirea unor grinzi cu inscripții în slavonă sau faptul că absida altarului are doar două intrări fiind aspecte ce pun la indoială datarea înscrisă în listele monumentelor istorice, adică anul 1749. Este înregistrată pe listele monumentelor istorice sub codul: și
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
situație surprinsă la momentul publicării lucrării "Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei" în anul 1978. În urma intervențiilor de după această dată, biserica a căpătat o formă mai apropiată de cea inițială. De dimensiuni mici spre medii, biserica prezintă planimetria obișnuită. Printr-un frumos portal, ce seamănă cu cel întâlnit la biserica de lemn din Sebiș, situat pe latura de sud a bisericii, se ajunge în pronaosul bisericii. Pronaosul bisericii este despărțit de naos printr-un perete în care au
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
lungul unei grinzi, se pot vedea urmele indescifrabile ale unei inscripții. Citită pe la 1900, inscripția menționa că biserica a fost zugrăvită în anul 1697, pe timpul principelui Appafy. În ceea ce privește construirea bisericii, cert e doar faptul că la 1733 ea exista deja. Planimetria, elevația și în special proporțiile reduse ale turnului pledează pentru o datare anterioară secolului al XVIII-lea. După tradiția locală, biserica ar fi suferit un atac al tătarilor, cu care ocazie, pentru a pătrunde în naos, năvălitorii ar fi încercat
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]
-
majoră o are cercetarea defectuoasă: o campanie în anul 1939 pe zidurile de nord; o alta în anul 1943 pe incintele de vest; alta campanie în anul 1963 pe suprafața platoului. Nici una nu a dat raspuns la întrebarea fundamental despre planimetria fortificației romane și fazele ei de construcție. Cauza a fost suprapunerea cetății medievale peste cea antică, desele intervenții, chiar pentru scoaterea pietrei, uneori până la stâncă, la adâncimea de 4-5 metri. Arheologic, poți săpa atât, câțiva ani, într-o nivelare cu
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
ricu, 10 mai 1936”". Slăbirea structurii a necesitat întărirea cu proptele jur-împrejurul ei, petrecută probabil tot în această perioadă. Biserica din Sericu este una dintre foarte puținele biserici de lemn rămase în zona de sud a Munteniei. Are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos unite între ele și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
slujbele religioase până în anul 1937, anul în care s-a finalizat construcția noii catedrale. Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul Victor Smigelschi (fratele pictorului Octavian Smigelschi) iar lucrarea i-a fost încredințată lui G.P. Liteanu. Edificiul respectă planimetria bizantină îmbinând-o cu elemente specifice arhitecturii românești, păstrând structura spațiului ecleziastic în nartex, pronaos, naos și altar. Întreaga clădire este dominată de o cupolă centrală pe pandative cu un diamteru de 14 metri și o înălțime la vârful crucii
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
râu, cu ziduri groase de 1,40-1,50 m, străvechea biserică, închinată praznicului „Înălțării Domnului”, este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară (7,90 x 5, 10 m), boltită semicilindric, și un altar decroșat, prevăzut cu o calotă sferică. Pe baza planimetriei, edificiul a fost inclus în categoria monumentelor ecleziastice în stil romanic; portalul vestic, în arc frânt, face trimitere însă la arhitectura gotică. Lăcașul, acoperit integral cu șiță, este lipsit de turn; clopotnița a fost elevată separat. Dintre reparațiile care s-
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
1886) de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, care i-a adus și unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului. Construită din piatră fățuită și profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodița II, reluat ulterior și în alte construcții (mitropolia din București, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, mănăstirea Tismana etc.). Printre cele mai vechi așezări de care vorbește istoria noastră se numără și Curtea de Argeș cu împrejurimile ei. În veacul al XIII
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Biserica reformată se află în centrul localității Fizeșu Gherlii și este înconjurată de un gard zidit din piatră, de plan ovoidal neregulat. Este compusă din turn-clopotniță la vest, navă dreptunghiulară și cor de plan pătrat la est. Acest tip de planimetrie, a fost foarte răspândit pe valea Someșului în secolul XIII, fiind întâlnit și la bisericile romanice din Bonțida, Nima, Orman, Bădești, Chidea, Gherla, Boteni. Cel mai înalt element volumetric al bisericii este turnul, nava este mai înaltă decât corul și
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]
-
rândunică”. În incinta Muzeului Satului Bucovinean a fost reconstituită o casă de locuit din localitatea Pârteștii de Jos, zona etnografică Humor. Construcția datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ultimul proprietar fiind Șveica Filip. Casa are o planimetrie de tipul cameră-tindă-cameră, cu două cămări sub plecătoarea din spate. Cămările aveau rolul de spațiu de depozitare. Fundația construcției este realizată din beton ciclopian și piatră. Temelia a fost reconstituită folosindu-se piatră de râu și liant mortar. Pardoseala este
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
rămase în zona de sud a Munteniei. Salvarea ei din ruine a condus la înlocuirea materialului original într-o proporție foarte mare. Îmbrăcămintea ei de zid, de altă dată, este amintită de fragmente pe latura de sud. Are dimensiuni modeste, planimetrie cu tindă mai îngustă decât naosul, un buzunar special pentru proscomidie pe latura de nord a altarului și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor deschis
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
mai puțin uzate decât cele din pereți, indicând un adaus al pridvorului într-o fază secundară. Biserica a fost restaurată în anul 1888, după un incendiu, și în 1939-1940, în regia Comisiunii Monumentelor Istorice. Biserica din Merișani are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos, despărțite de un perete, și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
Tène ("Gruiul Văcarului"), așezare Hallstatt, o așezare de secol VIII-IX și alta de secol XI-XIII, epoca medievală timpurie. La Comăna de Jos au fost cercetate locuințe săpate în sol la diferite adâncimi, fiind dezvelite 14 bordeie și 18 semibordeie, cu planimetrie diversă, cu instalații de foc constând în cuptoare de piatră și de lut. De asemenea, s-a constatat și existenta instalațiilor de foc amenajate în aer liber (vetre de foc) Este locul în care s-a născut Ștefan Mailat, cel
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]