117 matches
-
primei avangarde europene. Acest atelier (încă al armoniilor) e părăsit, iar aparatul trece brusc afară, acolo unde sculpturile etapei următoare își confirmă, într-adevăr, derutanta expresivitate.E de recunoscut încă aici cabrarea unui cal/ centaur, abandonul leneș-lasciv al unei debordante planturoase etc. etc. Altă nouă etapă e cea a unor sprințare efecte vivante: pástele ca niște viu colorate lave vulcanice devin, împreună cu gălețile din care s-au scurs, insolite obiecte de joacă pentru copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată. De la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aventurile erotice și experiențele matrimoniale, oscilând între iubirea „narcotică” pentru Vivian (personaj care, prin origine, cum remarca sarcastic Al. Piru, împletește aporturile mai multor naționalități, de la cea franceză și spaniolă până la cea anglo-norvegiană și italo-creolă) și atracția carnală pentru „nevrotica”, planturoasa Olga Slugariu. Cuplările sexuale domină spațiul epic. Dacă în prima relație insatisfacția din planul fizic face din iubire, prin compensație, o perfectă comuniune de spirit, în cea de-a doua împlinirea erotică este mereu anulată de diferențele de temperament și
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
încearcă să explice decăderea Californiei aproape în exclusivitate pe baza invaziei „barbarilor” din provincie: pe lângă „scorpionii” din Kansas, majoritatea celorlalți răufăcători provin din Cleveland: Steelgrave (cunoscut, ca șef de bandă, sub numele de Weepy Moyer), Moe Stein, doctorul Lagardie și planturoasa lui ex-soție, Dolores Gonzales. Sociologic naiv, un astfel de scenariu diminuează percepțiile anterioare, conform cărora California producea criminalitate, violență și decadență în mod natural. E posibil ca, recurgând la această stratagemă, Chandler să fi sugerat că anacronismul lui Marlowe, incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mișto, dar nu prea merită osteneala să le dai atenție. Martina a pornit-o spre baie pe picioarele ei lungi și bronzate, interiorul coapselor având curburi gingașe ca articulația unei pensete (șoldurile late, spatele curbat dar lipsit de robustețe, bronzat, planturos). Apoi s-a întors, o revenire plină și frontală, carnea dând primele semne de fragilitate, având primele amprente ale trecerii timpului, ale morții, dându-ți certitudinea că dacă ai avut vreodată noroc - ai fost cu siguranță în prezența unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să se tacă. Să nu se rostească nici un cuvânt! Revine deci pe același drum (trei ore mai târziu - dacă timpul contează), se desprinde de marginea pădurii ca un Andreescu veritabil, traversează câmpul, coboară o pantă nu prea abruptă, apa reîntâlnește, planturos de data aceasta, privirea. Drumul se lasă străbătut de pași egali, reapar forme de locuințe umane (un sat deci) și, Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Singurele care erau prietenoase cu mine erau Wanda, o texancă de doi metri, cu părul oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască într-o rulotă. Și o altă tipă mustăcioasă, planturoasă și cu părul tuns scurt, care răspundea la numele de Brad. Ea era foarte prietenoasă, dar, sinceră să fiu, o bănuiam de motive ascunse. Era o perioadă foarte stranie. Mă simțeam singură, alienată, izolată. Dar nu era în întregime neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei: știuse dinainte că are să se lovească de scaun. Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vorbește, prietenu'? Sau e mut? înțepase Șobolanul). Chemată adineauri atât de gentil, de către iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
usuc! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde de stejar, ca popa Stasuc mai rar! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde mărăcine, joacă popa și cu mine! Uiiu, uiiu!... Popa știa cine l-a strigat. Era una de-a lui Beșleagă, urâta satului. O femeie planturoasă, de vreo patruzeci de ani, cu o față plină de urme de bube, un nas coroiat și cu ochi ca de bufniță. Că, de, Dumnezeu nu le-a lăsat pe toate urmașele Evei la fel de frumoase. Cred că o știi, că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude. Sub îmbrăcăminte, ți le puteai închipui înfășate până la gât în nylonul ciorapilor cu dungă la spate, tot corpul lor o singură pulpă caldă și senzuală. La patruzeci de ani erau femei planturoase, cu sâni minunați, cu șolduri foarte înalte, adevărate iepe în pantofiori delicați de piele neagră și rochii roșii cu fir de lame și guler "gușă de pelican". Pe piept le scânteiau broșe identice: păianjeni cu corp de opal și picioare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Emil Popescu. Momentul crucial pentru instaurarea melocrației arhitectului a trecut neobservat de către opinia publică. El se petrecu în seara în care saxofonistul, întorcîndu-se acasă de la o conferință ținută la Ateneul cel nou, o găsi pe Elena, acum ceva mai planturoasă și mai cenușie, ascultând în transă muzica fostului ei soț. O veche convenție făcea ca ei să nu vorbească niciodată despre acesta și să nu-i dea mai multă atenție decât o cereau obligațiile profesionale. De când nici nu îl mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din ce în ce mai mult. Și din când în când auzeam același vuiet stins pe care vântul îl destrăma ca pe o perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de mine vreodată. N-am mai văzut-o de-atunci deloc, timp de nouăsprezece ani, când, vinerea trecută... Mă uitam blazat la televizor, schimbam canal după canal și deodată Nana, cu nouăsprezece ani mai în vârstă, cu multe kilograme mai planturoasă, cu... - dar nu vreau să fiu și mai rău cu ea - mi-a apărut în fața ochilor. Era în juriul unui caraghios concurs de poezie. Vreți mai mult? A doua zi am deschis un ziar la-ntâm plare și am dat peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Teatrului Național. Și nea Cercel, care avea să i le transmită, cenzurate și comentate, lui Nicu. Și Costache, la a doua cafea, luată întotdeauna la serviciu, și șeful lui, Prefectul Poliției Caton Lecca, aflat încă acasă, la masă, alintat de planturoasa lui soție. Și Iulia Margulis, care căuta câteva idei ieftine pentru cadourile de Crăciun. Și Luigi Cazzavillan, directorul ziarului, care, împreună cu diplomații de la Legația italiană, sărbătorise deja Anul Nou. Și mulți alții, nenumărați, ale căror nume și preocupări nu ne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când se plimbau în trăsură, la defilare, în urma Regelui. Șeful de-acum, Caton Lecca, era om politic, cea mai alunecoasă categorie. Credea că le știe pe toate, fusese și deputat, și senator, suspectat de manipulări electorale. Făcea pe cocoșul în fața planturoasei lui neveste, dar agenții mai isteți care depindeau direct de conu Costache, îi spuneau, cu subînțeles, Caton cel Bătrân. Lui Costache însuși îi spuneau Tache cel Mare, vorbă cu două tăișuri, fiindcă șeful lor drag era cam scundac, deși bine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i bărbat cinstit. Pas du tout, ma chère, poliția îl urmărește, Budacu, un vizitiu foarte bun, l-a ținut sub ochi tot timpul, așa că nu poate fi un om cinstit. Mai degrabă un voyou încă nedat pe față, a intervenit planturoasa nevastă a lui Caton Lecca, care nu se sfia să comenteze secretele de la Prefectură, de aceea era foarte prețuită în cercul doamnelor. Prietenul dumitale domnul Boerescu este cel care l-a pus sub supraveghere. Agata simți roșeața urcându-i în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de istorisire: ar fi constatat că François nu era indiferent la piepturile frumoase. În anii șaizeci, răsfoise În compania tatălui său o revistă de modă pe care tocmai o cumpărase și se oprise la fotografia unei tinere actrițe cu piept planturos. Îi spusese tatălui că o găsea frumoasă (n-ar fi Îndrăznit să spună “excitantă“). Tatăl păruse mulțumit: „Văd că totuși Îți plac formele feminine pline. De obicei, Îmi pari a fi mai interesat de fetele slabe și cu pieptul plat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
opțiuni contrare. Nu dorea să analizeze copilăria tatălui său, crescut de o mamă pe care o iubise nemăsurat de mult. Îi era suficient, În dimineața asta, să simtă ranchiună Împotriva tatălui pentru povestea aceea cu pieptul plat și cu cel planturos. Tatăl lui mai bine și-ar fi ținut gura, el, care le dăduse perechilor tinere, Într-una din cărți, următorul sfat: „Dragostea voastră trupească să fie o grădină secretă. Nu-i lăsați niciodată pe ceilalți să prindă rădăcini În domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pește excelentă. S-au dus apoi În apartamentul cuplului german. Bruno și Rudi o penetrară succesiv pe Hannelore, care-o lingea pe Christiane; apoi schimbară pozițiile celor două femei. Hannelore Îi făcu lui Bruno o felație. Avea un trup superb, planturos, dar ferm, menținut În formă prin exerciții sportive. În plus, sugea cu multă sensibilitate; din păcate, Bruno, foarte excitat de situație, ejaculă cam rapid. Mai experimentat, Rudi reuși să-și rețină ejacularea douăzeci de minute, În timp ce Hannelore și Christiane Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
întregii afaceri. Ițele erau descurcate, criminalul săltat din scutece, judecat și condamnat, iar dosarul clasat. După aceea, exact ca în producțiile de la Hollywood, detectivul respectiv mergea la bar, se așeza la tejghea, se îmbăta și pleca acasă cu o damă planturoasă. Punându-și răbdarea la încercare, stătuse câteva minute bune și ronțăise o lamă de gumă, gândindu-se la următoarea mutare de pe tablă. Guma avea un gust puternic (artificial, totuși) de căpșune, iar în minte îi veniseră imediat câteva imagini excitante
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sărut mâinile, doamnă Rațiu! și-i duse vârful degetelor la gură. Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie. Era măslinie la față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață. Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului. Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Știi de ce? Ia să văd dacă ai fler! Felix ridică din umăr. - Avea amant, puiule, avea amant un cocoșat, cu care făcuse și doi copii admirabili, cel puțin ca ten. Nu știu ce învățați dumneavoastră la medicină, dar cocoșații fac copii albi, planturoși, cu pielița ca de chiparoasă și crin, ca de plantă ținută în pivniță. Mor însă matematic după un an. Ei, eu mă întreb la cine rămâne Marina dacă, doamne ferește (lucrul e inevitabil), moare Costache? Cine se păcălește sau se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Acum era aprilie. Se deslușeau muștele ce se storceau, izbindu-se și rupîndu-și șalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după cum "Partidul Comunist era inima țării", Cenaclul literar UNIVERSITAS devenise centrul ocult al Bucureștiului. Partidul Comunist Român era peste tot. Cenaclul UNIVERSITAS se ținea o singură dată pe săptămână, vinerea seara, la ultimul etaj (patru) al unei clădiri înalte și planturoase de pe Schitu Măgureanu. Era un cenaclu liniștit. Înăuntrul său nu se făcea nici politică, nici spiritism. Nu se mutau, prin intervenții supranaturale, scaune sau mese. Atâta doar că aici se citeau, din când în când, în public, cele mai puternice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]