62 matches
-
piesa a fost așa de îngrozitoare încât după o jumătate de oră am plecat. Inclusiv Brigit. Am intrat în cel mai apropiat bar, ne-am amețit bine și am început să inventăm recenzii. î„Un moment de rahat“, „împrumutați-i plasatoarei ceva țoale.“) Am trecut sub tăcere sentimentul de inutilitate pe care mi-l lăsase amintirea piesei ăleia și m-am lansat într-o descriere extrem de elogioasă destinată exclusiv urechilor lui Chris. Am pus la bătaie cuvinte precum „inovatoare“ și „uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu grijă fața în mâini, șoptindu-i ceva la ureche. Împreună, am ajutat la ridicarea ei pe targa ambulanței. În drum spre apartamentul său, în curtea din fața unui restaurant de pe marginea șoselei, Vaughan a recunoscut o târfă de la aeroport, o plasatoare de cinema cu jumătate de normă, mereu îngrijorată de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Seagrave, așa cum avea să arate ea peste douăzeci de ani. Variau de la ceea ce bănuiam că era soția bine întreținută a unui afacerist de succes, cu blana de vulpe în jurul umerilor, la o casieriță de supermarket ajunsă la menopauză și-o plasatoare supraponderală îmbrăcată într-o livrea de gabardină. Spre deosebire de celelalte, aceste șase fotografii fuseseră făcute cu cea mai mare grijă, prin parbrize și uși turnante, folosind un obiectiv transfocator. Vaughan deschise albumul la întâmplare și mi-l întinse. Sprijinindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cadrul volanului, uitându-se cu o expresie abătută la fotografia ștearsă de pașaport a unei femei anonime de vârstă mijlocie lipită pe gura de aerisire a carcasei pentru cadranele de bord. Când, pe marginea drumului, trecură pe jos două femei, plasatoare de cinema pe cale să intre în tură îmbrăcate în livrelele lor verzi, Vaughan se îndreptă de spate și le cercetă fețele, cu privirea concentrată ca un criminal la pândă. În timp ce el le fixa în felul acesta, eu am coborât ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de fiecare dată una morală. Ce altceva mai poate dobândi un bărbat la vârsta lui? Își umezi buzele În Cadarca de Miniș. Un vin sec, aspru ca un postav țărănesc. Făcu o grimasă cu care descurajă dorința de conversație a plasatoarei, descoperită vederii sale de retragerea grăbită a Agathei.. El era cel ce va pleca. Amânase atât de mult această plecare, Încât se punea Întrebarea dacă ea Își mai avea rostul: prestanța urgenței se dizolva În frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, arlechini, dansatori, bufoni, trompetiști, toboșari, măști, figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. Regizorul poate renunța la unele personaje. Regizorul poate compune personaje noi. Regizorul poate înlocui orice replică și poate renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lasă-i, mă! Ne facem de râs. GRUBI (Vânându-i pe cei doi.): Afară! Afară! BRUNO (Prăbușindu-se, învins, pe marginea gropii.): Ia te uită ce-a ieșit! (PRIMUL și AL DOILEA BĂRBAT au fugit prin ușile de intrare, pe lângă plasatoare, eventual deranjând câte un rând întreg de spectatori în retragerea lor; GRUBI rămâne singur, undeva în sală, se scarpină în cap, încearcă să-și aranjeze ținuta și să afișeze o față cât mai onorabilă; pare că în acel moment îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MAMA (Țipând isteric.): Chemați pe cineva! Dați un telefon! CĂLĂTORUL GRĂBIT: Omul ăsta a suferit vreodată de ceva? BRUNO: Era cam surmenat de câteva zile... MAJORDOMUL: Grubi! Mă auzi? GRUBI (De sus, îndârjit.): Las’ că mai auziți voi de mine! (Plasatoarele, mașiniștii, sufleorul, decoratorii, ceilalți oameni din corpul auxiliar al teatrului s-au adunat în jurul gropii.) — Ce se-ntâmplă? — Ce vrea? — L-ați anunțat pe dom’ director? — O să cadă! — Ce naiba, dom’ne, doar pân-acu’ a mers destul de bine... — Tu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oră În fața cinematografului, prefăcându-se că studiază traseele de autobuz, cu scopul niciodată atins de a vedea intrând o femeie sau un cuplu. Cel mai adesea cumpăra totuși, până la urmă, un bilet; odată intrat În sală, se simțea mai bine, plasatoarea era de o discreție absolută. Bărbații se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de două-trei săptămâni, frecventau cinemateca în disperare. Știau că nu au mult timp pentru citit, așa că încercau să compenseze prin vizionări de filme suprarealiste. La cinematecă se putea intra pe gratis doar dacă erai student la arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are doar un secol, ecran, și-n două decenii e făcută țăndări. Ca să nu lăsați totuși orice speranță afară, voi, care intrați aici, În sala de cinema, mergeți mai Încet pentru a putea observa dîra subțire de lumină, e becul plasatoarei, printre rînduri sclipește un șir de regizori licurici, primul merge Spike Lee, din ’89, cu Do the Right Thing tradus Pizzeria lui Sal, urmează Tarantino cu Pulp Fiction și-atît, apoi, schimbîndu-și mereu ordinea, frații Coen, Guy Ritchie, Jocuri, poturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și pentru sporirea vizibilității internaționale a Iașului. O vorbă de laudă li se cuvine, la final, și celor care nu se văd în festival, dar fără de care el nu ar fi posibil. De la cel care rupe biletele la intrare și plasatoarele de sală, la tehnicienii de scenă și firește, actorii, toată lumea a fost pe baricade, ocupându-se, în vremuri de greve sau de sărbătoare, de câte trei spectacole pe zi. Bravo! 15 octombrie 2009 După zeci de ani de vaiete autocompătimitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]