667 matches
-
exclusivitate de spațiul fostei Uniuni Sovietice; în general, se pare că variantele central și est-europene ale acestei estetici nu provoacă entuziasmul cercetătorilor occidentali. Cartea lui Michel Autouturier nu se oprește prea mult asupra problemelor de natură propriu-zis literară/ muzicală/ coregrafică/ plastică ale acestei forme ideologice de creație, preferînd să-i analizeze evoluția - caracterizată de înfruntarea permanentă între centrul politic, ce promovează ortodoxismul estetic, și periferia artistică în permanentă propensiune către erezie. De aceea probabil cele mai interesante capitole sînt primele două
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
potențialului exploziv. Doar fitilul e lăsat, așa-zicând, mai lung, pentru ca deflagrația anticeaușistă să fie "acoperită" de zgomotul celeilalte, antifascistă. Radiografia lirică merge însă până în adâncul totalitarismului, fie el roșu sau brun, pregnanța morală însoțindu-se și luptându-se cu plastica elementului malign: Câtă frumusețe se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
pe departe nu există o atmosferă artistică și culturală comparabilă cu cea din marile centre universitare, ducea și ea cu gîndul la o carieră sigură în limitele enunțului și la o demonstrație consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că marile sale argumente sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzită, priza puternică la materie și o anumită violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atît de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
umană, care se decojește în timp - comparată cu cea a șarpelui sau cu coaja copacilor - și emoțiile înregistrate de corp, de fapt a căutat raporturile existente între senzorial și emoțional, dar nu izolat, ci în stânsă legătură cu publicul spectator. Plastica unduioasă a mișcărilor corpului său nud, doar cu un cache sex, și tapetat cu un praf alb, plastică desfășurată numai în poziție culcată pe podeaua scenei, lăsa urme la fel de unduioase pe întinsul podelei. Ulterior, când corpul s-a ridicat pe
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreție - lexicală, compozițională, figurativă - citim astăzi aristocratismul funciar al scriitorului, aristocratism ce se identifică în stil, adică în marca lingvistică adîncă. A rezultat o poezie rondă, șlefuită, perfectă în plastica ei. Nu poate fi atacată în nici un fel, pentru că nu prezintă nici o cale vizibilă de acces și seamănă cu sculpturile lui Brâncuși. În exemplarele ei reușite, e o poezie căreia nu i se pot aduce corecturi - construcție înzestrată cu luminozitate
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
văzusem la sfârșitul anilor ‘40 în Spânul din Harap Alb de Alfred Mendelsohn, montat de Oleg Danovski la Opera din București și nici un alt personaj nu mi se intipărise pe retină cu mai multă pregnanță, căci niciunul nu avea o plastică corporală atât de personală. În 1956, când l-am revăzut la Timișoara, era nu de mult ieșit din inchisoare și revenit în lumea scenei, dar în provincie. L-am văzut în Lakmé de Leo Delibes. Un zumzet general, care exprima
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
încununare a acestei revederi cu orașul de pe Bega, a fost spectacolul Cabaret de Joe Masteroff, în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu. Totul a fost de calitate la acest musical, un reușit spectacol sincretic, în care muzica, cuvântul, dansul și plastica scenică și-au găsit fiecare tonul potrivit acestui gen, destul de nou apărut pe scenele noastre, uneori mai bine realizat alteori mai puțin. Spectacolul, plasat în perioada 1929- 1933, când în Gemania se instala fascismul, montat prima oară pe Broadwai în
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
care tinde să încorporeze, traducând în limbaj propriu ceea ce primește. Nu se poate vorbi de o înrudire stilistică între artistul care a fost Trisxy Checais și cel care este Răzvan Mazilu,dar se poate vorbi despre două personalități cu o plastică corporală aparte, greu încadrabilă în tabloul peisajului coregrafic cunoscut.
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
desenului coregrafic. Nu o dată am apreciat marea sa calitate, aceea de a construi duete remarcabile care prin desfășurarea lor să pună în valoare sentimentele și trăirile intense ale eroilor. Și în acest spectacol duetele sunt de o mare frumusețe, relevând plastica trupului soliștilor, făcând parcă să vorbească întreaga mișcare a acestuia. Coregraful știe să alcătuiască, precum un regizor dotat, o dramaturgie a dansului, prin punerea în valoare a unor simboluri și metafore coregrafice de o mare subtilitate. Astfel, el a creat
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
straduiesc să releve artistic ideile maestrului. Am revăzut-o pe Corina Dumitrescu cu reală plăcere și emoție în Anna. Ea se impune ca o artistă deplină, matură, sensibilă, inteligentă, care a meditat profund la crearea unui personaj veridic și nuanțat. Plastica trupului său vorbește, este ca o vioară Stradivarius care sună superb. A avut și doi parteneri pe măsură. Bogdan Plopeanu în Karenin, un balerin cu o statură impunătoare, un artist în plină formare, care a creat un Karenin aristocrat, elegant
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
Cuplul Levin - Kitty interpretat de Virgil Ciocoiu și Mihaela Soare a impresionat prin omogenitate, coeziune a mișcării și a expresivității artistice. Prințesa Tverskaia, în persoana Monicăi Petrică, impresionează și de această dată prin statura ei impunătoare și mai ales prin plastica specială a trupului său. Se cuvine să-i menționăm și pe Antonel Oprescu și Beatrice Șerbă nescu în două roluri secundare. Fetița Edda Romano m-a impresionat foarte mult în personajul Serioja. Pentru vârsta ei s-a descurcat admirabil pe
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
Este într-adevăr o mică nebunie acest spectacol, o Folie, amalgamată cu ecouri shakespeareiene, în limba veche a autorului, care evocă o lume întreagă de visuri, iubire, nebunie de toate felurile, doar în parte însă prin cuvinte, ci precumpănitor prin plastică a corpului. Și, materialul uman avut la dispoziție de coregraf este unul în bună măsură deja consacrat în alte lucrări de calibru, văzute anterior pe scene bucureștene, datorate lui Gigi Căciuleanu sau altor coregrafi. Actorii Lari Giorgescu și Ștefan Lupu
O joacă de actori-dansatori by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2563_a_3888]
-
de contextul lor istoric, de acel „sistem de cunoaștere specific unei anumite epoci”. În acest fel, textele respective, citite cu un ochi modern, sunt plasate într-o altă epistemă și rupte „de acumulările care le-au generat”. Comparându-se cu plastica medievală, cu iconografia respectivă de pildă, a cărei simbolistică nu poate fi înțeleasă dacă nu i s-au descifrat codurile și nu i s-au reconstituit regulile, nici textele vechi nu pot fi înțelese fără amintita explorare „arheologică”. Fără complexa
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
ori doar impresia acestora, te bucuri, iar dacă această bucurie îți este împărtășită și de alții, ai un sentiment de satisfacție și un interes sporit în a merge mai departe, de a găsi alte motive de inspirație, o noua sintactică plastică, permanent într-o desfășurare, dacă se poate evolutivă. În ceea ce privește relația ”artă-interes”, cred că e un non sens, ori faci ”artă pentru artă” ori ”artă cu tendință”! Se impune foarte acut problema relației dintre artă și moralitate. Ai atins o coardă
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
simțul pentru forme și își adjudecă în cele din urmă culminații inegalabile de ordin estetic. Apare semnificativ în acest sens că Brâncuși răstoarnă multimilenara definiție a sculpturii ca limbaj al formei, printr-o operă ce afirmă preeminența limbajului materiei în plastică. Sculptura, pentru el, se cere a fi precumpănitor limbaj al materiei, nu limbaj al formei. Se cuvine a recunoaște sculptorului meritul de a fi lansat, începând încă din din 1907, un program artistic de o pondere conceptuală probabil fără egal
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus în legătură directă cu Creatorul, și cine a avut privilegiul de a contempla șoldurile cutremurătoare și sînii cosmici ai figurinelor neolotice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor sutrice și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă ale pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
îi este propriu. Fără aceste două calități, este riscant să încerci să reconfigurezi o capodoperă. Muzical, premiera a fost cât se poate de bine susținută de orchestra Operei, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, nu la fel de bine fiind ajutată și de plastica scenografică a altui invitat, Luisa Spinatelli, costumele invitaților - păsări, de la balul din vis, fiind mai potrivite, poate, la o piesă pentru copii. De asemenea, nu am putut sesiza ce efecte speciale a realizat lighting - desingner-ul Sergio Rossi, pe care nu
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
am urmărit, în primul rând și cu cel mai mare interes, modul cum se prezenta trupa de balet. Am putut observa că ea are acum o serie de bune dansatoare, iar între dansatori se află și un balerin cu o plastică și o tehnică remarcabile, Traian Vlaș. Am mai putut vedea că trupa a început să se muleze și pe alte stiluri de dans decât cele caracteristice genului, cum ar fi cel de dans contemporan, propriu lui Florin Fieroiu. Dar, în
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
creații sunt interpreții. În primul rând coregraful, intrat și el în rândul acestora, și cumva imprimând fiecărui moment amprenta dorită, și alături de el, secondându-l în mai toate secvențele, Monica Petrică, partenera sa de câțiva ani buni, o dansatore cu o plastică șerpuitoare, când nostalgică, când vivace, mult mai bine pusă în valoare în spectacolele de dans contemporan, decât în cele clasice, de la Operă. Apoi cei patru dansatori, Florin Tănase, Istvan Teglaș, Daniel Dobre și Andrei Ciobanu, care, fiecare într-un fel
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
al compozitoarei, prezentă în numeroase momente ale concertului-portret, a dialogat cu vocea ( Psalmii lui David interpretați de basul Paul Basacopol), flautul (Sonata interpretată cu flautista Luiza Cârlan) sau percuția (Denisa Vlădoianu). Moment deosebit, fragmentul din baletul “Fata mării” a sugerat plastica sonoră inspiratoare pentru dans, în coregrafia Mariei Popa, soliști Adina Manta și Bogdan Plopeanu. Merita să fie amintiți toți realizatorii, inclusiv violonista Cornelia Bronzetti, în redarea măiestrită a piesei Confesiuni pentru violă solo, prezentați de directoarea Studioului, Anda Tăbăcaru Hogea
Valori O maestr? a componisticii na?ionale by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83926_a_85251]
-
numeroase partituri clasice și moderne. În prezent, așa cum ea a mărturisit, a părăsit compania, intrând la English National Ballet, unde își găsește perspectiva de a lucra cu câțiva coregrafi partituri care s-o avantajeze, s-o pună în valoare pe plastica trupului său. În aceeași măsură, ea a mărturisit că a avut șansa să colaboreze și cu marele coregraf Johan Neumayer la baletul din Hamburg, că a învățat enorm în acești ani de la el, ceea ce înseamnă un mare salt în cariera
?LA SYLPHIDE? by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84296_a_85621]
-
unică, seamănă cu un porțelan de Sevres, ca un mic bibelou delicat, care te impresionează prin perfecțiune. A avut ca partener în rolul lui James pe artistul de la Covent Garden Steven McRae, un tânăr cu un corp expresiv, cu o plastică a trupului foarte adecvată rolului, având sărituri frumoase, elegante executate cu o tehnică bine gândită. A fost convingător și ca interpretare, punctând sugestiv trăirile romantice ale personajului. Effie, pretendenta la mâna lui James a fost Oana Babușka, o balerină sensibilă
?LA SYLPHIDE? by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84296_a_85621]
-
muzica aparținând tot lui Eric Lamoureaux, cei patru interpreți, Loren Palmer, Philippe Rouair, Eva Vandest și Moustapha Ziane, au făcut să transpară în mișcarea lor așteptarea dar și întâlnirea, în evoluții individuale dar și în evoluții în doi, într-o plastică când calm sculpturală, când dinamică. O notă cu totul aparte a adus pe scenă cea de a doua companie franceză, Compania ONNO, și coregraful ei Herman Diephuis, născut în Olanda, dar lucrând în Franța, cu unii coregrafi cunoscuți de asemenea
Dansul contemporan francez din nou la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8432_a_9757]
-
și a o suta oară, poate, bis-ul final a fost acompaniat nu numai de muzica tradițională a piesei, ci și de ritmul aplauzelor spectatorilor. Dacă întreaga companie ar trebui pomenită, totuși trebuie amintit în primul rând Antonio Douthit, pentru plastica sa de un subtil rafinament. Supraviețuirea neștirbită a acestei capodopere a lui Alvin Ailey are un singur corespondent în Europa, în piesa La masa verde, a lui Kurt Jooss, din 1932, care, după părerea multor critici își păstrează nealterată întreaga
Reîntâlnirea cu o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7981_a_9306]
-
albastru, un albastru șters, atrăgător, totuși, în nuanța lui nefirească, aceea a bazinelor de încercare păstrînd rezerve din neostoirea mării. Se trăiește limitat, și se dispare discret, în mărturisirile unor speranțe și-ale unor neliniști. Se-ntinde peste verde o plastică de ceară" e, scris de o pictoriță, la urma urmei, exact versul care dezleagă secretul acestei culori în care viața se simte, dar nu se vede. Locul verdelui vital e luat de mulajul în albastru de peruzea. Care nu e
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]