620 matches
-
idei, inclusiv la un relativ recent Colovciu al romanului). Oricât de deprinși am fi cu sofisticăriile narative, cu trucurile și găselnițele de ordin „tehnic”, cu abisurile psihologice, până la urmă recurgem automat la asemenea scenarii ancestrale și deloc perisabile. Spun, probabil, platitudini, dar suntem mai marcați de ele decât suntem dispuși să acceptăm. Lupta dintre bine și rău (pe care, sigur, esteții o privesc cu suspiciune) nu e nici atât de abstractă, nici atât de infantilă cum s-ar putea crede. E doar umană
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
acolo că ritmul silabelor îți răsună stăruitor în urechi după încheierea lecturii, e uimitor ca despre un autor a cărui poftă de expresie stridentă a atins pragul rar al surprizei estetice - tocmai despre el să se scrie studii de o platitudine lucie. E o impolitețe să scrii fără stil despre stilul lui Barbu, e ca și cum un olog ar analiza iuțeala de picior a unui alergător. Iată, de pildă, maniera sibilinică în care începe studiul „Hermeneutica actului poetic“ al Lăcrămioarei Petrescu: „Fără
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Lavric Descinzînd dintr-o familie normandică în mijlocul căreia a avut parte de o sobră educație catolică, Jacques Duquesne e pe jumătate creștin și pe jumătate francez, asta însemnînd că mai întîi posedă un ștaif conservator în virtutea căruia privește cu mefiență platitudinile moderne, dar mai apoi e suficient de mlădios pentru a se adapta noilor constrîngeri în vogă. Așa se face că, deși absolvent de Drept și Științe Politice, consacrarea i-a venit pe calea gazetăriei culturale, normandul încăpățînîndu-se să scrie în
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
belicoasă cu care cei doi își împart înțepături cu aerul că schimbă elogii. De fapt, farmecul litigiului se hrănește din falia căscată între concepția celor doi. Plantinga e un creștin căruia ideea unui univers fără creator i se pare o platitudine teribilă, pe cînd Dennett e un ateu pentru care intervenția unui Dumnezeu în mersul omenirii aduce cu o grosolănie vetustă, pe care numai lipsa de subtilitate a strămoșilor a putut-o născoci. Pe cît de incompatibili sunt cei doi, pe
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
în sine, ca pe un univers de sine stătător cu reguli proprii) replica firească este: autonomia esteticului are justificare numai atunci cînd trebuie apărat de ingerința ideologicului, altminteri a elimina orice ingerință din domeniul estetic înseamnă a-l condamna la platitudine. Litera fără spirit e moartă, oricît de sprințar ar fi talentul care o mînuiește. Întorcîndu-ne la cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în intimitate la găsirea unui liman liniștit
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
monotonia publicației cu câteva note stridente, întrutotul regretabile. Ceea ce totuși se citește în Contemporanul este editorialul-eseu al lui Nicolae Breban însuși, publicat pe prima pagină, sub formă de serial. Textele respective, chiar dacă sunt și ele lăbărțate și tautologice, pline de platitudini și injustiții, dau o senzație de forță, ca o zbatere de pește mare. Se simte că aparțin unui prozator care poate crea din două fraze personaje de neuitat și care are un magnetism al său, încă insuficient explicat de critica
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
autoportretului moral ale cărui trăsături le diseminează Adrian Marino în cartea d-sale de dialoguri cu Sorin Antohi, de care ne ocupăm în prezentul comentariu. D-sa preferă a se situa într-un "punct zero" al reliefului uman, într-o "platitudine" ce-i îngăduie afectarea modestiei. O anume "modestie" e mimată precum defilarea la sol, aproape umilă, a unui acrobat, înainte de a-și începe exercițiile spectaculoase: "Nu pozez nici în "patriarh" al literaturii române, nu mă cred nici un "far" luminos al
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
face un lucru oarecare sau mai multe și nu exclamăm, măcar in petto: "Parcă n-ar fi fost vorba de mine !"?! Dar asta înseamnă că, tot de atîtea ori, murim. Ceea ce, oricum, biologic, se întîmplă în fiece clipă. Este o platitudine demnă de o romanță de început de secol XX. De fapt, dacă existențele pe care le parcurgem sînt successive, lucrurile sînt relativ simple. Așa ne-am putea explica și convertiri miraculoase și faptul că putem iubi mai mult decît o data
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
care o purtăm mereu în noi, este nesfîrșită și cu rezultat incert. Se soldează cu o așteptare ce ne vlăguiește. Și ajungem personaje de roman rusesc, care îl așteaptă, veșnic, pe Godot. Ne trec viețile pe care, cu o nouă platitudine (a cîta?), nici măcar nu le-am trait. Conștientizăm cărările pe lîngă care am trecut, dar nu am apucat să apucăm. Astfel, "a avea mai multe fețe" poate însemna că ai multe fațete. Nu neapărat unele "adevărate" și altele "false". Iar
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
riscă să fie eliminat". Este semnul cel mai decisiv și cel mai agresiv al unei morți discrete, scrie Carvalho, acea moarte care-ți permite să respiri, să dormi, să procreezi, dar care se recunoaște după cenușa locurilor comune și a platitudinilor, a acelor alcătuiri de cuvinte și de fraze-tip, asemenea florilor de hîrtie presărate pe morminte, a acelor idei care circulă în forme aproape identice, din gură-n gură, reproducînd "opinia generală". Respingînd tezele lui Gramsci după care vocația gîndirii
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
caz este faptul că "trăinicia" căsniciei dintre Ella și Roscov s-a întemeiat pe lipsa de comunicare. Cîtă vreme cei doi soți nu au comunicat între ei, căsnicia lor părea să funcționeze, chiar dacă se cantonase într-o zonă a deplinei platitudini. Gestul uman, de înțeles, al scriitorului de a împărtăși cu cineva micul dezastru al pierderii textului din calculator, îi oferă și femeii posibilitatea de a-și striga frustrările și dezamăgirea. Din acest moment nu mai există cale de întoarcere. Viața
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
de pripeala din lucruri pe cine faci răspunzător". în fond, aderența la peisaj e aderența la un dincolo de suprafețe, la un orizont conținut în frămîntarea formelor și în jocurile cromatice pe care poetul le consemnează drept aluzii ale unei transcendențe. Platitudinea aparențelor se mistuie în funcția ce-o îndeplinesc, de agent al esențelor. Dar reciclarea înglobează și un impuls purificator. Modestia, simplitatea "omului concret" alcătuiește un soi de grad zero nu doar al percepției obiectelor, al relatării scriptice corespondente acestei percepții
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
măsură, așadar, să emit judecăți de valoare pe acest teritoriu. Pot spune, pe alt palier, că m-a tușat jocul tinerei Elinei GaranČa în Charlotte, că a înțeles perfect propunerea lui Andrei Șerban. Că trece formidabil de la strălucirea frivolă, la platitudinile unei femei măritate, resemnate, apatice, pentru ca în final să-și trăiască, tîrziu, secunde de iubire, ca să înțeleagă plenar ratarea. Pot spune că Ileana Tonca, altă tînără voce, reușește, datorită încrederii în regizor, să construiască, împreună cu el, un rol secundar dintr-
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
un ton nou poeziei sale. El ia seama la modificările naturii și ale oamenilor care munceau în sânul lor; ființele omenești nu au a ieși din anonimat, pastelul petrecându-se între poet și modificările sezoniere - este excesiv să-i reproșăm platitudinea de pastel a semănătorilor "harnici cu sacul subsuoară" sau "voioasa argățime" de pe ogoare. Un fel de pastel ar putea fi Pohod na Sibir - poem poate mai tardiv, cuprins în foarte discursivele Legende, de prin 1871-1872. E vorba de o compoziție
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă pe biciul său, cu gestul unui cioban mioritic: Un comandant, aprig călău, I-adună ca pe-o turmă Și
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
niciun caz, un tată pușcăriaș. Tatăl ei era spirit pur (subl.n., ED). Va găsi o cale legală să o scape măcar pe ea de această rușine”. Și visul tragic, paradisiac se reîntoarce, la anume intervale, în contrast dureros cu platitudinea, chiar atrocitatea ambianței imediate: “Era foarte multă lume în parc. Ei i se făcuse sete. La o gheretă se vindeau răcoritoare. Își făcu loc printre oameni. Toți se dădeau la o parte și ea înainta, împărțindu-i în două șiruri
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
bun s-atingi o țintă dacă nu câștigi finala, că nu faci parte din cabala și n-o să pui mâna pe flintă pentru dreptul tău la Scala dacă nu ai certitudini orișice liman e iluzoriu iar guvernul provizoriu eșuează-n platitudini pe întinderi de ivoriu că sunt scrise și nescrise în mai noi sau vechi anale taine convenționale ce cuprind numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag că-ți e drag sau nu-ți e drag Excelența, domnul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
bun s-atingi o țintă dacă nu câștigi finala, că nu faci parte din cabala și n-o să pui mâna pe flintă pentru dreptul tău la Scala dacă nu ai certitudini orișice liman e iluzoriu iar guvernul provizoriu eșuează-n platitudini pe întinderi de ivoriu că sunt scrise și nescrise în mai noi sau vechi anale taine convenționale ce cuprind numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag ... Citește mai mult orice pas e o capcanăorișice succes e un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
se expună industriei imaginii, socotind-o mai accesibilă, un produs semifinit, mai ușor de asimilat. Publicul este cuprins de frenezia sinucigașă a video-lui, devorator al timpului, consumator al produselor comerciale. El devine din cititor, spectator, îndepărtând participarea activă, apropiind pasivitatea, platitudinea, care îngustează și superficializează complexul proces al cunoașterii. Mulți scriu ca să se afle în treabă. Nu știu ce caută într-o revistă cum este și aceasta CONFLUENȚE LITERARE, altceva decât poezie, un fragment dintr-un roman, nuvelă, schiță, eseu, ceea ce reprezintă adevărata
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
un "clasic al literaturii române", de altă anvergură! - aleg răsfoirea operei poetice coșbuciene, în ediția în două volume de la Chișinău (Cartier, 2001). Primul vers din "Noapte de vară", cu care se deschide culegerea Balade și idile, este de o neverosimilă platitudine: "Zările de farmec pline". Nu e vorba de absența sau raritatea tropilor, la scara întregii creații a "poetului țărănimii" - lipsa lor poate fi neglijată dacă alte calități o compensează. Și în acest caz inițial, poezia se împlinește prin prospețimea unei
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
-urile cu fel de fel de lucrări și referate de-a gata. Nu-mi plac studenții care le "consultă" (și se jură că nu fură...), nici profesorii care-nchid ochii. Dar măcar le credeam benigne, în riguroasa lor înșiruire de platitudini. Pînă cînd, nu mai știu ce căutînd, îmi sare în ochi un titlu: Mochetiera de la Florența, de V. Alecsandri. Voind să aflu ce s-a ales de fosta buchetieră, citesc tot referatul (despre romantism), de pe www.preferatele.com. Vorba lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
Experiența discretă a evreității este înlocuită cu experiența dictaturii. Punctul de inflexiune e o nuvelă cu multe elemente comune cu primele romane ale lui Norman Manea, Captivi (1970) și Atrium (1974): decepția maturității, tentaculele mediocrizării, cotidianul mocirlos, apatia elegiacă. Monotonia, platitudinea, suspiciunea, banalitatea, resemnarea, captivitatea sunt trăite de recentul absolvent al facultății cu un sentiment din ce în ce mai acut al disperării. Senzația de sufocare, de înecare (chiar trecuse printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației e evazivă
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
România ca urmare a unui dubios plan masonic ce împletește manuscrise chirilice cu legendele Cavalerilor Mesei Rotunde. Finalul - încercare de pastișă a mitului Regelui Pescar - se menține în margini acceptabil de simbolice, dar indecent de inexpresive. Edificatoare ca grad de platitudine mi se pare citarea repetatelor tentative de a repune în funcțiune, rudimentar, subtilitățile frazelor din Craii de Curtea-Veche: Am pornit, cele trei personaje, poetul, prozatorul și protagonistul Paul Tristan, precum și eu, povestitorul Elby, toți patru P, prin cetatea imperială. Mergeam
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
autorul nostru pornirea iritantă de a da mereu lecții, de a-l instrui pe cititor, de a-i împărtăși acestuia adevăruri științifice. Rezultatul este o mare cantitate de pagini indigeste, cu prelegeri plicticoase de istorie ori de economie politică, de platitudini asupra "progresului societății". Inginerul Ion Ghica filozofează adesea în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu bucăți eșuate (precum Liberalii de altădată. Din timpul zaverei, cele două
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
final imprevizibil. O bună parte din discursul autorului, din textul asumat de Slavici însuși nu reprezintă altceva decît punți de legătură între scenele dialogate. Textul auctorial la Slavici este o uriașă didascalie, preparare și concluzie a scenelor dialogate. Acuzațiile de platitudine verbală, de lipsă a imaginației lingvistice aduse autorului își pierd relevanța dacă vedem în aceste episoade simple didascalii pentru marile confruntări dialogale. Talentul dramatic al autorului, tradus în arta dialogului, se dovedește remarcabil. în marile scene, nu există replici de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]