995 matches
-
decît să confirme brutală luare în posesie: ărăscoalaă simțurilor e de fapt răzbunarea ărădăciniloră". Apar și exagerări atenuate totuși de demonstrații livresc-fanteziste: sumbră casă a lui Petre Petre, abia luminată de un foc pirpiriu, este o reproducere autohtonă a cavernei platoniciene. Hortensia Papadat-Bengescu, cea care i-a furnizat autoarei titlul, beneficiază de comentariul cel mai steril al cărții. Aici se vede că intenția de a caracteriza evoluția românului printr-o unică găselnița eseistica (oglindă, în cazul de față) poate eșua în
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
clasicizare, de încremenire în oricare din aceste rupturi. Structura insurgenței avangardiste este, în concepția poetului, una radiantă, care sălășluiește simultan în mai multe dimensiuni, dar fără să se identifice în totalitate cu nici una. Ea este dincoace de ele, ca ideile platoniciene. În fine, după cum remarcă și mulți dintre cei care, după redescoperirea post-decembristă a teatrului lui Naum, l-au comentat ca text sau ca spectacol, piesele reunite în acest volum ne mai înfățișează o caracteristică stranie. Experiența sa teatrală s-a
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
ani ce urmează, cartea, documentul, ca elemente fizice cu trudă obținute în cele cîteva mii ori sute de mii de exemplare, - ci imaginea! Totul, în epoca noastră atât de abstractă, se substituie. Obiectul devenind propria sa umbră, ca-n Peștera platoniciană... S-ar părea că e un paradox să pui în inferioritate strălucita Galaxie Gutenberg, - tiparul în sine, ca metodă de comunicare profesională sau de cultură și literatură. Între început însă, - între epoca homerică a miturilor transmise din gură în gură
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
viață. Când spui timp, spui vătămare, și ce vătămare!" în capul volumului. Grigore Scarlat nu privește timpul sub latura lui constructivă, ca testare și împlinire, ci îl vede aducând numai decrepitudine, rarefiere, diluare. Astfel, tentația abstracției este alăturată ideii perechii platoniciene: "Și chipul Femeii/ Se luminează când/ Frânturi de cuvinte, silabe,/ Ne adună, ca-ntr-un snop,/ Să fim aceiași/ Pentru totdeauna." (p. 12) Tocmai de aceea, poetul aspiră să găsească formele imuabile. Își visează mereu Cartea, editarea mai multor volume
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
două înțelesuri, rezervația mentală în care adevărul este ocultat dinadins, - tehnici scolastice. Iezuiții care se bazează pe etica lui Aristotel, - Etica nicomahică, o etică practică, ,,accesibilă" omului, opusă eticii de origine divină, ideală, inaccesibilă a lui Platon. Scopul ideal al platonicienilor alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristotel îl transformă într-o etică, într-o virtute accesibilă omului, în limitele existenței sale terestre. Ceea ce convenea spiritului iezuit transigent, înclinat să disculpe acțiunile oamenilor, judecându-i la valoarea lor reală, nu ideală
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
într-o virtute accesibilă omului, în limitele existenței sale terestre. Ceea ce convenea spiritului iezuit transigent, înclinat să disculpe acțiunile oamenilor, judecându-i la valoarea lor reală, nu ideală. Principiul luat de iezuiți după Machiavelli, scopul scuză mijloacele, combătut de Pascal (platonician), este prefigurat de Aristotel chiar, care spune despre iscusință că este facultatea de a recunoaște și de a folosi mijloacele utile în vederea îndeplinirii unui scop superior. De unde, adepții lui Ignațiu de Loyola conchid: Dacă scopul este bun moralmente, facultatea de
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
energiei spirituale, pe când virtutea găsește totdeauna calea de mijloc și o adoptă". Printre notițele acestea filosofice făcute în 1960 se strecoară câteva strofe și versuri de Guillaume Apollinaire, absolut întâmplător. La capătul însemnărilor, în lupta ce se dă între idealul platonician și morala practică aristotelică, mi se pare turburătoare prezența acestor poezii atât de tipice ,,scării umane", ca mărturie existențialistă. Nu mai traduc; las totul la înțelegerea cititorului. Les démons du hazard selon Le chant du firmament nous menent A sons
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
Pierderea identității, reificare, anihilarea oricărei tresăriri spre comuniunea umană, în numele diktatului patriei abstracte, de fapt al victoriei lui Ulise, un perfecționist al războiului în disprețul și defavoarea literaturii cu care tot îl amenință Ziaristul. Venind din stirpea ilustră a visătorului platonician, sustrăgându-se Urmăritorului, rațiunii comune, rațiunii de stat și chiar morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în "Împăratul și călușeii" prin
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
condusă de Cuvântul spre vârfuri prin înălțările virtuții, ca pe un urcuș pe o scară”61. Această imagine a scării (κλῖμαξ) cu treptele sale (βαθμίς) este asociată celei a urcării păsării. Tema aripilor sufletului este în raport direct cu dialectica platoniciană a dragostei. Dar, remarcabilă este insistența pusă pe ideea că orice achiziție (χαταλαμβανόμενος) este punctul de plecare a unui nou progres. Este ideea participării care lărgește capacitatea. Activitatea spirituală se întreține cu exercițiu, care vine să completeze descrierea pe care
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
zeilor“. Într-un alt poem, ni se spune că „poezia, cu sau fără majusculă,/ este altceva, și mai ales altundeva./ nu în versuri. Nici măcar într-o carte de versuri“ (ukulele). Așadar, Marian Drăghici crede, romantic, în existența poeziei ca realitate platoniciană, transcendentă (o esență numinoasă care nu poate fi privită față către față, cum nici Dumnezeu, ci numai în vis), însă nu are superbia romantică a potenței geniului de revelare a ei prin verb. În același fel, el crede, dostoievskian, în
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
formă și conținut , condensează înlăuntrul sinelui, într-un mod surprinzător și tragic, starea de rău, pe un principiu cauză - efect , pe care poetul le răstoarnă și le apropie, oximoronic, într-un inefabil lirism: ''rău de frumusețe''... pentru că, într-o viziune platoniciană a ideilor pure, frumusețea iubitei ar putea induce această emoție. Despre frumusețe, poetul scria că „ideea de vitalitate, de sănătate, de izbăndă a vieții ... este indisolubil legată de emblema feminității„. Citește mai mult Nichita Stănescu, viziune poetică în RĂU DE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
formă și conținut , condensează înlăuntrul sinelui, într-un mod surprinzător și tragic, starea de rău, pe un principiu cauză - efect , pe care poetul le răstoarnă și le apropie, oximoronic, într-un inefabil lirism: ''rău de frumusețe''... pentru că, într-o viziune platoniciană a ideilor pure, frumusețea iubitei ar putea induce această emoție. Despre frumusețe, poetul scria că „ideea de vitalitate, de sănătate, de izbăndă a vieții ... este indisolubil legată de emblema feminității„.... XVIII. DANCING QUEEN!, de Florica Patan , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
era din neam păgân ; s-a născut în Flavia La Neapolis (Sihem), ținutul Samaria Marc-Aureliu Filosoful era atuncea Împărat Iar Iustin vroiaa să afle, Adevărul Revelat ! Despre stoici și-Aristotel, apoi c-un pitagorean A studiat Filosofia și c-un platonician ! Doar un bătrân necunoscut, ferindu-l de deșertăciune L-a îndemnat spre Prooroci și DUMNEZEU, prin Rugăciune ! Și să rămână Filosof ! că-i bună Filosofia Omului spre bun folos, dacă-l duce spre MESIA ! Reconsiderându-și știința, a spus lumii
SF.IUSTIN MARTIRUL ȘI FILOSOFUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377196_a_378525]
-
care ne-o inspiră tot ce ființează în lume”. Un alt concept nodal al filosofiei jasperiene este adevărul. În studiul Ideea de universitate din anul 1946 („Termenul de idee, opinează J.Hersch, trebuie aici înțeles în sens kantian, ba chiar platonician”), Jaspers nu are în vedere universitatea reală, ci modelul care ar trebui să stimuleze necontenit spiritele profesorilor și studenților, adică acel loc unde se dezvoltă simțul filosofic al adevărului și sensul transcendent al adevărului vizat de credința filosofică. Prin urmare
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
Dar ce este instinctul dacă nu ideea că avem în noi înșine anumite răspunsuri care provin, atât din cultură, cât și dintr-un simț muzical înnăscut? Avem, deci, structuri interioare, care se armonizează cu experiențele din afară, ca în teoria platoniciană, unde cunoașterea este de fapt recunoaștere. D.P Am vorbit despre subiectivitate și despre instinct, dar poate ar trebui să adăogăm și noțiunea de intuiție. J.M. Pentru mine instinctul și intuiția sunt aproape sinonime. Presupun că intuiția mea participă la
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
lucrurile, atunci e îndeajuns să cunosc parametrii acestei matrice originare pentru a putea apoi să calculez toate particularizările cărora le va da naștere. "Particularizare" însemnînd: orice undă sau orice particulară elementară ce ia naștere în univers. Suntem în plină paradigmă platoniciană: genul suprem se particularizează în specii, iar speciile în indivizi. Exact așa se întîmplă și la Heisenberg. Verdictul lui este univoc: particulele nu sînt decît formele locale de manifestare a unei forțe ubicuitare al cărei nume este cel de cîmp
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
este nu origine, ci consecință a cunoașterii. În antiteză, el consideră că iubirea buddhistă „trebuie neapărat concepută ca tot așa de originară ca și cunoașterea însăși, ca reflexul emoțional al acesteia“. La concluzii opuse ajunge și în analiza modului grec (platonician) de a înțelege iubirea. Așadar, Nae Ionescu trage cu totul alte concluzii decât filozoful german, iar cea mai mare parte a informației pe care se bazează nu provine din eseul acestuia. El reia textul lui Scheler, rescriindu-l și reorientându-l
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vede geniul lui, față de Kant, care e mai plăvan: el are impresia că rezolvă. Platon își dă seama că nu rezolvă nimic. Eu am afirmat odată, într-un salon, că Platon este mișcarea spiritului înlăuntrul eternității. Când gândim, toți suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghețat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. Față de măreția lui Cristos, Platon e un personaj mărunțel și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
supramăsura, conceptului "dike" care era legea, echilibrul. Principiul delfic metrion "nimic prea mult !" recomanda evitarea excesului care poartă la dezordine. Expresii ale ordonării cosmice aflăm în unele principii, precum: logosul universal rațiunea care instituie unitatea și inteligibilitatea lumii, anulând haosul; platonicianul kalonka gathon unirea Frumosului cu Binele văzute în proiecție universală, concept care va constitui cultura matricială a Europei; Binele, înțeles ca ordinea universală cea dreaptă, constituia suprema valoare, astfel încât, cultura elenă trebuie receptată în termeni de etică unită cu frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Fără Pitagora, Thales, Empedocle, Heraclit, Parmenide, Zenon din Elea, Democrit etc., nu ar fi existat Platon, iar pe de altă parte, Wittgenstein afirmă, pe drept cuvânt, că sistemele filozofice euro-occidentale ulteriore antichității nu sunt decât "note de subsol" la Dialogurile platoniciene. Deci, la gândirea presocratică. Prin urmare, din poezie s-a născut filozofia occidentală, la fel și cea indiană. Și amintim că tot din poezie, sub forma ei cea mai pură, s-a născut și filozofia morții din balada Mioriței, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prezentul absolut, care va fi al sferei Ideilor, dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cum să vorbim, dacă nu așa, femeilor? Ah, femeile, piedica întregului progres...! abia dacă născocește... Face ce simte... Este un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat... Și continuă cei doi, până în final când exclamă don Fulgencio, gândind în el Socrate al dialogurilor platoniciene: Nu ne rămâne, Carrascal, decât că bărbatul este reflexivul, iar femeia instictivul? Rămâne. Nu pare a fi femeia tradiția și bărbatul progresul? Așa pare. Nu rezultă că femeia este memoria, iar bărbatul inteligența speciei? Așa rezultă. Nu zicem că femeia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lumin? a „Christ-ului, ar putea risipi „nelini?tea etern?", „durerea n?scut? din puterea m?rginit? / ?i dorin?a f?r de margini". Steaua devine astfel punct central al acestei „topografii mitice a universului" ce aminte?te de „modelul cosmologic platonician", este ea Ins??i un mit, reprezentând l?că? al sufletelor p? mântenilor, dar ?i al gândurilor „pref?cute-n stele de aur" ce bat la poarta ve?niciei {Memento Mori), este „steaua de pace", care veste?te venirea pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
în lume dacă porți un nume ilustru decât dacă ești un Popescu oarecare? Și, la urma urmelor, de ce te numești Popescu, și nu Ionescu sau Georgescu? Dacă l-am crede pe Cratylos, dilema e rezolvată chiar din debutul faimosului dialog platonician al cărui erou este. Rezumat de Hermogenes, punctul lui de vedere e limpede: "Iată, Socrate, după Cratylos, ar exista în chip firesc, pentru fiecare din realități, o dreaptă potrivire a numelui, iar numele nu ar fi aceea ce unii denumesc
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]