360 matches
-
solidaritate aparentă care avea totdeauna drept corelat o nesolidaritate în esență? O parte a opiniei publice susține că succesul este al Rusiei. Acuzată de Europa întreagă că voiește cuceriri și că interesul pentru creștini e în realitate de un estrem platonism și o mască numai pentru a ascunde intențiile ei adevărate, Rusia au voit să dovedească Europei că rasa mohometană promite tot și nu dă nimic, că le va lua ochii puterilor cu reforme pe hârtie, iar când i s-ar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați echivalează cu arderea lui pe rug, așa cum dorea Platon să procedeze cu operele lui Democrit. Platonismul se prezintă astfel ca un antihedonism marcat. Vom citi așadar anecdotele, toate anecdotele, nu atât în sensul lor frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai util ca prieten decât ca adversar sau dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de philosophia perennis, la teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate sta nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate egalitară în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
învățăturile filosofilor iluștri, el pare să utilizeze din plin munca gînditorului din Gadara, care consideră toate școlile ce au precedat epicurismul drept niște entități cărora încearcă să le pună în evidență coerența, evoluția, dinamica. Și chiar încărcătura polemică, îndeosebi în privința platonismului și a stoicismului... Philodemos inovează și în ceea ce privește muzica. Filosofia antică e săracă în această privință. Pot fi citați Pitagora și Platon, desigur, dar mai ales pentru că, în acest subiect, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a Armoniei, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
merită prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui dușmani nu sunt prietenii hedonismului! Stoici care lansează calomnii, creștini care le reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să crezi că Nichita Stănescu nu a văzut aceleași identități ale eului, aceleași temporalități, chiar dacă cuvintele, conceptele nu sunt aceleași, că el nu a avut aceeași „vedere”? Nicolae Turcan: Dacă el a avut aceeași „vedere”, atunci ne situăm În plin platonism și acceptăm existența unei lumi a Ideilor la care avem acces pe diverse căi, care Într-un fel ne e comună, dacă nu cumva În eidos-urile fenomenologiei... Horea Poenar: Da - sau ceea ce Corin numea „viață”. Nicolae Turcan: Însă este greu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale lui Democrit... -, lucrările filosofilor cinici sau ale epicurienilor, ca și numeroasele volume - trei sute, zice-se - ale lui Epicur, sau ale discipolilor săi, dispar în mod prioritar. Copiștii creștini au alte griji, mai importante decât salvarea acestor volume sub versiune. Platonismul și stoicismul, revendicate uneori de Părinții Bisericii ca înțelepciuni propedeutice, pregătitoare, pentru creștinism, beneficiază de un avantaj asupra concepțiilor realmente ostile idealului ascetic catolic. Și apoi, cartea antică servește ca exercițiu mnemotehnic accesoriu, într-o epocă în care primează oralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exemplu. Să purcedem: Eonul se definește ca fiind emanația provenită din inteligibilul pur. Pe principiul metaforic, el utilizează registrul spațiului - punct, linie, plan, volum - pentru a se exprima în acela al timpului - clipă, zi, an etc... Delirul miroase puternic a platonism și regăsim în asta deliciile filosofiei, în mod deosebit ale teologiei, ale lui Timaios. Acești Eoni funcționează în cupluri: un mascul, o femelă. Doctrina afirmă că ei, sunt în număr de treizeci, nici unul mai mult, nici unul mai puțin. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pasiunilor și pulsiunilor ocazii de mântuire filosofică. Dacă hedonismul definește orice gândire care contează ca atare prin trup, ține cont de el, preferă viața morții și bucuria pasiunilor triste, atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar. Astfel încât, în mod paradoxal, unii vor fi catalogați drept platonicieni hedoniști, un gen care frizează oximoronul... Cinstit ar fi să înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în cursul existenței sale, nu fără raport cu această solicitare de tip șamanic a fiziologiei sale; în acest timp, Valentin, Vasilide, Carpocrat, Epifanie și alți câțiva benchetuiesc, copulează, se masturbează, își gătesc pateuri de avorton pentru împărtășaniile lor. Dovadă că platonismul poate să nu fie ascetic, ba chiar poate fi de-a dreptul hedonist, cu simpla condiție a abandonării din Platon a esențialului doctrinei sale! I SIMON MAGICIANUL și „grația divină” 1. Filosoful zburător. Simon din Samaria - mai exact din Gitton
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
drepte. Tradiția îl prezintă drept un platonician; ce-i drept, teoria sa asupra transmigrării sufletelor cuprinde elemente împrumutate de la adepții lui Platon dar - se știe - și de la Pitagora. Totuși el aduce ceva în plus tradiției și, cu acest supliment, răstoarnă platonismul... într-adevăr, Phaidon susține că sufletele trec în alte trupuri după moarte și se reincarnează într-o altă ființă - om sau animal - în funcție de meritele acumulate în timpul existenței. Teză budistă, de altfel, s-o recunoaștem... Necumpătatul și juisorul riscă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un Colocviu intitulat Epicurianul î1533), dar și Montaigne, mai aproape de un epicurism creștin decât de un creștinism epicurian, desigur, el singur fiind însă și creștin și epicurian... Informațiile privitoare la Marsilio Ficino sunt uimitoare. Pentru că istoriografia oficială insistă, evident, asupra platonismului său: traducător al Dialogurilor lui Platon, al Eneadelor lui Plotin, al lui pseudo-Denys, autor și acesta al unei Teologii platoniciene î1482) în care se afirmă că ar fi suficiente doar câteva aranjamente pentru ca platonicienii să fie considerați creștini - și câtă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
soare... Marsilio Ficino, care credea și în aștri, în spirite, se temea și de semnele prevestitoare meteorologice, acorda credit limbajului pietrelor, nu-i plăceau spiridușii, își începe existența ca teoretician al plăcerii, trăiește ca propagator al credinței creștine contaminate de platonism - sau invers - și își încheie existența ca un epicurian pe care Magistrul din Samos nu l-ar fi renegat... Cu puțină vreme înainte de moarte - mai exact, în 1497 -, când publică la Veneția Despre misterele lui Iamblikos, el adaugă acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
existenței unor entități universale dincolo de cuvânt, necredincios în materie de idei generale privitoare la existența autonomă necrezând în realitățile singulare, reducând cuvintele la o convenție utilă și necesară pentru a sparge singurătatea ontologică, Montaigne devansează filosofia contemporană preocupată să răstoarne platonismul. 23. Autobiografia lumii. De unde și religia imanenței. întreaga filosofie a lui Montaigne se rezumă la un elogiu adus lumii reale, concrete, terestre. Ea îndrăgește și celebrează pământul, aici-și-acum-ul, întruparea, carnea. Ea se spune cu slănină și ceapă, cu țăranii și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați echivalează cu arderea lui pe rug, așa cum dorea Platon să procedeze cu operele lui Democrit. Platonismul se prezintă astfel ca un antihedonism marcat. Vom citi așadar anecdotele, toate anecdotele, nu atât în sensul lor frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai util ca prieten decât ca adversar sau dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de philosophia perennis, la teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate sta nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate egalitară în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învățăturile filosofilor iluștri, el pare să utilizeze din plin munca gînditorului din Gadara, care consideră toate școlile ce au precedat epicurismul drept niște entități cărora încearcă să le pună în evidență coerența, evoluția, dinamica. Și chiar încărcătura polemică, îndeosebi în privința platonismului și a stoicismului... Philodemos inovează și în ceea ce privește muzica. Filosofia antică e săracă în această privință. Pot fi citați Pitagora și Platon, desigur, dar mai ales pentru că, în acest subiect, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a Armoniei, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
merită prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui dușmani nu sunt prietenii hedonismului! Stoici care lansează calomnii, creștini care le reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obiceiurile lui Epicur, Gassendi, Viețile și doctrinele filosofilor iluștri, Diogene Laerțiu, Viața solitară, Petrarca, Despre virtute, Aristip din Cirene Filosofie detestată, greacă, o inițiere, laicizare, și lumea din umbră, păgână, reapariția ei, sfârșitul în sine, tragică, și vezi epicurism, gnosticism, platonism, psihanaliză, spiritul liber, stoicism GNOSTICISM arhipelag, aritmetică, ascetic îvezi encratic), și atomism, bibliografie, comunități, contract, corpus, date, descoperiri de manuscrise, doxografie, encratic, ermetism, estompare, ezoterism, o filosofie, și grația, hilic, influențe, inițiere, Lampețiu, legea grupului, lexic, și liber arbitru, și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]