2,526 matches
-
alte spirite, Povestiri istorice, Legende urbane și Povestiri tradiționale, scurte povestiri, unele amuzante, altele relatând întâmplări dramatice, colportate de tineri instruiți și culese de studenții de la Providence ai profesorului. Sunt povestiri care "pornesc de la întâmplări reale sau doar imaginate, întotdeauna plauzibile, reflectând mentalitatea și anxietățile omului modern în fața unor primejdii cu care adesea nici nu știe cum să se confrunte". Cea de a doua carte de acest tip este Folclorul literar al românilor. O privire contemporană (Compania, 2004, 327 p.). în
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
prin luptă, pe viață și pe moarte; ori ar putea reprezenta, la fel de bine, condeiul, dacă s-ar limita la o confruntare literară, într-un context atemporal, care poate fi, de ce nu?, și actual. Versul precedent ne furnizează, poate, cea mai plauzibilă referință pentru o metaforă-simbol, în consens cu desfășurarea, epică și lirică, a textului: „Lupul și eu”. Aducerea lupului-avatar în prim-plan vorbește de la sine despre fascinația pe care această ființă, percepută, la un moment dat, ca fiind consubstanțială („... în trup
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
umed și, pentru un moment nu am știut ce să îi răspund. Pentru o secundă am tăcut. Lacrimile s-au ascuns în tăcere. Eram fericit și n-am știut cum să i-o spun. Pentru prima dată, logica și tot plauzibilul s-au predat sub privirile unui copil neatins de praful zilelor și rugina anilor. Copilul meu. Toate răspunsurile s-au ascuns în spatele ... Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
a întrebatde ce este umed și, pentruun moment nu am știutce să îi răspund.Pentru o secundă am tăcut.Lacrimile s-au ascuns în tăcere.Eram fericit și n-am știutcum să i-o spun.Pentru prima dată, logicași tot plauzibilul s-au predatsub privirile unui copil neatinsde praful zilelor și rugina anilor.Copilul meu. Toate răspunsuriles-au ascuns în spatele ... XXIII. ACESTA ESTE ORAȘUL...( COLOANA A ȘAPTEA), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 673 din 03 noiembrie 2012. Strigătele lor se
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
le-ați plasat în prima categorie există o componentă națională. S-a pretins de către mulți participanți la discuție că studiile românești nu prea își găsesc locul în reviste internaționale și la edituri internaționale. S-au dat într-adevăr unele exemple plauzibile în această privință. Cineva chiar m-a apostrofat batjocoritor: la ce revistă internațională să trimit un articol despre Cârlova? Dar ideea că, în general, problematica românească nu și-ar avea locul în alte reviste și edituri decât cele din România
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
și cercetîndu-le valabilitatea, el ar putea afla stadiul cunoașterii pe care omenirea la atins în cadrul acelei ramuri, ba chiar ar putea trece dintr-o ramură în alta străbătînd treptat toată planta filozofiei. Imaginea aceasta e cea mai potrivită și mai plauzibilă reprezentare pe care ne-o putem face despre evoluția cunoașterii umane și despre stadiul la care a ajuns gîndirea unui filozof sau a altuia. În realitate, imaginea aceasta e rodul unei greșeli de optică, adică al unei proaste așezări în raport cu
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
care mă îndoiesc, îi văd în locul lor pe argentinieni. Nemții vor ajunge cu siguranță în finală, nu neapărat că merită, ci pentru că vor beneficia de atențiile de care se bucură țara organizatoare atunci cînd are o echipă cît de cît plauzibilă.
Generația irosită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10547_a_11872]
-
în difuzarea acestui neadevăr, a mințit cu ne-bună-credință, cu alte cuvinte că a voit să introducă o informație falsă în istoria literaturii române și în biografiile "condamnaților", în primul rând ale lui Tudor Arghezi și N. D. Cocea, nu rămâne plauzibilă decât o singură cauză: eroarea. Desigur, errare humanum est, dar sînt greșeli ce nu pot fi trecute cu vederea. A nu le da în vileag ar însemna să acceptăm și nu numai, ci să și promovăm, din îngăduință "umană", drept
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
absurd care străbate tot scenariul, la nivelul contrastului dintre sentimentele pe care personajele le nutresc unele pentru altele și replicile tăioase pe care le schimbă, sarcasmul ajungînd să fie echivalent cu afecțiunea. Or, această situație în sine nu e tocmai plauzibilă, așa că are nevoie de un context tot cu susul în jos. Oricum, repet și accentuez: verosimilitudinea unui film se poate judeca doar prin prisma economiei sale textuale. Nu cred că multe casnice abandonate seamănă cu Terry Ann Wolfmeyer sau că
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
presupune un anumit grad de exterioritate a stilului față de utilizatorul său”<footnote Această definiție a retoricului sună foarte familiar, mai ales în ceea ce privește referirea la starea lucrurilor în postmodernismul muzical, iar ipoteza Ancăi Oroveanu pare a fi cât se poate de plauzibilă: „ceva semnificativ îmi pare să se fi petrecut în această artă în ce privește comportamentele, strategiile în raport cu problema stilului, indicând emergența unei concepții diferite de cea moștenită și încă activă, pe care o conturam mai sus. Istorismul postmodern se manifestă adesea ca
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în acea perioadă a tradiției componistice austro-germane, iar nu a tradiției italiene (implicată în tumultul Risorgimento) sau franceze (care trăia „febra” revoluțiilor post-iacobine). Cuvântul-cheie a acestei relații este replica. Și atunci, referirea la argumentul mimetic ar putea reprezenta o explicație plauzibilă, mimetismul fiind cauzat prin fenomenul de iradiere din direcția unei culturi mai mari, mai vechi și, în virtutea acestui fapt, mai consistente și mai puternice, înspre culturi de dimensiuni mai mici, mai puțin „rodate” în sens cronologic și conceptual-stilistic. Astfel, devine
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
temporal ce separă mediile istorice în calitatea lor de habitat al unui model stilistic dominant. Astfel, termenul de polistilistică anulează diferențierea după criteriul privilegierii unei concepții stilistice în calitatea ei de dominantă culturală și se impune ca o ultimă formă plauzibilă a gândirii și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului fiind articulabile doar sub forma
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
primă, în mod fatal ea își caută parteneri sau noi ipostaze în straturi succesive ale spațiului, în lumile sublimate în Cosmos. Discursul devine, astfel, un telescop uriaș, o lentilă gigantică prin care ochiul privește spre transcendență ca spre o realitate plauzibilă. Expoziția este un agregat, un mecanism de propulsie, o complicată cabină pentru teleportare, iar Paula Ribariu un astronaut solitar care investighează Universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația, expusă ințial în sala rondă de la Etaj 3/4, iar apoi în
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
lor de vedere - sînt tratați ca unici depozitari ai adevărului despre el. Marile obiecții împotriva calificării morale a lui Vladimir Tismăneanu de a prezida o comisie care să dea un verdict asupra comunismului din România sînt, cred, cel mai puțin plauzibile. Politologul care s-a exilat în 1981 nu și-a alcătuit după aceea o biografie de disident al regimului. A mărturisit, la "Europa liberă", că a scris articole prin care a susținut comunismul autohton, dar s-a dezis categoric de
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
jurnal, în proza scurtă (nuvele și schițe), în romane, în poezie. Aici a întâmpinat o altă dificultate: compartimentarea unor scrieri literare consacrate Școlilor Blajului este, ca orice clasificare literară de altminteri, relativă. Dar, în general, compartimentarea aceasta, evident subiectivă, este plauzibilă pentru că autoarea ține cont de dominanta stilistică a scrierii. În paginile evocatoare despre aceste „fântâni ale darurilor” distingem două atitudini. Una, dominantă, atitudinea nostalgic lirică, aureolată de un ton de odă, o evocare aproape imnică, inaugurată de Al. Lupeanu-Melin cu
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
componente sunt submulțimi ale intervalului ne-standard ]-0, 1+[. Din anul 2002, împreună cu dr. Jean Dezert de la Office National de Recherches Aeronautiques din Paris, se ocupă de fuziunea informației, extinzând Teoria Dempster-Shafer la o nouă teorie de fuzionare a informației plauzibile și paradoxiste (numită Teoria Dezert-Smarandache). În fizică a emis ipoteza că nu există nici o barieră a vitezei în univers, adică viteza poate fi infinită (Ipoteza Smarandache în „Dictionary of Physics“ de Eric Weisstein). În filozofie a introdus conceptul de „neutrosofie
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
exponenților anarhismului, antiglobalismului, extremei drepte, punkismului, ecologismului, neonazismului, neofascismului sau rasismului din Timișoara, dacă luăm în seamă un graffiti alăturat: o zvastică înscrisă într-un cerc și barată, sub care scrie „antifa” de la „antifascism”? Oricare dintre cele două variante este plauzibilă (să fi fost autorul lui „We are winning” stelist?) Trebuie însă observat că, per ansamblu, superactivismul anarhiștilor/punkiștilor poate până la urmă să dăuneze imaginii Timișoarei datorită unui număr exagerat de mare de graffiti împotriva neonazismului, neofascismului sau rasismului, de parcă am
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
fost pe rând atribuit de istorici hunilor, gepizilor, avarilor, cuturgilor, bulgarilor, pecenegilor, ungurilor sau românilor și cronologic datat între secolele IV-XI. Atribuirea etnică și încadrarea cronologică a tezaurului nu au fost întotdeauna lipsite de conotații politice, avertizează arheologii. Cea mai plauzibilă ipoteză pare a fi aceea a istoricului Mircea Rusu, care îl consideră ca fiind făurit în secolul al VIII-lea, în atelierele imperiale de la Constantinopol, și dăruit unor conducători avari de către împăratul Constantin al V-lea. Cópii galvano-plastice ale vaselor
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]
-
e simbolizata existența pastorala a poporului român și chiar unitatea lui în mijlocul real al țării reprezentat de lanțul carpatin". Așadar, Călinescu, încă din 1941, socotea că raiul mioritic luase neașteptate proporții și că el trebuie reașezat în dimensiunile corecte și plauzibile. Poate că tocmai ceea ce a conferit mîțului mioritic valoare de mit fondator este transformarea lui în semifabricatie a psihozei colective a românilor. Din ideatica baladei reiese că acel ciobănaș moldovean, cînd e anunțat de o mioara că tovărășii săi s-
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
vienez, dar mușcătoare. Nu lipsesc jocurile de cuvinte, răsucirile de limbă care plesnesc pe neașteptate, pivotările etimologice, ghilimelele batjocurii. Și, una peste alta, Cornel Regman lasă despre literatura anilor '60-'90, pe care a comentat-o, o imagine personală și plauzibilă. Cronicarul literar merită un loc de frunte în bibliografia actualității. El este unul dintre cei mai de încredere observatori ai cărții literare din ultimele patru decenii.
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
opțiuni între soluții care se exclud reciproc" când "niciodată realitatea nu ni se oferă sub această formă atât de curată de premise care tind la concluzii logice". Ei își pot alimenta la nesfârșit o falsă realitate cu minciuni, "mult mai plauzibile, mult mai ispititoare pentru rațiune". În următorul eseu sunt identificate două tipuri de nesupunere civică: una cu rădăcini în atitudinea lui Socrate ("gâlceava să nu este cu legile, ci cu judecătorii"), cealaltă generată de gestul lui Thoreau care a pus
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
din diferite rațiuni, dar mai ales din lipsă de timp și de motivație. Celor solicitați li s-a precizat că opțiunile lor sînt nelimitate, nefiind obligați să-și aleagă "românul" neapărat din sfera culturii, ci din orice altă zonă considerată plauzibilă. Faptul acesta a lărgit substratul și finalitatea anchetei. Topul final a adus în atenție nume previzibile: au funcționat miturile românești (sau mitizările), împletind scriitorii noștri de aur cu politicienii (și voievozii) noștri de diamant, ca să folosesc o metaforă de bijutier
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
lor instrumentalizări politice. Tocmai de aceea e absolut benefică - chiar atunci cînd e greu, daca nu imposibil, să se accepte un verdict ultim asupra cazurilor litigioase - opțiunea profesorului Niculescu, de a actualiza sau chiar de a lansa ipoteze - controversate dar plauzibile -, pentru care nu poate fi acuzat de interese partizane, ci doar de convingerea (maioresciana) că fără sănătoase dispute de idei, viața științifică a unei țări nu are cum supraviețui. Un exemplu aparent mărunt mi se pare semnificativ pentru provocarea adresată
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
acela de a fi. Lumea poate fi privită, eu nu. Ea se mișcă, curge, eu rămân locului. Mai mult - parcă ce se întâmplă acolo are un interes chiar pentru mine. Îmi trezește interesul de a urmări faptele și explicațiile lor plauzibile și neplauzibile. Și mai mult chiar - aceste fapte pot fi și ale mele, le pot face și chiar doresc să le pot făptui. De ce? Pentru că altceva n-am de făcut. Sunt de fapt în ceea ce mă privește un nonsens, o
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
în poezia noastră. Celălalt studiu, solid, bine argumentat, privește "timpul popular", plecînd de la un fapt aparent lipsit de însemnătate, anume reformarea, în 1924, a calendarului. Argumentele lui Liviu Antonesei vin dinspre antropologie, după ce, în epocă, Vasile Băncilă făcea o analiză plauzibilă care încerca să explice fenomenele (acceptare/respingere) cu instrumentele filosofiei istoriei, ale psihologiei etnice și economiei vieții țărănești. Adaug bunelor argumente ale lui Liviu Antonesei distincția dintre timp și vreme, cu care operează cultura populară (în literatură, la Eminescu și
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]