216 matches
-
românești din Geneva, despre felul în care modul de a crede se modifică sub presiunea străinătății. Literatura exilului, pe care am consumat-o în cantitate mare, pare a fi de acord cu faptul că imigrația pune la încercare structurile de plauzibilitate ale credinței, precum și practica tradițională a acesteia. Cu atât mai mult în cazul Ortodoxiei, unde accentul este pus pe ritual și etnicitate. Odată ajunsă în Occident, Ortodoxia fie se "protestantizează" în sensul că trebuie să fie în pas cu clipa
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lumina din care sunt făcute visele, răspunse. Apoi se Îndreptă Încetișor către noaptea de afară, sub stele. NOTA AUTORULUI Mașinăria gândită de Michael Scotus și realizată de mecanicii arabi, deși În mod evident imaginară, nu este totuși complet lipsită de plauzibilitate. Ea o reia, În linii generale, pe aceea realizată de francezul Armand Fizeau, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pentru a determina mișcarea și viteza luminii. Dispozitivul se bazează pe utilizarea a două roți dințate, montate pe un ax Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Relația dintre "realitate" și "transpunerea" literară a fost dintotdeauna una comentată și, bineînțeles, nu avem în vedere identificarea simplistă a subiectivizării artei în concordanță cu rațiunea subiectivă. Comiterea unei asemeni greșeli este echivalentă cu ratarea înțelegerii dinamicii artistice în favoarea facilei plauzibilități. Arta își propune să dea glas non-umanului, eliberând de interferențe obiectuale natura. Opera de artă, rezultatul acestui demers creator, deține deopotrivă naturalețe și originalitate, nu este copia unui fragment din realitate, deoarece limbajul creației ține cont chiar de paradoxul inaccesibilității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
iar fascinația șamanică a „gurului” o concura pe cea a „conducătorului”. S-a intrat așadar în conflict cu interese și „metode de influență” care erau monopol de stat, iar afirmația mea poate fi folosită ca justificare sau luată ca o plauzibilitate terapeutică umoristică. Orice ritualizare în ceremonialul de desfășurare a unei activități, focalizarea monologului și a privirii sunt proceduri hipnotice de inducere a transei, însă nu este vorba despre a damna sugestia, ci doar modul nedeontologic de a te folosi de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ai teismului sunt de părere că un Dumnezeu absolut perfect poate fi exclus pe temeiuri morale 53. Aceste critici, bazate pe existența răului sunt un semnal pentru teiști, care sunt obligați, pentru ca argumentul lor moral să fie complet, să dovedească plauzibilitatea tezei conform căreia răul este o condiție pentru un bine mai mare. O altă încercare pentru teiști este de a dovedi că legea morală are caracter obiecții. De fapt, pe acest aspect se bazează întregul argument moral. Capitolul 2 Variante
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
îi imprimă marca geniului său. El instaurează o imagine a societății și a epocii a cărei veracitate profundă nu pierde, ci, din contra, câștigă prin pasiunea autorului, care dilată, deformează, inventă și până la urmă impune lucrurilor o coerență și o plauzibilitate ce le lipsește în primă instanță (sau, în tot cazul, e de o altă natură). A contesta adevărul unei mari opere de memorialistică pe temeiul inexactităților de amănunt sau al mitomaniei autorului e pură prostie. Opera e cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scriind puțin mai înainte în același articol că „insist foarte mult să nu fiu greșit înțeles” și pomenind de feeriile shakespeariene, de mituri și basme, de E. T. A. Hoffmann, de suprarealism etc. și că deci în context fraza cu „plauzibilitatea” era întregită prin rest. Dar fiindcă, vorba lui Talleyrand: „Cela va sans dire, mais cela va beaucoup mieux en le disant”, și fiindcă în adevăr exprimarea mea era cam expeditivă, putând da satisfacție cui nu vreau, voi încerca acum (tot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aerului afișat de realismul contondent, nu resping infuziile unui romantism rezidual. Atenția acordată stilului corespunde dorinței de a reformula întregul proiect al realismului-detectivistic, care trebuie să consiste în acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile, cu precizarea că plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil (Chandler, 1976, p. 35). Oricine își amintește că definițiile realismului vorbeau de personaje „tipice” în împrejurări „tipice”. Întregul efort al lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler ar putea fi, prin urmare, circumscris
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poate fi și perfecțiunea controlului mișcării povestirii, asemănătoare controlului unui mare aruncător de baseball asupra mingii (Chandler, 1977, p. 49). Comparaison n’est pas raison, desigur, dar strategiile retorice pot fi la fel de eficiente ca talentul pur. Chandler a introdus, alături de plauzibilitate, noțiunea de intensitate. Nici una nu face parte din sfera propriu-zisă a esteticului, dar,‚așa cum a dovedit-o în cărțile sale, pot sta la baza acestuia. El a înțeles că există în romanul polițist o tensiune ce nu diferă cu nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu ochiul liber: nevrozele, asasinii, setea de îmbogățire erau realități de fiecare zi, așa cum pe vremea lui Dickens mizeria materială și abjecția socială erau respirate odată cu aerul. Nu e greu de demonstrat că Chandler a ales discursul realist - unul al plauzibilității, nu al reproducerii mecanice a realității - tocmai pentru că urmărea, în primul și în primul rând, un efect artistic. E o exagerare să-i plasăm cărțile în descendența coșmarurilor dantești (așa cum au făcut-o unii apologeți), dar e inevitabil să constatăm
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a autorului care, chipurile, ar fi avut de ales între mai multe formule stilistico-ideologice. Ele sunt cerute de text, impuse chiar, cu o anumită brutalitate, de indeterminarea morală a lumii descrise. Stilul se naște, literalmente, din logica povestirii, din criteriile plauzibilității și intensității emoționale după care se construiește întregul edificiu narativ. Hiperbola e frecvent aruncată la bătaie, ca modalitate de subliniere a vastității proiectului de însănătoșire morală. Citind corespondența lui Chandler, ești uimit cât de puțin îl satisface genul căruia a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de importanță pentru cel ce urmărește cu orice preț o simbolistică înaltă. În ce-l privește pe Chandler, sunt sigur că el urmărea doar trasarea unei direcții ferme în lumea haotică a prozei polițiste. Primul precept are în vedere credibilitatea/plauzibilitatea: la ambele capete, în premisă și în deznodământ, proza „detectivistică” trebuie să prezinte o aderență perfectă la realitate, înfățișând „acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile” (Chandler, 1977, p. 63). Dacă am lua în considerare și propoziția următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la ambele capete, în premisă și în deznodământ, proza „detectivistică” trebuie să prezinte o aderență perfectă la realitate, înfățișând „acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile” (Chandler, 1977, p. 63). Dacă am lua în considerare și propoziția următoare („Plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil”), am putea spune că linia clasicist-realistă, născută odată cu poetica lui Boileau, n-a fost nicicând dorită cu mai multă ardoare. Faimoasele recomandări ale autorului Artei poetice vin ca o mănușă în sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e în mare parte o problemă de stil”), am putea spune că linia clasicist-realistă, născută odată cu poetica lui Boileau, n-a fost nicicând dorită cu mai multă ardoare. Faimoasele recomandări ale autorului Artei poetice vin ca o mănușă în sprijinul plauzibilității chandleriene: Surtout qu’en vos écrits, la langue révérée/ Dans vos plus grands excès, vous soit toujours sacrée./ En vain vous me frappez d’un son mélodieux,/ Si le terme est impropre, ou le tour vicieux;/ Mon esprit n’admet
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Expres. În ciuda ingeniozității autoarei, construcția se acoperă de ridicol, pentru că ar fi fost nevoie de sincronizarea unui șir atât de lung de întâmplări, încât doar niște naivi ar putea să le accepte. Ceea ce îi lipsește romanului Agathei Christie e, desigur, plauzibilitatea, acea forță inefabilă care este „un efect, nu un fapt”. Ea definește un stil și susține o reputație. Din acest motiv, un scriitor va urmări un model care în mâinile cuiva mai puțin artist ar părea pur și simplu prostesc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
improvizația, încercarea de a înșela cititorul sunt fatale. Recuzita autorului de romane polițiste trebuie să fie alcătuită exclusiv din elemente la îndemâna oricărui individ. Întâmplătorul, accidentalul, improbabilul trebuie eliminate cu energie, ca elemente parazitare ale unei construcții bazate pe logică și plauzibilitate și nu pe libertatea de a fantasma a autorului. A nu se apela la otrăvuri fantastice sau efecte nelalocul lor, cum ar fi moartea din cauza unor doze nepotrivite de medicament etc. A nu se folosi pistoale cu amortizor (nu funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
convenția scriitorului atotștiutor a continuat să rămână o axiomă. Abia moderniștii vor avea îndrăzneala abordărilor radicale, anulând ideea de formă, temporalitate și persoană. Construcția geometrică edificată de Raymond Chandler rămâne, după cum se vede, îndatorată convențiilor din care se hrănește: convenția plauzibilității este doar cea mai importantă dintre ele. Prin urmare, una dintre afirmațiile tari își păstrează valabilitatea, indiferent de doza de subiectivitate și de cedările înregistrate în permanenta negociere dintre scriitor și cititor. E vorba de felul în care scriitorul e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sens, nici în altul. Nu sunt dezamăgit de vânzări. Cred că a mers destul de bine. ș...ț Sper că următorul șromanț va fi mai vioi, mai bun și mai rapid, pentru că, după cum știi, ceea ce contează e ritmul, nu logica sau plauzibilitatea stilului (Chandler, 1981, p. 22). Aceste rânduri se adaugă altora, încă mai lipsite de entuziasm, scrise parcă din perspectiva unui inamic. Nesigur pe sine, Chandler definitivează cu un soi de plăcere masochistă tabloul defetist: Mi-e teamă că romanul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
orbește, nu cunoaște noțiunea de „achitare”, dacă el a hotărât altfel. Observându-l, Marlowe înțelege de ce avocatul Umney s-a străduit din răsputeri să ascundă identitatea celui care-i ceruse s-o urmărească pe Eleanor King. Mizând totul pe cartea plauzibilității, Chandler n-a insistat suficient pe articularea logică a secvențelor. Interesat de coerența de ansamblu, a neglijat o bună distribuire a energiei narative în interiorul episoadelor. Dar scriitorul era prea experimentat, la data scrierii cărții, pentru a gafa serios. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cele din urmă, modalitatea aleasă de Chandler pentru a ilustra „modernitatea” lui Marlowe e pe cât de lipsită de subtilitate, pe atât de șocantă: fără dorință, fără substanță, fără consecință, introducerea scenelor „fierbinți” arată în ce măsură chiar un autor extrem de atent la plauzibilitate cade în capcana unei imagini nutrite exclusiv din frustrare și resentiment. Formal vorbind, Playback este alcătuit din două părți distincte. Prima ni se înfățișează drept un studiu al moravurilor epocii, într-un survol grăbit al unui segment din California provincială
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pretinde legitim că sunt sprijiniți de Rawls"27. În concluzie, nu este foarte clar dacă abordarea lui Daniels referitoare la egalitatea echitabilă a oportunităților este, într-adevăr, o abordare rawlsiană și dacă ea poate pretinde un spor de întemeiere și plauzibilitate prin asociere cu teoria dreptății sociale apărate de Rawls. Altfel spus, nu este foarte clar dacă argumentele invocate de Rawls în favoarea versiunii sale a principiului egalității echitabile a oportunităților pot fi invocate în mod legitim pentru a sprijini și versiunea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
egal la serviciile de îngrijiri medicale este un ideal inadecvat al dreptății. Această concluzie ar fi, însă, una grăbită. Argumentele lui Nozick și Singer probează o concluzie mult mai slabă: concluzia că argumentul lui Williams este insuficient pentru a demonstra plauzibilitatea idealului accesului egal, chiar și dacă acceptăm valabilitatea premiselor sale11. Pentru ca acest argument să-și îndeplinească obiectivul pentru care a fost avansat e nevoie de un argument suplimentar. Acest argument suplimentar ar trebui să demonstreze că serviciile de sănătate sunt
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
cazul lui Sreenivasan, replica lui Daniels pentru Jacobs se lasă încă, după știința mea, așteptată. Jacobs, care, ca și Sreenivasan, nu contestă legitimitatea idealului accesului universal la îngrijirea medicală, recunoaște că argumentul lui Daniels are cel puțin prima facie, o plauzibilitate ridicată. În plus, el are destule alte calități. În ciuda acestor calități, crede însă Jacobs, strategia lui Daniels de a justifica idealul accesului universal nu este una de succes. Așa cum observă Jacobs, argumentul lui Daniels își extrage forța intuitivă datorită analogiei
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
ajută, într-adevăr, pe Temkin să salveze egalitarianismul de obiecția lui Parfit. Nu este foarte sigur că, într-adevăr, "sloganul" este cel care oferă în primul rând obiecției nivelării în jos. Mai curând, așa cum a insistat Susan Hurley, la baza plauzibilității acestei obiecții se află perfecționismul și valoarea pe care o atașăm de obicei excelenței. Mai precis, explică Hurley, nivelarea în jos ne apare drept sever inacceptabilă pentru că are drept rezultat risipirea excelenței în diverse dimensiuni ale binelui uman (fie că
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
fim preocupați nu atât de capabilitățile sau oportunitățile lor de alegere, ci de faptul că ei posedă în mod efectiv cele șase dimensiuni ale bunăstării menționate. Mai mult, observă, Powers și Faden, există temeiuri pentru a ne îndoi inclusiv de plauzibilitatea acordării de prioritate capabilităților și nu funcționărilor efective în cazul adulților. Chiar și pentru bunăstarea acestora, funcționările efective sunt mai relevante decât oportunitățile de a funcționa. Bunăstarea constă într-o anumită condiție, precum aceea de a fi sănătos, a fi
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]